Arhivă : Interviuri Înapoi
Interviu cu pianistul Andreas Iliuță
Deși născut la Milano, tânărul student la Conservator, Andreas Iliuță, se prezintă peste tot ca un pianist român, stabilit în Peninsulă.
M-am născut aici, în 1991. Părinții mei sunt de mai mult timp. Am studiat pianul în Italia, am terminat liceul tot aici și trăim practic numai în Italia. Da, spun că sunt român, fiindcă totuși părinții mei sunt români și simt și eu că sunt totuși de origine română, nu contează unde trăiești până la urmă, contează originea de unde vii, după mine, și cred că sunt într-o bună parte român, dar nu pot să spun că nu mă simt nici italian deloc, dar totuși România e pe primul loc, să spunem.
Când mergi în România, unde mergi? În ce oraș?
La bunicii mei care stau în Oradea și de obicei în vacanță sau vara, mai ales, când e pauză de la școală, mai merg câteodată să petrec o lună-două și pe la ei.
Ce-ți place cel mai mult în România?
Am foarte mulți prieteni. Prieteniile se leagă mult mai ușor decât aici. Acesta este numărul unu aș zice eu. Foarte multe aspecte pozitive găsesc acolo. N-aș putea să spun exact ce, dar oricum îmi place foarte mult. Mai ales că mă găsesc foarte bine când sunt acolo.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru pian?
Din familia tatălui meu sunt toți muzicieni și am început să studiez pianul la vârsta de trei ani și jumătate. Practic, tatăl meu a fost cel care m-a pus prima oară, să încerce cu mine să vadă dacă există vreo posibilitate și a mers bine și continuăm. Sperăm că va fi la fel și în continuare.
Vrei să mergi mai departe să studiezi?
Da, acum termin anul trei și ultimii doi ani, nu știu, ori aici la Milano sau în altă parte. În Germania mi-ar plăcea foarte mult să merg, sperăm că va fi bine.
E greu?
E greu, da. E destul de greu, fiindcă mai ales în muzică, cred că e foarte important studiul de zi cu zi și fără o cantitate de trei-patru ore de studiu, nu se poate face foarte mult. Trebuie o consecvență destul de strictă, să spunem.
Cât timp dedici studiului muzicii?
În zilele în care nu am foarte multe de făcut, chiar patru-cinci ore, chiar mai mult. Sunt, cred eu, necesare pentru a continua, altfel nu prea se poate.
Ți-ar plăcea să cânți și pe o scenă din România?
Am cântat deja. Mi-a plăcut foarte mult. A fost în aprilie 2011, la Oradea, cu Orchestra Filarmonică din Oradea și am cântat și aici în Milano, cu Orchestra Filarmonică din Bacău, la Universitatea din Milano și chiar mi-a plăcut foarte mult. A fost super, să zic.
Ai un compozitor preferat?
Da, îmi place foarte mult Franz Liszt, mai ales. E, cred, compozitorul meu preferat de acum și am cântat câteva piese scrise de el și cred că, deocamdată e el favoritul, să spunem așa.