Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu personalitățile din campania 'Români pentru o lume' - partea a II-a

Publicat: luni, 15 Iulie 2013 , ora 11.29
Nicolae Voiculeț datorează succesul tatălui său, Alexandru Tomescu, mamei sale, iar A.G. Weinberger lui însuși. Un naist, un bluesman și un violonist ne explică cum au ajuns să facă performanță în domeniile lor de activitate și care sunt cele mai bune sfaturi pe care ei le-au primit, de-a lungul timpului, ca să ajungă cei mai buni în aria lor profesională.


Cui datorați succesul dvs.?

A. G. Weinberger: Mie însumi... este adevărat că există o serie de persoane care m-au pus pe drum, mi-au dat informațiile necesare, dar la urma urmei, responsabilitatea gestionării talentului îmi aparține... Cu toate că sunt o mulțime de oameni care mă ajută, mă sfătuiesc și se interesează de mine, totuși eu a trebuit să descopăr oportunitățile și să mă folosesc de ele ca să înaintez în carieră. Doar eu pot fi responsabil atât pentru eșec (în splendoarea solitudinii deznădăjduite) cât și pentru succes - pe care îl împart cu dragoste cu ceilalți...

Nicolae Voiculeț: Succesul îl datorez iubirii pe care tatăl meu mi-a dăruit-o. Sunt ceea ce sunt datorită unui sacrificiu pe care el l-a făcut ca eu să pot evolua în această direcție. Eu nu mi-l amintesc pe tata dormind. Nici nu știu când se întâmpla acest lucru. Ziua studia cu mine, iar seara studia cu el. Crea, făcea socoteli, lucra și citea.

Alexandru Tomescu: Norocului de a fi avut alături câteva persoane care au însemnat enorm pentru mine: mama este una dintre ele. Îi datorez faptul că mi-a pus vioara în mână și m-a ajutat să pun baza pe care am clădit tot ce a urmat. A urmat maestrul Ștefan Gheorghiu, care a fost un adevărat mentor, fără de care multe lucruri mi-ar fi rămas poate inaccesibile.


Ce reprezintă muzica pentru dvs.?

A. G. Weinberger: Pasiunea devenită vocație devenită meserie devenită destin devenit existență.

Nicolae Voiculeț: Muzica pentru mine este a doua mea iubire, după tata. Este locul în care mă regăsesc, mă identific și care mă definește în totalitate. Este modalitatea prin care îi pot vindeca sufletește pe cei din jur, modul în care îmi pot exprima bucuria sau tristețea. Felul în care mă simt perceput și menirea vieții mele. De a vindeca prin sunet, pe cei aflați în nevoie.

Alexandru Tomescu: Muzica este un mod de viață pentru mine, iar vioara este cheia ce deschide această poartă magică. Nu-mi pot imagina o zi fără această mică bestie roșcată pe care o iubesc atât de mult.


Cum definiți simțul artistic?

A. G. Weinberger: Bunul gust educat...

Nicolae Voiculeț: Ne naștem sau nu, cu simțul artistic. Este un har divin. O abilitate nativă și o binecuvântare!

Alexandru Tomescu: Simțul artistic face parte din categoria lucrurilor care nu pot fi definite. Nu poți preciza ce anume din interpretarea unui Perlman o diferențiază complet de cea a lui Milstein, de exemplu. Matematica funcționează în muzică până la un anumit punct. Restul e ceva ce nu se poate cuprinde în cuvinte. E ca în pictură, dacă vreți: o anumită nuanță de mov nu se obține doar amestecând roșu și albastru, ci și din adăugarea albului sau negrului. Dar niciodată nu vom ști exact cât alb sau cât negru a fost adăugat la movul care se regăsește în tablourile lui Monet, de exemplu.


Cum definiți performanța?

A. G. Weinberger: Conduita disciplinată a talentului - oricare ar fi ea...

Nicolae Voiculeț: Performanța este o finalitate a unei pasiuni care a existat dintotdeauna în noi, dar pe care, atunci când o descoperim la timp, oferă sens vieții noastre. Este consecința miilor de ore de studiu, posibil realizabile doar cu o pasiune desăvârșită. Este o însumare a sacrificiului și a puterii de A DĂRUI.

Alexandru Tomescu: Performanța poate fi atinsă atunci când cineva urmărește cu obstinație un scop în care crede, fără să se lase descurajat de eșecuri, având mereu încredere că poate realiza ceea ce și-a propus.


Ce reprezintă pasiunea?

A. G. Weinberger: Declanșatorul vocației și focul virtuții - cel puțin în cazul meu...

Nicolae Voiculeț: Pasiunea este o îmbinare perfectă între entuziasmul pe care ți-l oferă un anumit țel, dar și revolta împotriva împrejurărilor vitrege exterioare care definesc acest țel. Este cheia către performanță și arma împotriva tuturor obstacolelor aferente.

Alexandru Tomescu: Pentru mine, pasiunea este motorul care mă determină să merg înainte în fiecare zi, care mă ajută să împart bucuria muzicii cu toți cei care o iubesc la rândul lor. Pasiunea înseamnă să faci totul cu bucurie, cu entuziasm și nu din inerție, din vreun fals sentiment al datoriei impuse de alții. Dacă pui laolaltă un lucru făcut cu pasiune și unul făcut «pentru că așa a trebuit», superioritatea primului va fi evidentă.


Cum definiți succesul?

A. G. Weinberger: Continuitatea funcțională a vocației devenite profesie și controlul asupra performanței.

Nicolae Voiculeț: Este o împlinire a esenței existenței fiecăruia dintre noi. Un rezultat al stăruinței, al sacrificiului și al viselor.

Alexandru Tomescu: Ai atins succesul atunci când simți că ești înțeles și apreciat în ceea ce faci. De aceea, succesul sau insuccesul unui mare artist nu este decât indicatorul unei sincronizări a societății cu sensibilitatea sa. Geniile sunt de obicei neînțelese, recunoașterea și implicit succesul venind tardiv...


Când putem recunoaște apogeul carierei noastre?

A. G. Weinberger: Prefer să recunoască altcineva asta... dacă eu aș fi conștient de el aș fi doar un biet visător tabloidizabil.

Nicolae Voiculeț: În momentul în care suntem capabili de a crea descendenți.

Alexandru Tomescu: Dacă am ști ar fi totul mult mai simplu… Nu cred că poți identifica apogeul carierei tale decât poate când te afli la finalul ei. Dar aceasta este o chestiune delicată. Nu vei ști niciodată exact dacă ai spus tot ce ai avut de spus sau încă mai ai ceva de oferit. Aceasta îmi amintește de un material despre un tip care voia să sară cu o coardă de bungee jumping de la o înălțime amețitoare și să îi dea drumul fix când ajungea la pământ, în așa fel încât să aterizeze fără nici un pericol. Totul depindea de momentul când dădea drumul legăturii care îl atașa la coardă. O secundă mai devreme sau mai târziu, ar fi însemnat moarte sigură. Într-un final tot experimentul a fost reușit, dar cred că se aseamănă și cu experiența unei cariere muzicale. Trebuie să știi când să te oprești.


Ce înseamnă fericirea pentru dumneavoastră?

A. G. Weinberger: Nimic... în afară de un proces chimic la nivelul neuronilor, eu nu cred în fericire ca stare permanentă... În schimb, îmi doresc să pot fi disponibil și pregătit pentru momentele de fericire când apar ele... Din aceste momente se compune un întreg, pe care noi îl numim desăvârșire...

Nicolae Voiculeț: Atunci când reușesc să ridic o sală întreagă în picioare. Atunci când reușesc să fac un bolnav să zâmbească și când ofer unui bătrân speranță și bucurie. Sunt fericit când DĂRUIESC. Sunt artiști care, după viața asta, pun punct și alții care pun virgulă. Marii artiști pun virgulă. Toată viața asta te pregătești. Iar noi toți tractăm după noi un trecut. Nicolae Iorga spunea că "odată cu noi mor încă o dată toți morții noștri". Dar unde găsim fericirea în viața asta, înainte să punem virgulă? A fi fericit nu înseamnă a te izola de trecut. A fi fericit nu înseamnă a trăi în sensul primar. Fericirea adevărată este bogăția divină de a dărui. Nu-i păcat în "a avea". Un preot spunea că "banul e o funie care te poate coborî în iad sau te poate urca în rai, depinde ce faci cu ea". Creștinul spune un lucru extraordinar: "a trăi pentru a învia", care n-are legătură nici cu "a fi", nici cu "a avea", ține de transcendență. A învia înseamnă să trăiești cu o bucurie nespusă pe această lume, să te bucuri zilnic de ce ți-a dat Dumnezeu, să te bucuri de creația pe care a făcut-o.

Alexandru Tomescu: Fericirea înseamnă fiecare concert pe care îl susțin, fiecare ocazie de a mă afla alături de publicul iubitor de frumos, făcând ceea îmi place: să cânt la vioară.


Dar tristețea?

A. G. Weinberger: O nevoie necesară pentru a putea sorbi momentele de fericire...

Nicolae Voiculeț: Copiii bolnavi îmi întristează sufletul și inima. Lipsa de speranță a unui copil aflat la început de drum. Disperarea care îl determină să se agațe de orice fir de speranță. Asta este tristețea.

Alexandru Tomescu: Este reversul fericirii - fără ea, și-ar pierde foarte mult din intensitate. Este o stare pe care îmi place să o trăiesc la extrem, fiindcă niciodată nu poți ști cât de adânc vei coborî, la fel cum nu poți întrezări cât de sus vei urca după aceea. Cred că unui artist nimic din ceea ce-i omenesc nu trebuie să-i fie străin, tocmai pentru a se putea transpune pe scenă într-o infinitate de trăiri și de stări.


Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ați primit vreodată și de la cine?

A. G. Weinberger: De la Johnny Răducanu, în 1991, în culisele Festivalului de Jazz de la Sibiu... Mi-a zis așa: "maramoiule (astfel sunt porecliți muzicanții evrei de către muzicanții țigani), pune deoparte 25 de cenți din fiecare dolar pe care-l câștigi, strânge niște bani și ușchește-o de aici..." And the rest is history.

Nicolae Voiculeț: Am primit multe sfaturi bune și de la oameni minunați pe care Dumnezeu mi i-a scos în cale, de când am venit pe lume, până în prezent, dar cel mai bun sfat vine de la Hristos, care spune să iertăm și să iubim vrăjmașii, care, în definitiv, sunt binefăcătorii sufletului nostru. Cel care ne ispitește, ne osândește, ne produce o stare nefericită devine instrumentul diavolului, pe de o parte, și al lui Iisus, pe de altă parte. Sfinții Părinți spun că el este instrumentul lui Iisus, cel care arde egoismul și mândria, ca să primim vindecarea.

Pentru astfel de români precum A. G. Weinberger, Nicolae Voiculeț sau Alexandru Tomescu a luat naștere "Români pentru o lume", campania națională de responsabilitate socială inițiată de Fundația Sergiu Celibidache.


E rândul tău să pui România pe hartă!

Mai multe detalii pe www.romanipentruolume.ro și pagina oficială de Facebook a campaniei http://www.facebook.com/RomaniPentruOLume.