În cadrul emisiunii The Strand, postul BBC Serviciul Mondial a prezentat un interviu cu soprana română Angela Gheorghiu, care, în ultimii ani, a devenit aproape la fel de cunoscută pentru tumultoasa sa viaţă personală, ca şi pentru remarcabila sa voce. În pofida zvonurilor legate de temperamentul său schimbător şi de gradul de nesiguranţă care planează asupra interpretărilor sale, programate de mult timp - adică, va veni sau nu va veni -, toţi criticii au convenit, la unison, că atunci când apare, totuşi, Gheorghiu este una din cele mai mari şi talentate dive ale tuturor timpurilor.

Ultimul său CD, Hommage to Maria Callas, care este o colecţie de arii mult îndrăgite din repertoriul operei franceze şi italiene, se constituie drept un omagiu adus altei mari dive - Maria Callas. Vorbind cu Audrey Brown, Angela Gheorghiu recunoaşte faptul că se simte întrucâtva înrudită spiritualiceşte cu Callas.

Angela Gheorghiu: Am venit din România, unde nu prea am avut posibilitatea să ascult înregistrări de operă. Prima înregistrare pe care am ascultat-o vreodată a fost pe când aveam 18 ani, era o interpretare românească a Virginiei Zeani - o altă interpretă extraordinară de operă. Deci după ani şi ani, am avut posibilitatea să ascult şi înregistrări ale unor interpreţi străini şi să o descopăr pe Maria Callas. Ceea ce a fost absolut fantastic pentru mine a fost să descopăr în ea un caracter atât de puternic - felul în care spunea "nu", reacţiile sale la orice se aseamănă foarte mult cu ceea ce sunt eu însămi.

Publicul vă compară cu Maria Callas, dar mă întrebam cum vedeţi dumneavoastră această asemănare.

Nu sunt o altă Maria Callas, sunt Angela Gheorghiu. Fără îndoială că sunt extrem de mândră de aceasta. Am avut astfel posibilitatea de a spune, într-un fel, "Îţi mulţumesc, Maria. Noi te admirăm şi te iubim şi asta ne face bine."

Cum aţi ales ariile de pe acest CD?

Eu sunt cea care le-a ales. Trebuie să ştiţi că eu niciodată nu cer sfatul nimănui, pentru nimic, în viaţă. Nu am întrebări de pus, ci am doar dorinţe, după care încerc aşa, într-un fel diplomatic, să-i fac pe alţii să se încreadă în gustul meu. Deci am ales arii, pe care le-am interpretat de multe ori, cum este, spre exemplu, cea din La Traviata. Nu am mai făcut niciodată înregistrări cu acestă lucrare. Este deci pentru prima oară când înregistrez o arie din La Traviata. Apoi am încercat să aduc şi câteva alte arii, pe care le cânta şi Maria. Dar, în general, CD-ul poartă amprenta mea, este Angela Gheorghiu.

Cum credeţi că v-aţi fi înţeles, dacă ar fi fost să lucraţi împreună, fiind contemporane?

Ah, minunat! Să vă spun drept, interpreţii de operă din trecut credeau că se află în permanenţă într-o competiţie, dar să ştiţi că, până la urmă, publicul este primul lor critic. Restul nu este decât legendă, o reacţie firească a faptului că fiecare doreşte să fie la fel de bun ca celălalt. Deci nu sunt eu cea care vă voi da exemple, dar fără îndoială că am colege, pe care le văd că ar vrea să fie ca mine. Noi nu ne aflăm însă într-o competiţie, fiindcă nu este atât de uşor să fii unul/una dintr-o serie. De-a lungul unei cariere de 20 ani, mi-am dat într-adevăr seama că a mă păstra la acelaşi nivel, în tot acest timp îndelungat, nu este chiar o bagatelă.

Chiar că nu este. Ce ne-aţi putea spune despre eventualele asemănări dintre dumneavoastră şi Maria Callas. A fost binecunoscută pentru temperamentul ei schimbător - dumneavoastră sunteţi recunoscută a fi cineva care spune totdeauna ce are de spus, dar şi pentru faptul că sunteţi ferm convinsă că aduceţi, de fiecare dată, ceva nou lumii. Credeţi că acestea ar fi motivele pentru care femei ca dumneavoastră şi Maria Callas reuşesc să se impună?

Da, cred asta şi nu vreau să fac o discriminare între femei şi bărbaţi. Fără îndoiala, se ştie că şi astăzi totul este ceva mai greu pentru o femeie, dar să ştiţi că fac asta pentru a revoluţiona ceva. La mine totul este firesc şi decurge firesc. Vin dintr-o ţară unde vreme îndelungată îţi era interzis să ai vreo opinie personală sau să te comporţi aşa cum eşti. Dar în acelaşi timp în ceea ce priveşte caracterul meu, nu îmi este deloc frică să fie eu însămi şi nu mi-e deloc frică să spun "nu". Este şi motivul pentru care, câteodată, sunt percepută ca un fel de "oaie neagră", în lumea scenei, a operei. De asemenea, văzând cum s-a desfăşurat cariera mea, în ultimii 20 ani, mi-am zis: "Angela, ai dreptate!"

Aveţi o anume operă, o anumită arie favorită, în selecţia de pe CD? Este vorba numai de compozitori francezi şi italieni şi mă întrebam unde sunt cei germani, adică ceilalţi.

Îmi place să cânt şi din cei germani, dar, după cum ştiţi, ea nu cânta din compozitorii germani. A cântat ceva Wagner, dar în limba italiană. Mi-ar plăcea şi mie să interpretez din operele compozitorilor germani, poate ceva Wagner şi Richard Strauss, fiindcă îmi amintesc că Strauss aprecia trei soprane românce. Ei bine, să vă vorbesc despre repertoriul meu şi, vorbind despre o operă preferată, da, am o operă preferată. Este Samson et Dalila. Îmi place atât de mult această operă, încât sper ca, într-o bună zi, să o pot cânta şi pe scenă. Este o operă pe care am fredonat-o dintotdeauna, în baie.