Deşi născut la Milano, tânărul student la Conservator, Andreas Iliuţă, se prezintă peste tot ca un pianist român, stabilit în Peninsulă.

M-am născut aici, în 1991. Părinţii mei sunt de mai mult timp. Am studiat pianul în Italia, am terminat liceul tot aici şi trăim practic numai în Italia. Da, spun că sunt român, fiindcă totuşi părinţii mei sunt români şi simt şi eu că sunt totuşi de origine română, nu contează unde trăieşti până la urmă, contează originea de unde vii, după mine, şi cred că sunt într-o bună parte român, dar nu pot să spun că nu mă simt nici italian deloc, dar totuşi România e pe primul loc, să spunem.

Când mergi în România, unde mergi? În ce oraş?

La bunicii mei care stau în Oradea şi de obicei în vacanţă sau vara, mai ales, când e pauză de la şcoală, mai merg câteodată să petrec o lună-două şi pe la ei.

Ce-ţi place cel mai mult în România?

Am foarte mulţi prieteni. Prieteniile se leagă mult mai uşor decât aici. Acesta este numărul unu aş zice eu. Foarte multe aspecte pozitive găsesc acolo. N-aş putea să spun exact ce, dar oricum îmi place foarte mult. Mai ales că mă găsesc foarte bine când sunt acolo.

Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru pian?

Din familia tatălui meu sunt toţi muzicieni şi am început să studiez pianul la vârsta de trei ani şi jumătate. Practic, tatăl meu a fost cel care m-a pus prima oară, să încerce cu mine să vadă dacă există vreo posibilitate şi a mers bine şi continuăm. Sperăm că va fi la fel şi în continuare.

Vrei să mergi mai departe să studiezi?

Da, acum termin anul trei şi ultimii doi ani, nu ştiu, ori aici la Milano sau în altă parte. În Germania mi-ar plăcea foarte mult să merg, sperăm că va fi bine.

E greu?

E greu, da. E destul de greu, fiindcă mai ales în muzică, cred că e foarte important studiul de zi cu zi şi fără o cantitate de trei-patru ore de studiu, nu se poate face foarte mult. Trebuie o consecvenţă destul de strictă, să spunem.

Cât timp dedici studiului muzicii?

În zilele în care nu am foarte multe de făcut, chiar patru-cinci ore, chiar mai mult. Sunt, cred eu, necesare pentru a continua, altfel nu prea se poate.

Ţi-ar plăcea să cânţi şi pe o scenă din România?

Am cântat deja. Mi-a plăcut foarte mult. A fost în aprilie 2011, la Oradea, cu Orchestra Filarmonică din Oradea şi am cântat şi aici în Milano, cu Orchestra Filarmonică din Bacău, la Universitatea din Milano şi chiar mi-a plăcut foarte mult. A fost super, să zic.

Ai un compozitor preferat?

Da, îmi place foarte mult Franz Liszt, mai ales. E, cred, compozitorul meu preferat de acum şi am cântat câteva piese scrise de el şi cred că, deocamdată e el favoritul, să spunem aşa.