Miercuri, 12 februarie 2014, la Konzerthaus din Viena, trioul alcătuit din Julian Rachlin - vioară, Mischa Maisky - violoncel şi Itamar Golan - pian a susţinut un recital extraordinar dedicat memoriei pianistei Mihaela Ursuleasa. Fondurile strânse din concert sunt în beneficiul Stephaniei Ursuleasa, fiica regretatei pianiste.

Detalii despre acest eveniment, dar şi amintiri despre regretata pianistă a avut amabilitatea să ne împărtăşească violonistul Julian Rachlin în interviul următor:

Domnule Julian Rachlin, seara trecută aţi susţinut un recital la Konzerthaus din Viena alături de violoncelistul Mischa Maisky şi pianistul Itamar Golan. Evenimentul a fost dedicat lui Stephanie Ursuleasa, fiica pianistei Mihaela Ursuleasa, trecută în eternitate în vara anului 2012. Pentru că vorbim despre un concert de binefacere - ce aţi sperat să obţineţi şi care a fost rezultatul serii de ieri?

Prin acest concert încercăm să o ajutăm pe Stephanie să beneficieze de o sumă de bani cât mai mare, pentru că este un copil rămas fără părinţi. Asta ne-am propus să facem imediat după ce a survenit moartea tragică a dragii noastre prietene Mihaela Ursuleasa. Nu ştim încă exact câţi bani s-au strâns, dar toate locurile au fost vândute cu săptămâni în avans şi sperăm că putem ajuta puţin prin intermediul acestui concert. Acesta a fost, de altfel, scopul nostru.

...şi gestul dumneavoastră, al prietenilor regretatei pianiste, este remarcabil. De altfel şi alţi muzicieni - printre care i-aş aminti pe violonista Patricia Kopatchinskaja, membrii Cvartetului Belcea, pianistul Fazil Say - au organizat astfel de concerte, nu numai pentru a menţine memoria Mihaelei Ursuleasa vie, ci mai ales pentru a o ajuta financiar pe fiica acesteia. Aţi putea să ne spuneţi cam cum arată viaţa lui Stephanie Ursuleasa în acest moment?

Ştiu că bunica ei se ocupă de ea acum, ştiu că Stephanie face cursuri de balet şi că, în măsura în care situaţia permite, are o copilărie normală. Sigur că, de fapt, nu se poate vorbi de o normalitate aici, dar toată lumea încearcă să o susţină cât mai mult posibil pe cea mică, pe care am văzut-o ieri şi pe care o găsesc absolut adorabilă. Nu sunt foarte apropiat de bunica ei, însă a fost minunat să le revăd şi să observ că fata este frumoasă, inteligentă, vorbeşte multe limbi. Noi, toţi cei care am cunoscut-o şi preţuit-o pe Mihaela considerăm că este de datoria noastră să o ajutăm pe fiica ei în dezvoltarea şi în viaţa sa.

Revenind acum la concertul de ieri - ce opusuri aţi ales pentru recitalul de la Konzerthaus?

Am început cu Rugăciuni de Bloch - prima pentru violoncel şi pian, a doua pentru vioară şi pian - apoi am spus câteva cuvinte publicului despre Mihaela. Am spus că a fost o artistă şi o personalitate extraordinară, că interpretările ei erau pline de virtuozitate dar şi de sensibilitate, întotdeauna foarte profunde şi emoţionante. Am mai spus aseară că mai important decât toate acestea este, în ceea ce mă priveşte, faptul că Mihaela a fost o fiinţă extraordinară, foarte generoasă, cu mult umor şi poftă de viaţă, multă energie şi că această energie va continua să strălucească. Apoi am mulţumit publicului pentru prezenţa la concert şi pentru că astfel o ajută pe frumoasa fiică a Mihaelei, Stephanie. Iar concertul în sine a fost foarte bun, special. Aş vrea să adaug că la concertul nostru de aseară a participat, în public, Ioan Holender, ceea ce mi s-a părut un gest frumos, simbolic.

Cred că semnificaţia Rugăciunilor lui Bloch este evidentă în acest context. Cât despre celelalte opusuri interpretate ieri seară pe scena Konzerthaus - au fost poate creaţii pe care le-aţi cântat cândva şi alături de Mihaela Ursuleasa?

Nu, nu am cântat aceste piese cu Mihaela. Important este că atât Mischa Maisky, cât şi Itamar Golan au cântat împreună cu ea. De altfel eu am fost cel care i-a pus în contact, pentru că au cântat împreună în cadrul Festivalului meu.

Vă referiţi la festivalul de la Dubrovnik?

Da, acolo, dar şi în Austria, unde am organizat vreme de cinci ani un mic festival de muzică de cameră. Dar da, în principal în Dubrovnik.

Deci dumneavoastră aţi fost primul dintre cei trei muzicieni prezenţi în concertul de ieri care a cunoscut-o pe artista româncă. Vă amintiţi exact când anume şi în ce context aţi întâlnit-o pentru prima dată?

S-a întâmplat acum mulţi ani, când ea abia venise la Viena. Existau încă de atunci foarte mulţi oameni care o apreciau şi odată, călătorind alături de ei în tren, au început să-mi povestească despre această fată extraordinară care urma să sosească la Viena. Şi cum Viena este un sat muzical, toată lumea cunoaşte pe toată lumea. Este capitala lumii muzicale, dar este foarte mică aşa că ne ştim cu toţii între noi. N-a durat mult, deci, până am cunoscut-o şi am devenit foarte buni prieteni. Am început să cântăm împreună în diverse concerte şi proiecte. A fost o fată minunată.

Păstraţi o amintire specială cu sau despre Mihaela Ursuleasa pe care aţi putea să ne-o împărtăşiţi?

Era o bucătăreasă nemaipomenită şi aveam asta în comun pentru că şi mie îmi place să gătesc, aşa că organizam seri în care preparam mâncare, ne invitam toţi prietenii, cântam muzică de cameră pentru amuzamentul nostru până la 5-6 dimineaţa. Pentru mine nu e nimic special pentru că făceam des asta, dar e o amintire minunată. Îmi amintesc cu plăcere şi clipele libere, pe care le-am petrecut cu ea în afara muzicii. Sigur că şi pregătirea pentru concerte şi cântatul împreună în sine au fost experienţe extraordinare.

Vă mulţumim pentru timpul acordat şi amabilitate.