Ansamblul a fost înfiinţat în 1904 de către un grup de muzicieni care nu a fost de acord cu condiţiile de colaborare pe care le impunea Sir Henry Wood, fondatorul concertelor Proms. Şi astăzi, instrumentiştii se guvernează singuri, ei şi nu o comisie directoare decid asupra dirijorilor şi soliştilor cu care lucrează, ca şi asupra noilor membri. Dacă Orchestra Simfonică din Londra (LSO) şi-a ales singură muzicienii cu care cântă, a făcut întotdeauna alegeri foarte bune: Sir Edward Elgar, Serghei Rahmaninov sau Leopold Stokovski sunt câteva personalităţi din trecutul formaţiei londoneze. Am rugat-o pe Kathryn McDowell să dezvolte această idee.

Într-adevăr, ne mândrim că l-am avut lângă noi pe marele compozitor britanic Edward Elgar. Muzicienii noştri au avut mereu şansa de a lucra cu cei mai buni compozitori ai timpului, şi cred că aceste colaborări cu artişti de frunte a fost întotdeauna caracteristica LSO. Un alt autor cu care am avut o legătură strânsă a fost Benjamin Britten, de la a cărui naştere vom aniversa anul viitor un secol. Cred că faptul că instrumentiştii au fost mereu în centrul structurii după care este organizată LSO a contat foarte mult în această privinţă - în alegerea muzicienilor cu care a colaborat, întotdeauna de prestigiu, şi felul în care a colaborat cu ei. Mai recent, am lucrat cu Sir Colin Davis, de care ne leagă deja o lungă istorie. Sir Colin şi-a aniversat în 25 septembrie împlinirea celor 85 de ani de viaţă, dintre care mai mult de 50 i-a petrecut împreună cu noi.

Ce calităţi, ca profesionist şi ca om, trebuie să aibă un interpret, pentru a-l accepta în Orchestra Simfonică Londoneză? Din câte înţeleg, Kathryn McDowell, muzicienii din ansamblul dumneavoastră sunt tipul de om independent.

Într-adevăr, aşa sunt! Mai întâi de toate, căutăm excelenţă în interpretare: oamenii trebuie să fie instrumentişti buni dar şi muzicieni buni. Comisia de audiţie este alcătuită din membri ai orchestrei - se pot consulta cu dirijorul principal atunci când iau decizia, dar ultimul cuvânt le aparţine lor, ei sunt cei care hotărăsc dacă un nou membru li se alătură. Procedurile de selecţionare pot dura foarte mult, pentru că trebuie verificat în amănunt dacă interpretul se încadrează în sunetul şi în viaţa orchestrei. Acest timp mai lung are însă un rezultat pozitiv - toţi muzicienii noştri sunt virtuozi, pot descifra repede o partitură la prima vedere, sunt foarte flexibili şi se adaptează foarte uşor oricăror condiţii. Se spune despre LSO că, în funcţie de cel pe care-l are în faţă într-un anumit moment, sună altfel. Cred că personalitatea orchestrei este întotdeauna aceeaşi, dar ne putem adapta diferitelor cerinţe ale diferitelor tipuri de artişti cu care lucrăm - iată o caracteristică a LSO.

Adaptabilitate şi flexibilitate - două trăsături principale. Ce s-ar putea adăuga, Kathryn McDowell?

Strălucirea, luminozitatea sunetului, forţa lui. Iar faptul că ne adaptăm atât de uşor şi că avem o tehnică atât de bună ne ajută să putem interpreta cel mai divers repertoriu - într-o săptămână putem cânta Stravinski cu Valeri Gergiev, în alta Beethoven cu Bernard Haitink, apoi Sibelius cu Sir Colin Davis. Caracterul sunetului va fi întotdeauna acelaşi, la fel şi energia şi personalitatea sunetului, dar va oglindi stilul lucrării pe care o interpretăm în acel moment, ca şi indicaţiile pe care ni le dă dirijorul.

Orchestra Simfonică Londoneză este renumită şi pentru felul în care interpretează muzică de film. Poate fi auzită, între altele, în filmul "Războiul stelelor". Aţi spune, Kathry McDowell, că este nevoie de anumite însuşiri pentru a face atât de bine acest tip de muzică?

Cred că da, şi cred că este vorba de acea strălucire, vibraţie luminoasă, de acea virtuozitate limpede a interpretării. LSO s-a simţit întotdeauna foarte bine în muzica de film, mai ales că a lucrat cu compozitori cum sunt John Williams. Mulţi autori de coloane sonore şi-au exprimat preferinţa pentru LSO şi scriu anume în mod special pentru ea.

O altă admirabilă activitate a LSO este cea educaţională. Desfăşoară un program intens în biserica Sfântul Apostol Luca, monument istoric al Londrei, restaurată şi transformată pentru a servi acest proiect, cunoscut sub numele "LSO St Luke's". Kathryn McDowell, ne puteţi oferi detalii?

Am introdus acest program în acţiunile noastre pentru că ne-am dorit să ne ancorăm rădăcinile cât mai puternic în comunitatea locală, să lucrăm cu oameni de toate vârstele şi mai ales cu tineri, să împărtăşim cât mai multora bucuria şi plăcerea noastră de a face muzică. Am simţit de altfel că este de datoria noastră, ca fiind o orchestră subvenţionată din fonduri publice. Programele educaţionale au devenit o parte importantă a vieţii noastre de muzicieni: sunt mulţi instrumentiştii cărora le place enorm să lucreze individual cu oameni tineri, le completează foarte bine munca de echipă în orchestră. Avem o întreagă serie de manifestări. Am pornit de la câteva parteneriate cu şcoli, din dorinţa de a îmbogăţi programa orelor de muzică, de a le oferi tuturor copiilor ocazia de a asculta pe viu muzică simfonică interpretată de una din cele mai bune orchestre. Apoi ne-am extins proiectele, îndreptându-ne către copii foarte mici - unii din instrumentiştii noştri sunt excelenţi în lucrul cu cei mici, sunt creativi şi îi încurajează pe copii să-şi creeze propria muzică. O a altă direcţie a fost parteneriatul cu tinerii care se află la început în studiul instrumentului; le-am oferit câteva lucrări scrise special pentru ei, ca în acest fel să aibă ocazia de a cânta nu singuri, ci într-un grup orchestral, şi, de asemenea, să cânte alături de membri ai orchestrei noastre. Colaborăm şi cu studenţi de la Şcoala Guildhall, unde am pus la punct un curs de master în interpretare orchestrală. Un alt traseu se ocupă şi de oamenii de vârste mai înaintate: avem un cor al comunităţii, în care poate veni să cânte oricine doreşte, chiar dacă nu cunoaşte foarte bine notele muzicale sau teoria muzicii. Propunem aşadar diferite programe la care îi invităm să ia parte pe membrii comunităţii noastre - îi invităm să asculte şi să facă muzică.

În 2008, Orchestra Simfonică Londoneză a lansat orchestra simfonică YouTube, primul ansamblu de gen creat online, proiect care s-a repetat în 2011. Din această orchestră au făcut parte, la fiecare ediţie, câte un muzician român - violonistul Titus Flueraş, respectiv fagotistul Laurenţiu Darie. Cum comentaţi, Kathryn McDowell, acest eveniment?

Orchestra YouTube a fost o iniţiativă extraordinară, prin care muzica clasică a ajuns la un public de milioane de oameni în întreaga lume, un public diferit de cel care vine într-o sală de concert. Cred că a fost o ocazie specială şi pentru muzicienii care s-au înscris la audiţie, pentru că noi am postat fragmente din lucrările impuse cântate de şefii noştri de partidă, şi în acest fel candidaţii au putut vedea exact cum cântă muzicienii LSO, poate au şi învăţat puţin de la ei. Concurenţii şi-au postat la rândul lor filmuleţele în care interpretau fragmentul respectiv, noi le-am ascultat online şi astfel am creat o orchestră care a căpătat în cele din urmă şi corporalitate, sub bagheta lui Michael Tilson Thomas. Am avut deja două ediţii ale Orchestrei YouTube, concertul final a fost transmis în direct pe acest site, iar ascultătorii, cum spuneam, au fost într-un număr uriaş. Cred că această orchestră a însemnat mult pentru felul în care este privit potenţialul internetului. Noi, de fapt, am văzut-o ca pe o extensie firească a ceea ce facem în cadrul programelor LSO.

Cum arată stagiunea 2012 - 2013 a ansamblului, Kathryn McDowell?

Îi va aduce în faţa publicului pe toţi dirijorii şi soliştii care lucrează cu noi. Valeri Gergiev, dirijorul principal, a programat lucrări de Brahms şi de Szymanovski - pentru noi va fi o călătorie incitantă prin muzica autorului polonez, vom interpreta simfoniile şi concertul său pentru vioară, ne bucurăm, de asemenea, să prezentăm şi simfoniile de Brahms. Le vom înregistra, pentru casa noastră proprie de discuri, LSO Live, vom merge cu ele la Sala Pleyel din Paris, unde suntem orchestră rezidentă, iar simfoniile de Brahms le vom interpreta şi la Centrul Lincoln din New York, unde revenim în fiecare an.

Stagiunea îi aduce în prim plan şi pe artiştii noştri în rezidenţă - anul acesta ne bucurăm de prezenţa lui Leonidas Kavakos şi a lui Nikolai Znajder, care va susţine concerte şi ca dirijor. Ţin să spun că Nikolai ne-a dirijat pentru prima dată în cadrul unui concert din Festivalul Enescu, în Bucureşti, iar seara a fost atât de reuşită încât am hotărât să continuăm colaborarea. Aşa că legătura noastră cu România este foarte specială.