După succesul din 2010, "Zilele Lipatti" revin cu a doua ediţie în 2012, pusă sub semnul Mihaelei Ursuleasa, dispărută prematur din viaţă în august 2012. Punctul culminant al manifestărilor este reprezentat de recitalul-maraton ce va avea loc în 2 decembrie la Ateneul Român, începând cu ora 16, chiar în ziua comemorării a 62 de ani de la dispariţia lui Dinu Lipatti. Cei patru pianişti care pot fi ascultaţi sunt nume binecunoscute publicului român: Alfredo Perl, Mihai Ritivoiu (laureat în 2010 al Concursului naţional de pian organizat în cadrul "Zilelor Lipatti"), Andrei Licareţ şi Nikolai Luganski. Biletele s-au pus deja în vânzare la Ateneul Român.

Mihai Ritivoiu, vei evolua pe 2 decembrie, la Ateneul Român, într-o companie selectă. Ce înseamnă pentru tine prezenţa într-un concert alături de artişti celebri ai lumii, precum Nikolai Luganski?

Este cu adevărat un moment extraordinar pentru mine. Am fost de mult timp un mare admirator al pianistului Nikolai Luganski şi l-am ascultat, fiind fascinat mai ales de interpretările Preludiilor de Rahmaninov. Iar faptul că acum voi avea ocazia să cânt în cadrul aceluiaşi eveniment, la Ateneul Român, cu acest mare pianist este într-adevăr o onoare şi o mare bucurie pentru mine.

Este deja a doua ediţie a Zilelor Lipatti la care participi, ceea ce înseamnă că eşti apropiat de arta lui Dinu Lipatti. Dacă ar trebui să realizezi un portret acestui mare pianist, cum l-ai descrie?

Mi-ar fi foarte greu să îl caracterizez în doar câteva cuvinte, pentru că a fost realmente o figură care m-a fascinat şi într-un fel mi-a călăuzit paşii în felul cum m-am apropiat de muzică, încă din copilărie. Cred că reprezintă pentru foarte mulţi muzicieni o figură enigmatică, care a dispărut mult prea repede din viaţă, tragic, şi un exemplu de modestie şi de dedicaţie în relaţie cu muzica.

În 2010 ai câştigat Concursul dedicat lui Dinu Lipatti, la categoria ta de vârstă. Au trecut deja doi ani şi te-aş întreba cu ce impresii ai rămas de atunci şi dacă momentul acela a avut vreun impact asupra evoluţiei tale ulterioare.

Am rămas şi probabil voi rămâne mult timp cu o amintire foarte frumoasă şi, într-adevăr, acel moment a avut un impact asupra evoluţiei mele. A fost un punct foarte important în dezvoltarea mea şi în evoluţia carierei mele, pentru că au început să apară foarte multe şanse de a cânta în diverse recitaluri. Prima a fost chiar imediat după terminarea concursului, acum doi ani: a fost vorba despre acel recital de la Lausanne, în urma căruia am fost auzit şi voi fi invitat din nou acest an să cânt în Elveţia, la Geneva de această dată, în celebrul studio Ansermet, într-o serie de recitaluri care se numenşte "La Tribune de Jeunes Musiciens". Chiar acest recital, după doi ani, îl pot lega de câştigarea Concursului Lipatti, la fel ca şi recitalul de la Ateneul Român, din 2 decembrie.

Pentru că ai menţionat recitalul pe care îl vei susţine la sediul Radio Swiss Classic din Geneva în 9 decembrie, te-aş ruga să ne mai oferi câteva detalii despre program şi despre prilejul cu care ai fost invitat acolo.

Recitalul de la Geneva va avea loc în Studioul "Ansermet", iar din program fac parte Poloneza-Fantezie de Chopin, Sonata de Enescu, "Images" - prima serie de Debussy şi Preludiu, Coral şi Fugă de César Franck. Invitaţia a pornit de la pianista şi impresara de origine română Mădălina Slav, care, fiind prezentă acum doi ani la recitalul meu de la Lausanne şi cerându-i-se să recomande un pianist tânăr pentru această serie de recitaluri din Geneva, a avut ideea să mă contacteze şi să îmi ofere acest recital.

Revenind la recitalul din 2 decembrie, ai ales în program Sonata nr. 1 în fa diez minor de George Enescu şi Carnavalul op. 9 de Schumann. De ce aceste două lucrări?

Sunt mai multe motive. Sonata de Enescu reprezintă o piesă importantă ca semnificaţie în repertoriul meu; am obţinut şi acel premiu special în cadrul Concursului "George Enescu" pentru interpretarea acestei sonate. Are însă o semnificaţie şi în legătură cu numele lui Dinu Lipatti: după cum ştim, a existat o strânsă legătură între cei doi mari muzicieni - Dinu Lipatti şi George Enescu, iar Dinu Lipatti cu siguranţă a cântat această sonată, deşi din înregistrări nu s-a păstrat decât partea a II-a. Cât despre Carnavalul de Schumann, m-am gândit că ar fi o lucrare contrastantă şi ar contrabalansa bine Sonata de Enescu. Şi, după cum ştim, Schumann era unul dintre compozitorii foarte apreciaţi şi cântaţi des de marele pianist român.

Acum te afli la Londra, cu o bursă de studii. Cu ce profesori lucrezi acolo şi cum se desfăşoară activitatea ta muzicală?

Da, mă aflu la Londra în primul an de Master, la clasa profesoarei Joan Havill, cu care pot să spun că am o colaborare foarte bună. Mă bucur că am ajuns la dumneaei printr-un şir de întâmplări fericite, aş putea să spun: mai întâi, prin faptul că am avut bucuria să îl cunosc pe pianistul francez Dominique Merlet într-o serie de master-class-uri, iar acesta mi-a recomandat-o, atunci când l-am întrebat cu cine să îmi continui studiile, pe Joan Havill, aici la Guildhall Scholl of Music de la Londra. Şi mă bucur că am ajuns aici. Avem o colaborare foarte bună, lucrăm intens, pregătim desigur aceste recitaluri despre care am vorbit, dar în acelaşi timp ne ocupăm şi de noi elemente în repertoriul meu. Londra este un oraş fascinant în tot ceea ce se întâmplă, fie că este vorba despre concerte, de expoziţii sau piese de teatru şi este, într-adevăr, un mediu care stimulează orice tânăr artist. Este un loc extraordinar pentru a-ţi desăvârşi studiile.

Ne poţi dezvălui şi alte proiecte la care lucrezi?

Voi avea în viitorul foarte apropiat, de fapt chiar luni, 19 noiembrie 2012, un mic recital la Paris, unde voi cânta din nou Sonata de Enescu şi Carnavalul de Schumann, precum şi primul caiet "Images" de Debussy. Recitalul va avea loc într-o sală ce aparţine organizatorilor Academiei de Vară de la Villecroze la care am participat acum doi ani, la un master-class cu Dominique Merlet. Acestea sunt academii de vară care au loc în fiecare an în sudul Franţei, la Villecroze, însă sediul principal este la Paris, unde organizatorii dispun şi de o mică sală de recital, invitând unerori acolo foşti studenţi, participanţi la academiile lor de vară, să susţină recitaluri.

Proiecte pe termen lung aş avea câteva, dar nu aş dori să dezvălui nimic despre ele până când nu voi avea certitudinea lor.