Arhivă : Interviuri Înapoi
Interviu cu Max Emanuel Cenèiæ, contratenor
«Muzica este ceva ce trăiește în momentul respectiv și nu ar trebui să ne străduim să retrăim acele clipe pierdute de acum de sute de ani. Dar putem să încercăm să ne conectăm la ceva din zone atât de înalte și să aducem pe pământ ceva atât de minunat numit Muzică; oamenii pot fi impresionați în plan emoțional sau nu. Așa mi se pare mie; și nu este prea complicat, e chiar simplu!» - Max Emanuel Cenèiæ, contratenor
Max Emanuel Cenèiæ și-a amintit despre apariția sa
precendentă în cadrul Festivalului în oratoriul Susanna de Handel
alături de ansamblul "Les Arts Florissants" și William Christie, despre
sonoritatea Ateneului și despre fresca sa.
Am cântat data trecută la București într-un oratoriu, aveam și cor, era o altă manieră componistică dar acum avem pe scenă doar cei 6 -7 soliști, 3 dintre ei având de cântat aproape în permanență. Va fi ceva diferit pentru public.
Când interpretați operă în concert vă lipsește punerea în scenă, jocul actoricesc?
Câteodată da. Depinde. Din perspectiva preciziei muzicale, opera în versiune de concert este mult mai avantajoasă căci te poți concentra mult mai mult doar asupra muzicii.
S-a scris despre "debutul" în coloratura Reginei Nopții!
Când am început să cânt eram un copil foarte mic, aveam 5 ani și jumătate și am fost privit ca o apariție precoce în plan muzical. Am apărut pe scenă cu un cântec de copii; a fost un succes și apoi tatăl meu a sugerat acel tip de coloratură din rolul Reginei Nopții: tocmai văzusem "Flautul fermecat" de Mozart și eram atât de fascinat de ceea ce auzisem încât intonam tot timpul fragmente din partitura Reginei Nopții - ceea ce părinților mei li se părea foarte nostim. De fapt nu am interpretat niciodată cu adevărat acel rol! Dar a fost o surpriză pentru public, am apărut la televizor într-un spectacol pentru copii și lumea a fost uimită să audă un puști de doar 5 ani făcând așa ceva. Au trecut însă 30 de ani de atunci și s-au întâmplat multe în viața mea, am devenit un cântăreț profesionist și - ca fiecare interpret din acest domeniu al operei baroce - este firesc să abordez literatura lui Handel pentru că el a fost unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XVIII.
Cum vă solicită glasul scriitura lui Handel?
Este întotdeauna o provocare muzica lui Handel pentru că impune și o agilitate tehnică a vocii dar, în același timp, trebuie să dispui și o de anumită încărcătură dramatică a expresiei. Nu poți avea una sau alta trebuie să le demonstrezi pe amândouă. De aceea consider că Handel este atât de special și că reprezintă o provocare pentru cântăreț. Opera este de fapt mai solicitantă decât oratoriul pentru că reflectă mai multe fațete. Oratoriile sunt scrise diferit. Am putea spune că operele lui Handel sunt italiene în timp de oratoriile sunt engleze, sunt reflectate astfel două tradiții diferite, în oratorii se poate vedea moștenirea lui Purcell dar și a muzicii religioase franceze, ilustrate de Charpentier sau Lully. Așa cred eu!
Ce vă satisface mai mult: interpretarea live sau înregistrările în studio?
Cred că ambele fac parte din "meseria" mea și nu pot spune că prefer una sau alta dar pot afirma că a realiza înregistrări este mult mai dificil decât a cânta în concert. În studio trebuie să te menții la nivel maxim un timp mult mai îndelungat - zece zile, două săptămâni - și microfonul captează cea mai mică imperfecțiune a vocii așa că trebuie să fii într-o formă foarte bună. În concerte sau spectacole live ți se pot întâmpla și ușoare accidente pe care unii spectatori le percep iar alții nu. Nu e frumos pentru un cântăreț așa ceva, dar se mai întâmplă!
Nu sunteți la prima colaborare cu Armonia Atenea...
Am început acum trei ani. "Alessandro" nu este singurul nostru proiect: avem în pregătire un CD solo cu George Petrou și Armonia Atenea, mai avem un CD împreună cu cinci alți colegi (cu cinci contratenori), încă unul cu tenorul Daniel Behle, iar anul viitor avem în plan un turneu, o nouă operă de înregistrat... Avem mult de lucru în perspectivă.
Care este următoarea operă în agenda dumneavoastră ?
Următorul meu proiect va fi "Solimano" de Johann Adolph Hasse, operă pe care o vom înregistra în ianuarie cu Riccardo Minasi și "Il Pomodoro d'Oro", o orchestră alături de care am realizat anul trecut ultimul meu album, cel intitulat "Venezia", lansat la începutul acestui an, și efectuăm și turnee în diferite locuri prezentând acest program.
Rămâneți în zona operei italiene!
Aș spune mai degrabă: a operei Barocului italian. Este ceea ce fac mult în acest moment, dar nu se știe niciodată către ce ne va purta viitorul. Pentru moment așa este și e bine. Când ești contratenor ești menit - mai mult sau mai puțin - muzicii Barocului dacă nu, atunci cânți partituri contemporane, lucrezi cu acei compozitori care scriu pentru tine. Repertoriul veacului XIX nu îți oferă prea multe posibilități, deși, desigur poți aborda unele roluri care, în mod tradițional, sunt încredințate cântărețelor dar depinde: unora le place așa ceva, altora nu. Poți interpreta Orlovski (din Liliacul), Tancredi (de Rossini) poți cânta " Il Crociato in Egitto" de Meyerbeer - pentru că a fost scris pentru un cântăreț "castrato" și erau asemenea voci în secolul XIX și au fost autori care au scris destul de mult pentru ei; dar acest repertoriu este aproape uitat astăzi.
Către ce vă îndreptați atenția dincolo de muzică?
Sunt multe domenii care mă interesează: îmi face plăcere să mă duc prin așa numitele "piețe de antichități" nu numai pentru a colecționa, ci și pentru a mă bucura de ceea ce văd. În general, când lucrez cu manuscrise vechi, cu muzici din secole trecute parcă simt nevoia de "a extinde" o asemenea preocupare și spre mobilier, spre pictură ...ha, ha! Îmi face plăcere să mă duc duminica dimineață în asemenea locuri și să găsesc lucruri interesante. Nu mă refer doar la elemente de tip baroc, îmi plac și colecționez și mobilă vintage, ceramică și tot felul de alte obiecte.