ACUM:
16.30
Armonii preclasice (R)
O oază de liniște și echilibru.
Urmează: 17.30 Free
Apoi: 18.00 Planeta jazz De la swing la stilul anilor 2000, marile nume ale jazzului.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu baritonul George Petean

Publicat: marți, 4 Februarie 2014 , ora 14.00

Născut la Cluj-Napoca, George Petean a absolvit cursurile Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" - secția canto - urmând să se perfecționeze cu Vicente Sardinero și Giorgio Zancanaro.

A debutat în anul 1997 pe scena Operei din Cluj Napoca cu rolul titluar din opera "Don Giovanni" de W. A. Mozart, abordând pe parcurs roluri precum Malatesta din "Don Pasquale" de G. Donizetti, Silvio din "Paiațe" de R. Leoncavallo, Valentin din "Faust" de Ch. Gounod, Figaro din" Bărbierul din Sevilla" de G. Rossini, Marcello din "Boema" de G. Puccini, Ford din "Falstaff" de G. Verdi.

În anul 1999 a obținut marele premiu la Concursul Internațional de canto "Hariclea Darclée" de la Brăila.

Debutul său internațional a avut loc în anul 2000, pe scena Operei din Roma în opera "Boema" de G. Puccini, iar în perioada 2002 - 2010 a fost solist permanent al Operei din Hamburg.

Din proiectele sale enumerăm "Don Carlo" de G. Verdi la Opera Regală Covent Garden din Londra(2015), "Rigoletto" la Opera din Zurich (2014), "Attila" la Opera din Monte-Carlo (2016), "Bal Mascat" de G. Verdi la Teatrul "La Monnaie"din Bruxelles (2015), "Elixirul dragostei" la Opera din Monte-Carlo (2014), "Simon Boccanegra" de G. Verdi în Japonia (2014), "Luisa Miller" de G. Verdi la Opera din Hamburg (2014), "Ernani" de G. Verdi la Opera din Liège (2015), "I Puritani" de V. Bellini la Opera din Zurich (2016).


Domnule George Petean vă mulțumim că ați acceptat să ne acordați acest interviu. L-aș prefața cu câteva gânduri ale directorului de la Staatsoper din Viena, legate de prezența dumneavoastră. "Baritonul Gheorghe Petean - spunea Dominique Meyer - este o deosebită onoare pentru noi să-l avem ca oaspete." Iată, așadar, cariera dumneavoastră, domnule Petean, vă poartă pe cam toate meridianele Europei și nu numai. Cum a fost finalul de an 2013?

La finalul anului 2013 am cântat la Strassbourg în Rigoletto, într-o producție a lui Robert Carsen - unul dintre cei mai mari regizori din ziua de astăzi. A fost o producție extrem de dificilă, dar foarte interesantă, în care Rigoletto este un clovn de circ și, când își termină această meserie pe care-o face din pasiune și care, în același timp, nu-i face deloc plăcere pentru că se transformă în ceea ce știm că se întâmplă cu Rigoletto la curtea ducelui, de obicei. Sunt două fațete ale acestui om - meseria și, în același timp, iubirea tatălui care se întoarce la ea.


Acest rol vă poartă și la Hamburg, unde de foarte mulți ani este casa dumneavoastră.

La Hamburg am fost cântăreț fix, angajat la Opera din Hamburg, ca și prim bariton din 2002 până în 2010 și încă în acest an și chiar în anii dinainte am colaborat foarte mult și frumos aici. Anul acesta cânt Rigoletto, după care mai cânt Boema și Traviata, iar anul viitor avem o premieră de Luisa Miller. Este un teatru căruia în datorez foarte mult pentru că am învățat enorm pe această scenă și am amintiri extrem de frumoase. În același timp, este unul dintre cele mai importante teatre din Germania. Am avut o șansă extraordinară să fiu aici atâția ani.


Domnule Petean, Rigoletto de la Strasbourg și Rigoleto de la Hamburg. Există asemănări sau sunt foarte multe deosebiri în ceea ce privește regia?

Regia este total diferită. Aceasta din Hamburg este un Rigoletto făcut acum 20 de ani, dar este făcut pe baza unui concept de regie care nu are neapărat de-a-face cu subiectul, dar este important să exprime ceea ce-și dorește regizorul să exprime. Pe când la Strasbourg regia se apropie foarte mult de situația reală a subiectului operei. La Hamburg regia este modernă, ca un desen animat văzut din sală. Tot corul este îmbrăcat numai în costume galbene, Rigoletto și cu Gilda sunt îmbrăcați în costume albastre și scena este albă cu dungi negre, adică este minimalist făcută, nu are o imagine a situației reale deloc. În același timp, sunt multe simboluri cu care se creează. Eu spun că este o regie extrem de interesantă și în care situațiile sunt puțin diferite. Vă dau un exemplu - dacă la Strasbourg momentul în care el află că fata lui a fost violată și ducele încearcă s-o calmeze se întâmplă chiar în modul în care a scris-o Verdi, în sensul că îi spune "plângi, fata mea" și încearcă să o mângâie, să o ajute, pe când la Hamburg, în momentul acesta el plânge pentru el; sunt tot felul de mici sentimente care diferă.


Alături de dumneavoastră, începând de mâine, veți avea încă trei compatrioți.

Este Ștefan Pop - cea mai mare speranță a cântăreților din România, care deja a și demonstrat; este un tenor care a cântat deja pe marile scene și are o voce superbă, este un cântăreț fantastic și va face rolul Ducelui de Mantua. Ceilalți colegi ai mei sunt Cristina Damian, care este o prietenă de-a mea foarte bună și care este și ea de câțiva ani la Hamburg fixă, cum am fost și eu - cântă rolul Maddalenei, iar ultimul coleg este Sergiu Săplăcan, care este fiul unui tenor din Cluj, Viorel Săplăcan, cel care ani de zile și chiar și azi duce greul Operei Naționale Române din Cluj, iar Sergiu Săplăcan este de acum un an în Studioul Operei din Hamburg - și el având o voce foarte bună și îi prevăd și lui un viitor extraordinar în cânt. Este extraordinar să ai colegi români și este o atmosferă extraordinar de plăcută aici la Hamburg.


Ne spunea Cristina Damian că dumneavoastră ați adus-o la Hamburg.

Eu, dacă aflu cumva într-un teatru că există o audiție mă gândesc la colegii mei din România care au valoare și încerc cumva să rezolv să vină să dea audiția pentru că acum este din ce în ce mai ușor, dar pe vremea când am început eu era mai greu să reușești să vii să dau o audiție. Oamenii aveau mai puține informații, era mai greu, și lucrul acesta nu se face pentru a nu rămâne în România - să nu înțelegem greșit - nu se face neapărat numai pentru a duce o viață mai bună în străinătate, în occident, se face și pentru faptul că ai, la un moment dat, contact cu mari dirijori, cu mari cântăreți de la care poți să înveți foarte mult și pentru profesia ta este bine să reușești să cânți în străinătate.


După acest popas hamburghez cu Rigoletto, ce va urma în agenda dumneavoastră?

În februarie merg la Monte Carlo să cânt Elixirul dragostei, tot cu Ștefan Pop și un alt coleg de-al meu român, Adrian Sâmpetrean. Este o regie absolut superbă a lui Adriano Sinivia, este un spectacol care s-a dat deja pe un canal de televiziune, pe care am făcut-o împreună cu Ștefan la Lausanne, un Elixirul dragostei absolut superb. E ca o poveste în care noi oamenii suntem foarte mici, ca și furnicile și câmpia este mai înaltă și ne speriem de o roată sau de absolut orice ar fi care este extrem de mare pentru noi. Este un spectacol extrem de drăguț și pe care abia aștept să-l cânt. După aceasta mă întorc la Hamburg pentru a cânta Boema și Traviatta, iar în aprilie avem repetiții cu maestrul Muti, după care mergem cu Opera din Roma în Japonia să cântăm Simon Boccanegra.


Simon Boccanegra, un rol care cred că vă este și el foarte drag!

Îmi este extrem de drag și vă și spun de ce. Pentru toată lumea care știe și pentru cine nu știe, am un frate care, la rândul lui, este bariton și care acum a refăcut una dintre cele mai mari cariere posibile ca și cântăreț de operă și pe care l-am ascultat prima dată la radio cântând Simon Boccanegra la Opera Regală din Londra împreună cu mama mea care, din păcate, după doi ani s-a stins. În 1991 am ascultat pentru prima oară acest Simon Boccanegra la Covent Garden și este o operă care de prima oară când am ascultat-o mi-a atins sufletul enorm. Este una dintre operele speciale ale lui Verdi, în care se ascultă mai mulți compozitori. Este singura în care eu aud în același timp și Bach, și Chopin, și Schubert, este o lucrare fantastică. Simon Boccanegra am cântat pentru prima oară cu maestrul Muti în 2012, în noiembrie, la Teatrul de operă din Roma și este cea mai mare onoare a vieții mele. Maestrul Muti nu dirijase Simon Boccanegra până atunci - la audiții mi-a spus - pentru că nu a găsit niciodată o voce de bariton care să-i placă pentru rolul respectiv, iar când am dat audiția mi-a spus că eu aș putea avea vocea și capacitățile tehnice pentru ca el să dirijeze pentru prima dată Simon Boccanegra, ceea ce pentru mine a fost o onoare extraordinar de mare.


Așadar, este o reluare a unui vis care vă va purta de data aceasta pe alte meridiane.

Da. Este pentru mine poate cea mai dragă colaborare pe care am avut-o vreodată, pentru că am învățat de la maestrul Muti în două luni cât am învățat în 18 ani de muzică.


Și alte vise pe care ați dori să le îndepliniți?

Sincer, nu mai am alte vise în afară de a debuta în roluri noi, în afară de a cânta cu colegii mei pe care îi stimez când cântă și pe care în același timp îi și ador ca și prieteni, alte vise nu mai am decât să fiu sănătos și să merg mai departe, pentru că acesta a fost maximul ce se putea întâmpla în cariera mea, să cânt cu maestrul Muti Simon Boccanegra la Roma. Este singura operă pe care, cum am spus, el nu a dirijat-o, fiind cunoscut absolut ca și cel mai mare dirijor verdian italian astăzi. După părerea mea este și unul dintre cei mai mari care au existat vreodată, nu numai astăzi. Este un lucru extrem de important să fii alesul lui într-o premieră pe care nu a dirijat-o. Îmi doresc să cânt mai departe pe scenele mari ale operei rolurile care-mi vin bine și care-mi plac. Am să debutez oricum și-n alte roluri, după cum aș și debutat foarte mult în ultimii 3-4 ani. Încerc să fac o carieră bună, nu extrem de plină, dar nici o carieră în care să nu existe progres.


Este foarte dificil în spațiul contemporan artistic să fii un freelance singer?

Asta este o întrebare foarte complicată, pentru că depinde de cine ai ca agent, depinde de cât noroc ai avut, depinde la ce nivel ai ajuns, depinde cum cânți, depinde de atât de multe lucruri… Pentru unii este foarte greu, pentru alții este un lucru care merge de la sine. Ei zic că depinde în primul rând de valoarea ta personală, depinde de modul în care te comporți cu colegii în teatru, depinde de profesionalism, depinde de agentul tău. Eu sunt un norocos, am ca agentă pe doamna Luisa Petrov de foarte mulți ani, din 2000 lucrăm împreună. Ea m-a dus absolut pe toate scenele mari ale lumii. Încă n-am cântat la Chicago și la Scala, dar am avut propuneri de la ambele. Am avut 5-6 propuneri pe care n-am putut să le închei deoarece nu eram liber, nu e că nu aș fi putut ajunge. Sunt tot timpul căutat. Viena este Opera mea preferată azi, deoarece nu se lucrează extrem de mult, pentru asta trebuie să fii pregătit când te duci, nu se pierde timpul cu lucruri care nu sunt necesare cum se întâmplă în alte locuri și, în același timp, este una dintre cele mai bune orchestre din lume. Când sunt pe scenă acolo și cânt mai încet se aude cum orchestra automat cântă mai încet ca să nu te acopere. Se întâmplă numai în operele de primă înălțime din lume sau în opere de tradiție.


Domnule Petean, în afară de aparițiile scenice, v-ați mai găsit timp și pentru recitaluri? Să alternați această carieră de scenă cu aceea de concert?

Din păcate nu. Nu pentru că nu am timp, ci pentru că nu mi-a plăcut niciodată să cânt recitaluri și nu că nu aș putea. Recitalurile țin de un anumit nivel vocal la care existăm, adică capabilitatea cuiva să cânte și operă și lieduri. Liedurile sunt mai speciale, necesită o anumită încărcare emoțională și opera la fel. Dar trebuie să fii mai rafinat ca și cântăreț, având în vedere că repertoriul de lied poate fi german, poate fi francez, poate fi italian, poate fi și englez, poate fi și rus, deci e o complexitate foarte mare.


În încheierea interviului nostru, câteva gânduri pentru publicul din România, care vă urmărește pași pe toate meridianele.

Le doresc tuturor sănătate și fericire, pentru că asta este foarte important în viața noastră. Ne menține pozitivi și ne menține sănătoși mintal. Eu încerc să vin în România cât mai des - asta este o promisiune pe care am făcut-o întotdeauna - numai că la Opera din București nu am reușit să vin. De fiecare dată când vorbim la telefon se întâmplă ca să nu găsim o dată liberă. De exemplu, în martie, împreună cu soprana Anita Hartig cânt la Ateneu cu Orchestra de tineri muzicieni. Am înțeles că este o orchestră extraordinară. În general cânt la Cluj, la Timișoara. Aș cânta și la Iași, aș cânta în toată țara, dar dacă s-ar putea, pentru că știu că publicul român nu-și permite să mă vadă la Viena sau în alte locuri, iar eu îmi doresc să mă audă atâta timp cât cânt cât de bine pot. Este o promisiune pe care o fac, în care spun că voi veni cât de des în România să cânt și să încerc să aduc un pic de bucurie.

Interviu realizat de Irina Hasnaș