Librăriile Humanitas lansează în 1 septembrie două volume din colecţia "Contrapunct". Detalii despre aceste noi apariţii aflaţi din declaraţia coordonatorului colecţiei, Vlad Zografi.

«M-am gândit că, fiind oricum foarte greu să scrii şi să vorbeşti despre muzică, şi cum cuvintele se află în impostură, pentru cei care iubesc muzica e util să afle ceva despre compozitori. Acum am scos o carte despre Schubert şi una despre Mozart.

"Viaţa lui Schubert"

Cartea despre Schubert este semnată de Christopher Gibbs, care, în afară de faptul că este unul dintre cei mai buni cunoscători ai muzicii lui Schubert, e şi cel care a iniţiat la New York "Schubertiadele". Christopher Gibbs dă o imagine mai realistă despre Schubert. Mai nou, el apare ca un compozitor întunecat, foarte marcat de boală, de suferinţă, ori ce e interesant este faptul că Schubert pare să nu fi fost nici aşa, nici aşa, şi Gibbs ne apropie de Schubert cel real. În plus, cartea are o componentă interesantă - raportul dintre Schubert şi Beethoven. Noi nu ştim, de fapt, dacă Schubert l-a întâlnit pe Beethoven. Sunt mărturii contradictorii ale contemporanilor, dar Gibbs insistă asupra influenţei lui Beethoven asupra lui Schubert.

"1791 - Ultimul an din viaţa lui Mozart"

Trecând la cartea despre Mozart, e cartea poate a celui mai bun cunoscător a lui Mozart, Robbins Landon, care răspunde şi el clişeului cu care ne-am obişnuit în tratarea lui Mozart - acel Mozart pe care ni-l dă Schaeffer în "Amadeus" şi popularizat apoi de Milos Forman, compozitorul zăpăcit. Ori se pare că Mozart nu ar fi fost deloc aşa! Landon ne arată că Mozart cunoştea destul de bine regulile jocului muzical şi că nu a câştigat atât de puţin pe cât se spune. El începe un capitol despre moneda din Imperiul Austriac şi face nişte socoteli financiare legate de cât primea Haydn, cât primea Mozart - vedem că până la urmă Mozart n-a câştigat puţin!

Apoi Landon lămureşte două aspecte întunecate, două speculaţii care s-au făcut.

Una e legată de Requiem-ul lui Mozart şi de condiţiile în care a fost compus. Se ştie de ceva vreme că a existat un conte Walsegg care făcea muzică şi vroia să treacă drept ale lui lucrări ale altor compozitori. El este cel care a comandat lui Mozart Requiem-ul. Şi aici în carte e o mărturie a unuia dintre oamenii care lucrau în serviciul contelui Walsegg.

Al doilea lucru foarte interesant - este chiar contribuţia lui Robbins Landon - este lămurirea raportului cu francmasoneria, prin prisma Flautului fermecat. S-a speculat că Mozart ar fi fost ucis de francmasoni pentru că ar fi dezvăluit un ritual francmason prin această operă care are trimiteri explicite la masonerie. Landon, intrând detaliile unei epoci - poate aceasta este calitatea numărul unu a cărţii, faptul că ţi-l dă pe Mozart în epoca lui - arată că masoneria se afla într-o situaţie dificilă la sfârşitul domniei lui Iosif al II-lea, şi că nu e deloc absurd să ne gândim că Mozart, împreună cu Schikaneder (libretistul ceh care a şi cântat în rolul lui Papageno în premieră şi directorul teatrului unde s-a jucat Flautul fermecat) e posibil să fi compus Flautul fermecat, ei doi fiind masoni, la sugestia masonilor. Masoneria era într-o semi-legalitate pe la 1791 şi e posibil ca opera aceasta să fie operă de propagandă masonică. Ideea că Mozart a fost ucis de masoni e desfiinţată de Robbins Landon fiindcă, pe de-o parte, se punea problema că, dacă e să fie pedepsit Mozart pentru faptul că în Flautul fermecat dezvăluia ritualuri masonice, ar fi trebuit să fie ucis şi Schikaneder, ori acesta a trăit bine mersi multă vreme de-atunci; pe urmă, masonii veniţi la moartea lui Mozart îi organizează o comemorare cât se poate de festivă, lucru inexplicabil dacă Mozart ar fi devenit pentru masoni atunci persona non grata.»