Arhivă : Interviuri Înapoi
Interviu cu pianistul Nelson Goerner
Domnule Nelson Goerner, vă mulțumim căați acceptat să ne acordați un interviu. De cât timp colaborați cu Radiodifuziunea Română?
Primul concert pe care l-am susținut la Radiodifuziunea Română a fost în 1993. Am interpretat Concertul în re minor pentru pian și orchestră de Johannes Brahms cu Erich Bergel la pupitru. Este vorba de o întâlnire care a avut loc cu mulți ani în urmă, dar care îmi este foarte prezentă în memorie. Am avut ocazia să concertez de mai multe ori în țara dumneavoastră și cu multă bucurie m-am întâlnit cu publicul român, atent și muzical. Am și prieteni foarte dragi în România.
De curând ați lansat un disc cu opusuri semnate Claude Debussy. Este un proiect la care ați lucrat mult?
Discul cu Debussy l-am înregistrat în aprilie 2013 și aceasta a corespuns cu o dorință a mea ce data demult, de a realiza o cercetare profundă a lucrărilor sale. Este un compozitor pe care l-am abordat adesea în public, în diferite perioade ale carierei mele și doream să reunesc toate aceste experiențe și să le pun un pic la încercare în această înregistrare ce reprezintă viziunea mea asupra acestuia, pe care-l admir dintotdeauna.
În afara acestui ultim disc, care alte înregistrări vă sunt dragi?
În cariera mea am înregistrat multe lucrări de Chopin, în special cele din ultima perioadă de creație, precum cea de-a treia sonată op. 58 Barcarolla, Poloneza fantezie op. 61, câteva Nocturne și cele patru balade, pe un pian de epocă, Pleyel, chiar din perioada lui Chopin. Institutul Chopin din Varșovia a înregistrat aceste lucrări. Am înregistrat mai multe piese de Liszt, opusuri majore, precum Sonata în si minor, Cele 12 studii transcedentale, a doua baladă, Moartea Isoldei de Wagner, în transcripția lui Liszt. Aș spune că discografia mea reprezintă interese diferite ale naturii mele de muzician. Sunt un tip de muzician care nu dorește să se specializeze într-o anume epocă, într-un anume limbaj muzical, dar căruia îi place să abordeze repertorii foarte diferite.
În afara concertelor simfonice, la care participați, agenda dumneavoastră include și recitaluri. Considerați benefică această alternanță?
Cred că pentru orice artist trebuie să aibe această alternanță. Experiența de concert și cea de recital sunt total diferite. Recitalul reprezintă o provocare mult mai mare în general pentru un artist. În primul rând este singur pe scenă și nu se poate bucura de complicitatea unui dirijor și a unui ansamblu orchestral. El trebuie să transmită mesajul publicului doar prin intermediul propriei personalități. Cred că este mult mai greu. Într-un recital ai un evantai de compozitori și lucrări foarte diferite din punctul de vedere al limbajului și al mesajului ce trebuie transmis spre deosebire de un concert, chiar dacă există cocnerte foarte dificile în repertoriul, precum al doilea de Brahms, concertul este foarte frumos și reprezintă o experiență de complicitate atunci când o ai cu ceilalți muzicien. Uneori ești dezamăgit când nu ai această complicitate în concerte și nu poți să oferi publicului tot ce ai mai bun.
Ce reprezintă pentru dumneavoastră, pentru viața dumneavoastră, un concert sau un recital? Este un moment unic, irepetabil?
Fiecare concert sau recital este unic, deoarece este irepetabil de la un moment la altul. De exemplu, poți interperta același opus în două zile succesive și chiar dacă viziunea ta asupra aceluia nu se schimbă în substanță, dar în interpretare pot interveni elemente noi și care ți se revelează numai în acel moment. De aceea vorbesc despre o experiență unică, ce se potrivește și recitalului. Dacă mă gândesc la mine, la modul cum îl trăiesc, atunci mă pregătesc de un lucru special, irepetabil.
Pe scenă, dumneavoastră dăruiți publicului clipe din viața dumneavoastră.
Aceste momente pleacă într-adevăr din viața noastră. Muncim mulți ani până să ajungem la o viziune convingătoare asupra unei lucrări, să fie dominată de spiritul nostru ce reprezintă o esență a forțelor noastre spirituale și astfel interpretarea determină momente ale vieții, pe care le dăruiești. Desigur, dominant este mesajul compozitorului, pe care dorești să-l transmiți. Cred că muzicianul ideal trebuie să aibe un respect fidel față de partitura pe care o interpretează, în măsura în care este posibil și în același timp să dăruiască și propria sa viziune convingătoare.
Am putea spune că dăruind vei dobândi.
Exact. Dăruim chiar și în momentele de solitudine, de lucru, la noi acasă, care sunt desigur, nenumărate. Toate aceste momente se reunesc prin contur în momentul concertului, care este irepetabil, este unic.
Vă aflați acum la Geneva pentru câteva zile, dar ce cuprinde agenda dumneavoastră pentru următoara perioadă?
Am început anul cu un recital la Paris, la opera Bastille. Voi repeta programul pe 21 februarie, la Wigmore Hall din Londra. Program ce conține lucrări de Bach, precum Partita a VI-a, Suita En pleir air de Bartok și Studiile simfonice de Schumann. În martie voi avea concerte cu Deustche Kammerphilharmonie, cu opusuri semnate Mendelssohn, într-un turneu în Belgia, apoi voi pleca în Argentina, cu un program de recital diferit. Variațiunile op. 21 și Fanteziile op. 116 de Johannes Brahms și Sonata Hammerklavier, de Beethoven.
Domnule Goerner, străbateți globul, fiind oaspete pe toate continentele, dar aveți un public preferat?
Este foarte dificil să spui, deoarece apreciezi fiecare tip de public din rațiuni diferite. Dacă mă gândesc la ultimul meu recital, am descoperit un public parizian cu o deosebită fidelitate a ascultării. Aceasta m-a ajutat mult să mă concentrez și să pot dărui maxim. Din aceleași motive iubesc și publicul din Japonia, care este foarte atent, deși nu se manifestă exuberant, într-o manieră mai latină cum sunt obișnuit și care corespunde personalității mele. Trebuie să spun că păstrez o amintire deosebită și publicului dumneavoastră. O amintire încântătoare. Toate experiențele pe care le-am trăit în țara dumneavoastră încă de la începutul anilor '90, un public dornic de muzică, cunoscător și pe care întotdeauna îl voi regăsi cu bucurie. Sper ca în anii ce vor veni vor exista ocazii să mă reîntorc în țara dumneavoastră.
Pentru anul 2014 aveți un proiect discografic?
Da, sigur, am unul. În luna martie, în câteva săptămâni voi înregistra studiile simfonice și Kreisleriana de Robert Schumann. Acesta va fi următorul meu disc.
Domnule Nelson Goerner, vă mulțmim pentru interviu și în final ați dori să adresați câteva gânduri, publicului din România, care nu v-a uitat și vă așteaptă?
Cerea ce aș dori să-i adresez publicului din România este faptul că el se află mereu în amintirile mele. Am avut șansa încă de la începutul anilor '90 să vin să cânt la dumneavoastră și de atunci s-a făurit o relație profundă între mine și publicul român. Și chiar dacă nu am mai revenit este o relație viem, mereu prezentă în spiritul meu. Ea există și nu aștept decât momentul s-o regăsesc pe scenă, poate pentru un recital. Ultima oară când am fost am interpretat Concertul pentru mână stângă de Maurice Ravel. Astfel, poate este mai bine să ne regăsim într-un recital.