În perioada 3 mai-7 iulie, se desfăşoară la Bucureşti prima ediţie a Festivalului "Sergiu Celibidache", cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea celebrului dirijor român, în 28 iunie 2012. Organizator este Fundaţia "Sergiu Celibidache", al cărui preşedinte este fiul muzicianului, Serge Ioan Celibidache.

Programul festivalului pe care îl organizaţi este unul dens, cu masterclass-uri, concerte, expoziţii de fotografie, proiecţii de filme şi lansări de carte. V-am ruga să ne vorbiţi despre felul cum aţi conceput programul şi care vor fi invitaţii acestei prime ediţii?

Pentru noi, acest festival este o oportunitate. E important să aducem aici o parte din lumea muzicală a tatălui meu prin oamenii care au lucrat cu el, să încercăm evidenţierea valorilor pe care România le are şi pe care, din diferite motive, nu a avut posibilitatea să le dezvolte la fel ca alte naţiuni. Este o oportunitate să creăm o tradiţie şi, prin îmbinarea cunoştinţelor, a inspiraţiei şi a programului pe care îl propunem, sperăm să iasă ceva frumos.

Pentru mine, punctul de plecare trebuie să fie întotdeauna cunoaşterea; deci, este important pentru generaţia nouă, care nu a auzit niciodată de Sergiu Celibidache, sau pentru cei care, poate, l-au uitat să descopere cine a fost şi ce a făcut. De aceea, vom avea filme documentare foarte interesante din arhive, pentru că este important să-l vedem din nou dirijând şi experimentând sunetul, să redescoperim, citind cărţi, felul cum gândea, să-i cunoaştem viaţa văzând fotografii. Dar, cel mai important lucru după ce l-ai cunoscut pe Sergiu Celibidache în aceste feluri, întorcându-te în trecut, este să priveşti spre viitor sau, cel puţin, să vii în prezent şi acesta este motivul pentru care propunem şi masterclass-uri. Prin intermediul lor, cei care au lucrat cu Celibidache, cei care au trecut prin diferite experienţe cu el le împart acum cu muzicienii din generaţia următoare. Şi, desigur, concertele vor fi modalităţi pentru a arăta cum se poate face muzică. Aici, din nou, a fost evident că a trebuit să aducem muzicieni care au lucrat cu tatăl meu, care pot arăta cum s-a concretizat colaborarea lor cu Sergiu Celibidache în activitatea concertistică. Vor fi paşi diferiţi, dar cel mai relevant lucru este nu neapărat cum ni-l amintim pe tatăl meu, ci să ilustrăm fenomenologia muzicii şi impactul sunetului în conştiinţa tuturor.