Modele biotehnice şi analitice în estetica vocală se intitulează noua apariţie a Editurii "Glissando" a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Este vorba despre o lucrare în două volume sub semnătura lui Stephan Poen, medic foniatru şi doctor în muzică, lucrare rezultată în urma unei conferinţe pe care acesta a susţinut-o la Universitatea Naţională de Muzică.

Cred că nu mai aveţi nevoie de prezentări extinse, sunteţi o autoritate atunci când vine vorba de operă, o autoritate când vine vorba de voce în general, pentru că nu v-aţi ocupat numai de vocea cântată. Sunt două volume care tratează practic două tipuri de abordare a esteticii vocale: pe de o parte - un model biotehnic, pe de altă parte - un model analitic. Cui se adresează aceste două volume - aproximativ 70 de pagini? Informaţia este foarte, foarte condensată şi probabil că lectura ar presupune şi o recidivă în acest sens.

Aceste volume se adresează unei largi categorii de tineri şi mai puţin tineri studioşi ai fenomenului muzical şi vocal integrat în personalitatea artistică umană, studenţilor de conservator - atât la canto, cât şi viitorilor instrumentişti, viitorii dirijori, viitorii muzicologi care vor avea relaţii profesionale cu vocea cântată - dar şi profesorilor de canto, profesorilor de alte discipline muzicale şi muzicologice, deoarece universul de cunoaştere al drumului de la voce la vocalitate oferă repere foarte multe orientative pentru a îmbunătăţi activitatea profesională a vocaliştilor şi a celor care lucrează cu ei. Desigur că într-o anumită măsură aceste volume pot oferi bucurii şi melomanilor, intelectuali din alte domenii care doresc să aprofundeze, care doresc să trăiască emoţia impactului cu o voce la un nivel de cunoaştere superior.

Într-adevăr, putem spune că vorbim despre un sistem de a înţelege şi de a dezvolta vocea, în special vocea cântată, dar vocea în general, pentru că probabil principiile se referă şi la vocea vorbită. Dacă greşesc, vă rog să mă contraziceţi.

Nu, principiile sunt universale. Atât vocea vorbită, cât şi vocea cântată se pot baza pe aceleaşi principii funcţionale şi estetice în discernământul folosirii, cu diferenţa că vocea vorbită se exprimă pe un ambitus mai restrâns - o cvintă, care poate ajunge cel mult la o octavă - în timp ce vocea cântată, mai ales pentru vocaliştii genurilor simfonic, operă şi operetă trebuie să aibă cel puţin două octave la vocile masculine, iar la vocile feminine poate ajunge chiar la trei octave. Deci, diferenţa este numai în ambitus şi, evident, în faptul că vocea cântată este condiţionată de o intonaţie obligatorie potrivit partiturii, în timp ce intonaţia în vocea vorbită are un caracter mai arbitrar, care este mai strâns legat de specificitatea caracterială şi temperamentală a personalităţii respective.

Am remarcat şi am amintit ceva mai devreme faptul că cele două volume alcătuiesc un sistem dedicat esteticii vocale, un sistem exhaustiv care atinge toate realităţile acestui fenomen din perspectivă bio-psiho-somatică. De ce este nevoie de două părţi pentru această înţelegere a esteticii dumneavoastră vocale? Cu alte cuvinte, aş dori să explicaţi cele două titluri din titlul principal - pe de o parte modelul biotehnic şi pe de altă parte cel analitic.

Cele două volume reprezintă de fapt două stadii de cunoaştere şi de aplicabilitate în voce şi vocalitate. Primul este stadiul biotehnic, adică acel stadiu de cunoaştere a naturii corpului şi integrarea atitudinilor corpului în serviciul sunetului instrumental standard al vocii. Spre deosebire de alte categorii de artişti, mă refer la instrumentişti, care au un instrument ce se menţine constant - e suficient să se asigure anumiţi parametri de umiditate, temperatură şi presiune atmosferică şi vioara, pianul, flautul sau contrabasul cum l-am lăsat seara, îl găsim dimineaţa -, cu vocea nu este acelaşi lucru fiindcă instrumentul vocal este însuşi corpul omenesc în globalitatea sa anatomo-fiziologică. Vocea se resimte în funcţie de ceea ce mâncăm, de ceea ce bem, de felul cum ne îmbrăcăm, de felul în care ne relaţionăm la temperatura, la umiditatea şi la presiunea atmosferică a mediului ambiant. Vocea se resimte în funcţie de relaţiile noastre psihoafective cu cei din jur. Vocea se resimte în funcţie de barometrul nostru de mulţumire şi de bucurie sufletească. Toate aceste aspecte sunt doar câteva, ca să nu mai spunem de alte lucruri care ţin de ceea ce-mi place să definesc drept igiena psihosomatică a personalităţii umane, deci o multitudine de factori intrinseci şi extrinseci, dinlăuntrul şi din afara personalităţii noastre acţionează permanent asupra vocii. Stadiul biotehnic înseamnă a cunoaşte instrumentul organic al corpului nostru, care este vocea, şi cum să lucrăm cu el, cum să pedalăm pe resorturile anatomo-fiziologice de care dispunem. Al doilea stadiu de cunoaştere, cel analitic-fonologic, se aplică stadiului prim în perfecte condiţii, dezvoltând dimensiunile parametrilor unei voci. Noi suntem obişnuiţi să spunem că vocea reprezintă intensitate, culoare, înălţime şi durată a sunetului, dar în acest al doilea volum, intitulat Modelul analitic fonologic al vocii, vom vedea că aceşti parametri comportă foarte multe dimensiuni pe care noi le putem câştiga evolutiv, printr-un proces foarte atent de informare şi de formare teoretică şi practică…

Vorbiţi despre 36 de parametri.

Exact. Toţi aceşti 36 de parametri derivă practic din patru parametri acustici fundamentali ai sunetului: sonoritatea sau intensitatea, culoarea sau timbrul, frecvenţa sau înălţimea şi durata sunetului. Dar acolo eu am făcut o desfăşurare analitică vastă şi din aceşti parametri derivă dimensiuni, se ajunge la 36 de entităţi funcţionale estetice ale vocii. Şi, în funcţie de gradualizarea acestor 36 de entităţi - cum le parcurgem prin informarea şi formarea noastră - noi pornim de la stadiul de voce, apoi ajungem la stadiul de vocalitate. Pe urmă stadiul de vocalitate parcurge nivelurile de valoare artistică, personalitate artistică şi, apoi, vedetă artistică. Iată, sunt trepte evolutive care nu pot fi survolate. Este banală metafora - ca să ajungi la etajul 10 al unui bloc trebuie să treci prin toate celelalte, de la 1 la 9, pe scări sau cu liftul, dar trebuie să le parcurgi.

Aşadar, aşezaţi într-o bună ordine această devenire a unui artist liric, cea mai frumoasă ipostază în care se poate afla vocea umană. Aş vrea să subliniez şi un aspect care mie mi s-a părut interesant. Spuneţi dumneavoastră: "Cântul reprezintă cel mai frumos act al inteligenţei umane, desfăşurat la limita dintre materie şi spirit." Într-o perioadă în care această tatonare a nevăzutului e privită cu multă circumspecţie e de lăudat ancorarea dumneavoastră într-o viziune holistică, să o numim.

Eu datorez această profunzime a viziunii mele aplicată vocii marelui noroc pe care l-am avut în viaţa mea, de a trăi alături de iubita mea soţie, marea artistă Elena Cernei care, vreme de 20 de ani, a avut asupra mea o acţiune binefăcătoare de stimulare în evoluţia mea. Elena Cernei contempla de foarte multe ori ceea ce eu acum vreau să perpetuez, şi anume: verbul divin s-a făcut carne, iar noi, la nivelul fiinţei noastre încarnate - entitate bio-psiho-somatică - facem să reverbereze acest verb divin în noi şi să îl îmbogăţim cu tot ceea ce poate acumula sufletul nostru mai bun şi mai frumos într-o existenţă guvernată de către spirit, de acel cuantum de Duh Sfânt care se află în spiritul nostru. De aceea, foarte accentuat am exprimat această idee că pornind de la voce se ajunge la vocalitate, dar această vocalitate dacă parcurge într-o sănătoasă evoluţie stadiile de valoare, personalitate şi ajunge o vedetă, dacă această vedetă poate sublima vocalitatea în verb vocal, atunci vedeta devine un profet al timpurilor şi societăţii noastre. Asta este misiunea fundamentală a sacralităţii vocaţiei verbului vocal pentru cine o are. Atunci reuşim! Am cunoscut unii dintre cei mai mari artişti ai omenirii - dacă ar fi să mă refer la Renata Tebaldi, Giuseppe Di Stefano, Paolo Silveri, Giuseppe Taddei, Giulietta Simionato -, o prietenie foarte frumoasă am avut cu aceşti oameni din trecut, aşa cum astăzi sunt profund legat de Mariana Nicolesco, Magdalena Cononovici, Maria Slătinaru, Eugenia Moldoveanu sau Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, ale căror interpretări le-am analizat în cercetările mele. Am înţeles că datorită acestei sublimări a vocalităţii în verb vocal vedeta a asumat valenţe profetice şi de aceea marii artişti sunt modeşti; este acea modestie grandioasă, pentru că ei ating valenţele profetice pe care ni le poate consimţi ipostaza noastră de filialitate divină. Suntem fiii lui Dumnezeu şi noi putem să ne orientăm către măreţia lui.