ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Despre compozitorul și muzicologul George Draga cu fiica sa, conferențiar universitar doctor Maria-Sabina Draga Alexandru

Publicat: miercuri, 25 Ianuarie 2012 , ora 12.30

Sabina Draga este profesor la Departamentul de Engleză al Facultății de Limbi și Literaturi Străine din Universitatea din București și traduce din engleză și catalană. Legătura pe care o are cu domeniul culturii, din care face parte, a început printr-o ascendență paternală - tatăl său a fost compozitorul George Draga. Ne-am întâlnit într-un dialog telefonic pentru a aduce la suprafață câte ceva din personalitatea acestui muzician: compozitor activ până în 2008, anul în care s-a stins din viață, dar și muzicolog, redactor la Revista "Muzica" a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, cu studii ale unor lucrări semnate Aurel Stroe, Ștefan Niculescu, Tiberiu Olah.

Ca prefață a unei ediții George Draga a emisiunii "Muzica românească la timpul prezent", care va putea fi ascultată vineri, 2 martie 2012, citiți în continuare interviul realizat cu Sabina Draga. Discuția a demarat prin citarea unei afirmații a compozitorului Liviu Dănceanu - "George Draga era un om responsabil care slujea adevărul".


Cum l-ar descrie Sabina Draga pe părintele său?

Tatăl meu îmi spunea întotdeauna că el e în primul rând compozitor și de-abia după aceea muzicolog. Avea o cultură muzicală fabuloasă. În anii petrecuți ca redactor șef adjunct la Revista Muzica și apoi ca muzeograf la Muzeul Național "George Enescu" a fost foarte implicat în activitatea de muzicolog și în activitatea de fișare a manuscriselor lui Enescu. Dar vocația lui era compoziția, pe care și-a slujit-o în conformitate cu idealurile sale, făcând foarte puține compromisuri, politice sau de orice alt fel.


Cunoașteți bine parcursul componistic al tatălui dumneavoastră. Înțeleg că este vorba de două etape de creație - ante- și post-1989, și v-am ruga să ni le detaliați.

Este vorba mai mult de o periodizare biografică și afectivă. O primă etapă ar fi cea dinainte de 1989, când - deși a fost tot timpul un compozitor fidel idealurilor clasice - era foarte racordat la avangarda vremii, compunând experimental și folosind procedee matematice. Pe parcursul anilor `90 a scris mai puțin - cred că toată lumea scria mai puțin atunci la noi, erau prea bulversante schimbările politice haotice din România la acea vreme. În perioada aceea a lucrat mult la Missa de concert, una din lucrările sale majore, pe care a definitivat-o în 2002. A doua etapă de creație a început practic în 2001, când, după cum remarca Valentina Sandu-Dediu cu ocazia portretului componistic "George Draga - Remember 75" din Aula Palatului Cantacuzino (28 aprilie 2010), s-a dedicat exclusiv compoziției, scriind nu atât ca să fie în pas cu colegii săi de generație, nici ca să i se cânte lucrările, ci pur și simplu pentru că așa simțea nevoia. S-a aplecat asupra filonului folcloric ardelenesc (Valentina Sandu-Dediu îl compara ca model de compozitor cu Béla Bartók sau Arvo Pärt), precum și asupra muzicii psaltice și de inspirație religioasă, la început făcând prelucrări, apoi procesând din ce în ce mai elaborat aceste surse în lucrări simfonice de amploare, cum ar fi simfoniile sau concertele pentru vioară, flaut, oboi, fagot și orchestră, precum și în muzica de cameră.


Sunteți nu doar cunoscătoare, ci și o promotoare a creației lui George Draga; ați organizat mai multe recitaluri dedicate memoriei tatălui dumneavoastră. Povestiți-ne despre aceste manifestări și despre motivul care le-a dat naștere.

Recunosc că trăiesc - ca și mama mea, de altfel - cu un puternic sentiment al misiunii pe care o am, aceea de a face cunoscută opera tatălui meu. Nefiind muzician eu însămi, nu îmi stă în putere să fac prea mult, din păcate. N-aș fi putut organiza nimic dacă nu m-ar fi ajutat niște oameni minunați, cărora nu le pot mulțumi îndeajuns.

Printre aceste evenimente muzicale, un rol crucial l-au jucat cele două portrete componistice "George Draga" din Aula Muzeului Cantacuzino, cu sprijinul neprețuit al directoarei Muzeului Național "George Enescu", d-na Laura Manolache. La primul dintre aceste portrete, din 28 octombrie 2008, tatăl meu ar fi trebuit să participe, sărbătorind cu această ocazie reîntoarcerea sa în colectivul muzeului pentru a finaliza fișarea manuscriselor lui George Enescu. Deoarece s-a stins din viață înainte de această dată, portretul componistic a devenit un prilej comemorativ.

Al doilea portret componistic, "George Draga: Remember 75", a avut loc pe 28 aprilie 2010 (pe 23 aprilie ar fi împlinit 75 de ani), prilej cu care s-a lansat partitura Missei de concert, proaspăt publicată de Editura Muzicală, însoțită de un studiu introductiv semnat de Despina Petecel-Theodoru. Au vorbit cu această ocazie Gheorghe Firca, Valentina Sandu-Dediu, Laura Manolache și Liviu Dănceanu, amintindu-și cu afecțiune de omul George Draga, dar și de creația sa.

În aceste concerte s-au cântat piese camerale și vocale cum ar fi Sonata pentru pian (cu Verona Maier), Sonatina pentru vioară și pian (cu Ioan Marius Lăcraru și Rodica Dănceanu), Cvartetele de coarde nr. 1 și 2 (cu Cvartetul "Florilegium"), Concertul pentru flaut și orchestră în reducție pentru pian (cu Teodora Ducariu și Cătălin Dima), piese corale interpretate de corul "Euterpe" dirijat de Georgeta Aldea și, deloc în ultimul rând, o bogată selecție de lieduri pe versuri populare și pe versuri de Monica Pillat și Carlos Duarte, în interpretarea splendidă a sopranei Alina Bottez, acompaniată la pian de Ieronim Buga.

D-nei Monica Pillat-Săulescu îi datorez - pe lângă modelul viu al propriilor sale eforturi în promovarea operei literare și artistice a familiei Pillat - cealaltă serie constantă de manifestări culturale, organizate în cadrul Colecției Pillat de la Muzeul Literaturii Române (casele memoriale Rebreanu-Minulescu), cu ajutorul prețios al muzeografului Corneliu Lupeș. Acestea au fost mai multe după-amiezi de muzică și poezie (de Paști, de Crăciun sau cu ocazia unor comemorări Dinu Pillat), în care s-au audiat înregistrări din muzica tatălui meu și s-au cântat lieduri (cu Alina Bottez și Ieronim Buga) sau fragmente de lucrări (cum ar fi o parte a Concertului pentru flaut și orchestră, interpretat de Teodora Ducariu).

Valentina Sandu-Dediu joacă un rol esențial în transmiterea interesului pentru creația lui George Draga tinerei generații de muzicologi. Sub îndrumarea sa, Alice Tacu își elaborează în momentul de față teza de masterat despre tehnici componistice în opera lui George Draga, plecând de la forma de eterofonie. Va fi o carte frumoasă, scrisă cu pasiune și seriozitate profesională, care va deschide niște drumuri în cercetarea asupra muzicii lui George Draga. Portretul componistic de la Muzeul Enescu din 2010 s-a bucurat de o cronică la Radio România Muzical semnată de o altă talentată studentă a Valentinei Sandu-Dediu, Andreea Chiselev.

Deloc în ultimul rând, Veronica Anghelescu, redactor șef al revistei de muzicologie online No14PlusMinus, a deschis spațiul său virtual unor articole și fragmente muzicale de George Draga, fie și în format electronic, acolo unde nu există încă înregistrări. Credința Veronicăi în puterea muzicii de a răzbate pretutindeni, fără să se împiedice de nici un fel de obstacole, nici măcar de dificultatea găsirii unor orchestre care să interpreteze niște piese simfonice de amploare, mi-a insuflat și mie mult curaj.


Lucrările lui George Draga au fost interpretate de Orchestra Națională Radio, de Orchestra Filarmonicii bucureștene, de dirijorii Emanuel Elenescu, Mircea Barasab, Paul Staicu, de maestrul Cornel Țăranu și ansamblul său "Ars Nova". Ce se întâmplă cu partiturile tatălui dumneavoastră în momentul de față? Cine le deține?

O parte din partituri au fost tipărite de Editura Muzicală: Muzică de concert (în 1972), Uvertura de concert nr. 2 (1978), Preludiu pentru orchestră de coarde și cvintet de suflători (1981), Eterofonii pentru zece instrumentițti (1982), Uvertura de concert nr. 1 (1984), Sarmizegetusa, poem simfonic (1986) și Missa de concert (2010). Există și o serie de discuri, și foarte multe înregistrări din concerte se află în fonoteca Radioului. Partiturile care au fost achiziționate de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România se află în biblioteca Uniunii. Celelalte partituri le deținem noi, familia compozitorului, și așteptăm momentul potrivit pentru a o scoate pe fiecare la lumină. Sunt însă atât de multe că s-ar putea să trebuiască generații pentru asta!


Gheorghe Firca, Valentina Sandu-Dediu, Laura Manolache, Liviu Dănceanu - nume pe care deja le-ați meționat - , sunt câțiva dintre muzicologii care au scris și au vorbit despre George Draga. Care este numitorul comun al opiniilor pe care le-ați auzit exprimate de-a lungul timpului?

Liviu Dănceanu a scris mai multe studii consistente despre creația lui George Draga, făcând analize de lucrări și remarcând pretudindeni probitatea sa morală și generozitatea care l-au caracterizat ca om și ca muzician. În articolul din care ați citat, apărut recent în revista Ateneu și apoi în Musicology Today, Dănceanu vorbește de "vocația distributivității": înțelegerea faptului că "dacă ceea ce primești îți poate fi, la o adică, furat, ceea ce dăruiești nu îți poate lua nimeni". De această generozitate, dublată de o mare căldură umană și de devotamentul pentru munca sa, vorbesc practic toți colegii care au scris despre el sau l-au evocat - Liviu Dănceanu, Despina Petecel-Theodoru, Gheorghe Firca, Valentina Sandu-Dediu, Laura Manolache, Viorel Cosma, Doru Popovici, Vasile Tomescu și alții.

Despina Petecel-Theodoru își intituleaza sugestiv substanțiala introducere la Missa de concert "În căutarea timpului pierdut", subliniind astfel activitatea asiduă de recuperare, în ultimii opt ani de creație, a proiectelor muzicale pe care George Draga nu reușise să le ducă la bun sfârșit mai devreme din cauza obligațiilor de muzicolog, care i-au furat din timpul pe care l-ar fi dedicat compoziției. Despina Petecel-Theodoru remarcă onestitatea și sobrietatea artistului care, ca și omul, "știa să spună mult în puțin", guvernat de "triada esteticii omului clasic: ritm, măsură (proporție, echilibru), armonie" și dezinteresul pentru mode și constrângeri exterioare, în virtutea unei arzătoare dorințe de a se exprima liber prin muzica sa.


Tatăl dumneavoastră, compozitorul George Draga, a scris foarte mult, într-o varietate de genuri - muzică de cameră, lucrări pentru instrumente solo, muzică de fanfară, simfonii, concerte, cantate, muzică corală de inspirație folclorică și piese religioase. Se pare că muzica avea o adâncă semnificație pentru tatăl dumneavoastră, că scria cuprins de o particulară fervoare; ați putea să o definiți în cuvinte?

Muzica a fost modul lui de existență. În ultimii ani ai vieții a trăit ca un fel de ermit, compunând de dimineața până seara și așteptând cu un fel de încredere detașată, dar fermă, ziua în care i se vor cânta lucrările. Faptul că scria folosind programul de editare de note muzicale Sibelius, care are și capacități de redare, fie ele și limitate, îi acorda o independență care îl făcea mai degrabă nepăsător la nerăbdarea firească a creatorului de a-și auzi muzica cântată de interpreți reali - chiar dacă, desigur, pentru asta au fost compuse, nefiind deloc vorba de muzică electronică. Aș vrea să menționez un detaliu care m-a emoționat profund când l-am descoperit, la câteva zile după ce s-a despărțit de noi în octombrie 2008: pe paginile de pe Wikipedia, pe care și le alcătuise cu ajutorul meu și al soțului meu, după Simfonia a XIV-a (ultima lui lucrare) pusese virgulă, și nu punct. Deși știa că era grav bolnav, nu-și imagina că o să înceteze vreodată să compună. Virgula am schimbat-o eu în punct, și mă întreb și acum dacă am făcut bine, dacă a fost just față de el...


Emisiunea Muzica românească la timpul prezent dedicată vineri, 2 martie, ora 23,30, de Laura Mânzat compozitorului George Draga va cuprinde și fragmente din acest interviu cu Sabina Draga, fiica sa.


Interviu realizat de Maria Monica Bojin