După succesul primei ediţii a turneului în care flautistul Ion Bogdan Ştefănescu a evoluat alături de pianistul Horia Mihail (primăvara 2012), cei doi pornesc din nou la drum în ţară. A doua ediţie a turneului debutează în 6 noiembrie 2012. Mai multe detalii, de la Ion Bogdan Ştefănescu.

"În clipa asta ne aflăm în drum spre Bacău, amândoi ne gândim că în seara aceasta pornim la un drum mai lung decât prima dată. Sunt şapte oraşe acum, ajungem chiar la Chişinău şi sperăm că vom fi la fel de bine primiţi şi în aceste oraşe, cum s-a întâmplat cu turneul precedent.

Repertoriul rămâne acelaşi pentru că melomanii la care vom ajunge în această ediţie, au auzit deja ceea ce s-a întâmplat cu primul nostru turneu şi poate că doresc să asculte acelaşi repertoriu. În consecinţă, este o incursiune în istoria muzicii, piesele sunt înlănţuite într-un crescendo continuu, în sensul că plecăm de la muzica barocă, prin Bach, apoi clasicismul este dat de Mozart, romantismul de Dvorak şi în partea a doua a recitalului, muzica secolului al XX-lea, prin Poulenc, Taktakishvili şi Mike Mower. Aceştia din urmă sunt compozitori puţin cunoscuţi melomanilor noştri, dar sunt convins că această muzică va avea un efect extraordinar asupra lor, pentru că este o muzică foarte spectaculoasă, plină de umor, de o plasticitate cu totul ieşită din comun, iar Mike Mower, care încheie recitalul, este un compozitor care scrie o muzică inspirată din zona Americii Latine - o suită de dansuri latino-americane, cu un efect excepţional la public.

Continuaţi colaborarea cu pianistul Horia Mihail. Ce ne puteţi spune despre felul în care vă înţelegeţi din punct de vedere profesional?

Este unul dintre cele mai fericite cazuri. Horia Mihail este printre puţinii artişti care nu are nevoie de multe repetiţii, un lucru esenţial pentru mine, şi eu sunt cam în aceeaşi zonă. Când pregătesc un anumit proiect, nu-mi place să repet foarte mult, mărturisesc că eu şi cu Horia avem această bucurie de a ne înţelege din prima clipă, în consecinţă ne uşurăm foarte mult munca. Suntem pe aceeaşi coardă sensibilă şi dintr-o simplă privire sau un simplu gest, lucrurile încep să meargă de la sine şi în felul acesta salvăm foarte mult timp, iar lucrurile sunt mult mai proaspete pe scenă, au o anumită vibraţie artistică prin care actul artistic se ridică la cote foarte înalte.