ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Allegro... de sărbătoare
Apoi: 9.50 Promo

Arhivă : Interviuri Înapoi

Nicolas Simion, un nou CD

Publicat: joi, 9 Ianuarie 2014 , ora 11.41

Este timpul să îl cunoașteți pe saxofonistul Nicolas Simion în dimensiunea sa de compozitor. Artistul a lansat recent un CD - "Classic needs Jazz" înregistrat cu Filarmonica din Sibiu dirijată de Sabin Păutza și Ansamblul "die reihe" cpndus de Paolo Bellomia. Albumul, ce conține lucrări care îmbină rezonanțele muzicii clasice cu cele ale muzicii de jazz. Mai multe detalii vă oferă chiar Nicolas Simion cu care mă bucur că am putut sta de vorbă despre acest proiect pe care îl semnează.


Nicolas Simion: Canzonieri Sacrale eu am scris-o în 1998, când eram la Viena; prima audiție s-a ținut la cea mai veche biserică din Viena. Lucrarea a fost scrisă pentru un ansamblu de cameră. Invitând la acest concert pe cineva de la Radio Austria, Giselher Smekal, mi-a propus să orchestrez această lucrare și să o prezint un an mai târziu la un festival de muzică contemporană. Am reorchestrat lucrarea, am mai schimbat unele lucruri, însă, în mare, în Canzonieri Sacrale sunt mai multe piese religioase. Ecouri de la Rășinari e mai mult o suită ce curge, sunt piese cumva inspirate din filosofia lui Cioran. Lucrarea a fost cântată la Sibiu în 2007 în cadrul manifestărilor Capitalei Culturale Europene; a fost scrisă pentru orchestră de coarde și combo de jazz (în cazul acela a fost un sextet). Această suită conține și două părți de inspirație religioasă. Ceea ce găsesc eu că e foarte frumos și foarte reușit este trecerea de la muzica scrisă la improvizațiile libere, care se împletesc foarte organic, foarte natural în ambele piese. Aș putea spune că la Canzonieri Sacrale, părțile abstracte sunt mult mai puternice decât piesele religioase, care sunt, într-un fel, separate. La Ecourile de la Rășinari… acolo curge totul,acolo  se leagă cumva într-un tot unitar. Mi-am dorit să îmi încerc norocul în acest gen unde ideea era de a îmbina muzica clasică,  contemporană cu muzică de jazz, cu improvizația practic. Aceste imprimări sunt tributul meu adus muzicii contemporane și muzicii de jazz. Am fost inspirat practic și din muzica lui Oschanitzky, Gunter Schuller, John Lewis, compozitori americani ca Gershwin, Copland, Bernstein și mulți alții, care au scris asemenea lucrări… deci nu e ceva nou, dar pentru mine a însemnat un pas înainte și un fel de risc de a scrie pentru ansambluri mixte și ansambluri mari.

Interviu realizat de Petra Gherasim