Stagiunea de Compoziţie Britanică, desfăşurată în ultimele trei luni sub titulatura New Work, new audiences la iniţiativa British Council Bucureşti, a ajuns în data de 29 martie 2011, în sala Centrului Naţional de Artă "Tinerimea Română", la ultimul episod. Ansamblul Profil coordonat de Dan Dediu, căruia i s-a alăturat percuţionistul Alexandru Matei, a creionat şi de această dată un portret al muzicii contemporane britanice, prin intermediul a şapte lucrări selectate din creaţia unor compozitori foarte diferiţi din punct de vedere stilistic.

Dacă tehnica flash-back-ului din cinematografie este relevantă şi în domeniul muzicii, trebuie să menţionez câteva momente din cadrul serii muzicale ce m-au făcut să mă întreb care ar fi trăsăturile specifice ale muzicii create în Marea Britanie astăzi: Bordertownes of Central Europe de Joe Cutler - în care am remarcat preferinţa pentru contrastele timbrale dintre flautul lui Ion Bogdan Ştefănescu şi clarinetul-bas al lui Emil Vişenescu; juxtapunerea unor planuri muzicale - în mozaicul de scene groteşti sugerat de Philip Cashian prin intermediul registraţiei şi a formulelor ritmice ostinate, dar şi descriptivismul conţinut de lucrările semnate de Tansy Davies - Grind Show şi Ivor Bonnici - New Work - opus prezentat în primă audiţie absolută.

O seară muzicală în care profesionalismul, forţa şi sensibilitatea membrilor Ansamblului Profil s-au împletit cu pasiunea compozitorilor britanici, conturând, într-un sens figurat, o punte culturală între Estul şi Vestul european.

Şi pentru că seara muzicală i-a avut invitaţi pe trei dintre compozitorii incluşi în program - Philip Cashian, Tansy Davies şi Ivor Bonnici - l-am invitat pe Philip Cashian la un scurt interviu.

Aţi fost prezent la trei dintre cele patru recitaluri ale Stagiunii de Compoziţie Britanică. Ce concluzie ar putea fi formulată în acest moment de un compozitor englez?

Sunt incredibil de impresionat de muzicienii care au oferit aceste recitaluri, interpretând toate aceste partituri extrem de dificile - au fost cu toţii extraordinari şi sunt cu adevărat uimit de prestaţia lor.

Dar în legătură cu creaţia muzicală contemporană din ţara dumneavoastră - care consideraţi că ar fi trăsăturile generale ale acesteia? Puteţi să enumeraţi câteva coordonate?

Este destul de dificil de stabilit un tipic al muzicii britanice de astăzi - mai ales dacă e să vorbeşti despre muzica ta - însă consider că poate fi vorba despre o evidenţiere a parametrului ritmic, dar şi despre o gândire a muzicii pe straturi, pe mai multe planuri.

Poate fi vorba despre minimalism?

Mai degrabă despre repetitivitate; nu minimalism în stilul lui Steve Reich, pentru că el are o gândire armonică diferită - ci repetitivitate, într-un sens oarecum mai schematic. De asemenea, avem o preferinţă pentru timbre şi efecte sonore - folosim culorile instrumentale şi registrele ca şi cum am picta un tablou.

Este o muzică narativă, descriptivă - spune poveşti...

Da, absolut. Mai ales piesa compozitoarei Tansy Davies mi s-a părut narativă într-un mod explicit - da, cred că aveţi dreptate, în muzica britanică există o tendinţă clară spre narativitate, nu neapărat explicită, dar legătura pieselor cu titlul şi tematica abordată pot constitui repere în acest sens, chiar de la prima audiţie.