În perioada 11-18 noiembrie 2012 se desfăşoară la Târgu Mureş Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră "Săptămâna Tiberius". Invitat în această a şapteaa ediţie este violonistul britanic Richard Ireland, membru, până în 2010, al Cvartetului Chilingirian. Provine dintr-o familie cu tradiţie muzicală: tatăl său a fost violist în Cvartetul Allegri, iar fratele - violist în Cvartetul Lindsay. L-am rugat pe Richard Ireland să ne vorbească despre dragostea sa pentru muzica de cameră, despre câteva dintre dificultăţile pe care le pune şi despre avantajele pe care le oferă.

«Eu am crescut cu această muzică - tatăl meu avea veşnic câte o repetiţie la noi acasă, şi, copil mic fiind, rolul meu era să duc tava cu ceştile de ceai în camera unde repetau ei. Mie mi se părea ceva cu totul normal să aud mereu muzică, şi credeam chiar că acesta este modul obişnuit de a-ţi duce viaţa!

Ce calităţi trebuie să aibă un artist pentru a putea face muzică de cameră la un nivel bun?

Cred că acest gen de muzică este unul foarte pur: fiecare voce, pe plan individual, este foarte importantă şi trebuie cântată foarte limpede. Mai este nevoie şi ca acei patru muzicieni să se simtă foarte bine unul pe altul, astfel încât tot ceea ce fac ei să se potrivească, să-şi aibă un corespondent şi aşa să aducă muzica la viaţă cât mai bine. Aşadar în muzica de cameră totul este foarte la vedere şi foarte pur.

Sunteţi de multă vreme profesor de muzică de cameră. Cum aţi spune că ajută ea la devoltarea unui tânăr instrumentist?

Consider că este o parte extrem de importantă a procesului de formare; în opinia mea ar trebui să i se acorde ceva mai multă atenţie în programele conservatoarelor, pentru că muzica de cameră reprezintă şansa tinerilor de a-şi găsi vocea proprie, maniera proprie de interpretare. Este totodată şi posibilitatea de a a-şi construi un stil de cânt care să fie sensibil la cel al colegilor. Dacă fac doar solistică sau doar orchestră, sunt lipsiţi de ocazia de a învăţa acest aspect atât de important: să se asculte pe ei înşişi, să fie atenţi la felul în care sună şi să-i asculte pe cei împreună cu care cântă.

V-aş fi întrebat care este lucrul cel mai semnificativ pe care doriţi să-l afle studenţii de la dumneavoastră, dar cred că aţi răspuns acestei întrebări!

Tocmai am încheiat un curs aici la Târgu Mureş, în care am studiat Trio-ul cu pian op. 1 nr. 3 de Beethoven şi pe parcursul unei întregi ore nu am făcut decât să încercăm să găsim acel detaliu, în fiecare parte a lucrării, care face ca muzică să devină vie, acel detaliu încărcat de expresivitate. Acest trio se aseamănă într-un fel unei opere, pentru că fiecare voce - mâna stângă a pianului, ori violoncelul, este un personaj, şi ajută la crearea unei poveşti.

Se aplică această căutare a detaliului semnificativ oricărei piese camerale?

Da, şi se aplică şi în cazul unui concert, pentru că a fi solist nu înseamnă doar a fi un instrumentist acompaniat de o orchestră. Concertul este muzică de cameră în sensul că tot ce cântă solistul trebuie să se integreze muzicii pe care o cântă ansamblul. Iar în cazul marilor orchestre, instrumentiştii sunt adevăraţi interpreţi de muzică de cameră, pentru că ei ascultă cu atenţie ce fac colegii lor - şi când se întâmplă aşa, atunci orchestra este un întreg care sună minunat.

Predaţi aşadar la Târgu Mureş, invitat de Filarmonica din oraş în festivalul "Săptămâna Tiberius". Ce presupune recitalul pe care-l veţi susţine?

Voi cânta cu câţiva dintre colegii mei profesori aici - este o reuniune de excelenţi muzicieni: Jerry Horner, violistul Cvartetului Fine Arts, Sandor Devic, violonistul din Cvartetul Bartok care predă şi la Academia de Muzică din Budapesta, Lencsés Lajos, prim-oboist al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Stuttgart, şi el profesor la Budapesta sau Stefan Metz. El este de fapt motivul pentru care am ajuns la Târgu Mureş - familia lui provine din acest oraş, bunicul său era violonist într-un cvartet aici. Stefan a fost membru al Cvartetului Orlando, a înfiinţat festivalul olandez cu acelaşi nume, ca şi o academie care se ocupă cu ajutarea tinerelor cvartete profesioniste de coarde. Şi, de asemenea, mai cântă la Târgu Mureş clarinetistul James Campbell, care a colaborat cu eminente formaţii camerale - cu cvartetul Allegri, din care a făcut parte tatăl meu, cu Cvartetele Fine Arts sau Guarneri. Iar membrii Cvartetului Tiberius din Târgu Mureş, cu energia lor, sunt cei care au adus împreună artişti din toate părţile lumii - o astfel de reuniune se întâlneşte mai rar şi este foarte specială.