De peste două decenii Irina Mureşanu îşi desfăşoară activitatea artistică la Boston - solistă invitată de importante ansambluri simfonice, membră în câteva formaţii camerale şi profesoară la Conservatorul NEW ENGLAND. Susţine recitaluri şi concerte pe toate meridianele lumii şi întotdeauna revine cu multă emoţie acasă, în România.

"Irina Mureşanu nu este numai o violonistă excepţională dar şi o artistă..." - se consemna în The Boston Globe, "...muziciană distinsă, care îmbină lirismul cu o concepţie profundă asupra discursului muzical" Strad Magazine - acestea sunt doar câteva dintre aprecierile care marchează cariera violonistei Irina Mureşanu.

Irina Mureşanu, vom începe acest interviu cu un foarte cald La mulţi ani!, îţi dorim să ţi se împlinească toate visele - şi artistice, dar şi cele personale - alături de cei dragi ai tăi. De câţiva ani, în cariera ta s-a mai adăugat o latură extrem de importantă, aceea de profesor. Şi iată că în această seară eşti la Nantucket, o insulă, împreună cu câţiva dintre muzicienii tăi preferaţi.

În primul rând vă mulţumesc din suflet. Sunt foarte flatată că Radio România Muzical nu m-a uitat de ziua mea. Mă gândeam astăzi că am început colaborările cu Radio România Muzical acum foarte, foarte mulţi ani - cred că ne apropiem de două decenii şi jumătate - care au trecut foarte repede. Da, sunt pe o insulă, o insulă foarte frumoasă, cam la o oră şi jumătate de Boston, unde mă întorc împreună cu acest grup de muzică de cameră de două-trei ori în decursul anului şi programul nostru este structurat în aşa fel încât alături de concertele de muzică de cameră pe care le oferim spectatorilor de aici, de pe insulă, colaborăm cu şcolile locale, cu programele lor de muzică, dăm masterclass-uri, cântăm pentru diverse clase de muzică şi copiii sunt foarte receptivi.

Din cine este alcătuit acest Walden Chamber Players - un ansamblu înfiinţat în 1997?

Este unul dintre grupurile de muzică de cameră cu geometrie variabilă. În afara cvintetului cu contrabas, avem instrumentişti care cântă la clarinet, oboi, corn ş.a.m.d. Depinde de necesităţile repertoriului.

Faci parte şi din Boston Trio, cu care desfăşori o intensă activitate.

Trio-ul meu cu pian este grupul meu cel mai important. Cu Boston Trio îmi desfăşor multe activităţi muzicale. Este un grup care, de asemenea, călătoreşte foarte mult; în primăvara aceasta am fost în San Francisco, în Florida, şi acum o săptămână am fost chiar în Hawai, pe insula Maui - un drum care este foarte lung, dar la final, când ajungi la destinaţie, îţi dai seama că a meritat efortul.

Aşadar, pe lângă activitatea de membru în aceste formaţii, pe ce alte coordonate se desfăşoară activitatea ta solistică?

Se desfăşoară pe coordonatele apariţiilor solistice cu orchestre. Anul viitor, sunt foarte încântată că voi relua concertele de Beethoven, Mendelssohn, Bruch, un aranjament al Rapsodiei române nr.1 de George Enescu - un aranjament pe care Cristian Lolea l-a făcut acum 6-7 ani şi cu care am avut foarte mare succes; este un aranjament pentru vioară şi orchestră de coarde cu o cadenţă mică pe motivele Ciocârliei.

Pe de altă parte, sunt foarte entuziasmată de un proiect pe care l-am început acum un an, se numeşte "Patru strune în jurul lumii". Este un recital pentru vioară solo în care am încercat să adun compoziţii originale chiar din jurul lumii - culturi şi stiluri foarte, foarte variate. Prima jumătate a programului este formată din muzică europeană - am inclus evident cele patru arii în stil popular românesc de Enescu, o piesă de un compozitor irlandez, Dave Flynn, care a încercat să asimileze diverse stiluri lăutăreşti irlandeze, Capriciul 24 de Paganini şi Ciaccona de Bach. Partea a doua a acestui recital este cea mai exotică. Încep cu muzică persană, un compozitor iranian, Reza Vali, piesă în care aceste inflexiuni melismatice ale muzicii arabe sunt foarte bine scrise, sunt multe sferturi de ton. După aceea urmează un compozitor chinez, Bright Sheng, este o piesă care imită sunete de gong. Cel mai greu de găsit a fost o piesă indiană pentru că în cultura indiană muzica nu este notată. În final am găsit un compozitor numit John Mayer, care a scris o piesă special pentru acest program. Ajungem în America de Sud, Piazzolla. Apoi, acest program se termină cu un compozitor american, Mark O'Connor, piesă în stilul muzical american. Este o mare dorinţă a mea să pot să duc acest program pe scenele româneşti.

Ce-ţi conferă activitatea didactică, Irina Mureşanu?

În primul rând sentimentul că pot continua această tradiţie pe care o am de la profesorii mei români - maestrul Ştefan Gheorghiu, în primul rând, după aceea maestrul Ilarion Ionescu Galaţi şi, de asemenea, profesoara mea de la Boston, care era o mare prietenă a maestrului Gheorghiu, Michelle O'Claire.

În finalul interviului nostru, Irina Mureşanu, ce-ţi doreşti pentru tine şi pentru ai tăi? Ce vis ai dori să ţi se împlinească?

Vreau să adaug la rolul de solist concertist şi la cel de profesoară, aşa cum aţi menţionat, de acum câţiva ani un nou rol, acela de mamă - am un băieţel care o să împlinească 5 ani în curând. Într-un fel, pot să spun că cele mai frumoase lucruri pe care mi le doresc sunt legate de băieţelul meu, de Victor - o lume frumoasă în care să crească, o lume plină de pace, de linişte şi de muzică.

Irina Mureşanu, încă o dată, din partea noastră, un mare buchet de flori dublat şi de un cald La mulţi ani!

Mulţumesc.