Miercuri, 22 septembrie 2010, la Teatrul Odeon din Bucureşti a avut loc concertul susţinut de grupul de jazz condus de Lucian Ban. Proiectul numit "ENESCO RE-IMAGINED" a debutat în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia 2009 şi a continuat cu spectacole prezentate în Statele Unite şi cu realizarea unui album, care s-a lansat cu ocazia concertului din 22 septembrie.
Concertul de la Bucureşti a fost organizat de Institutul Cultural Român, care a susţinut şi editarea albumului.

Pianistul şi compozitorul Lucian Ban a realizat acest proiect împreună cu John Hébert (contrabas), Mat Maneri (violă), Tony Malaby (saxofon tenor), Albrecht Maurer (vioară), Ralph Alessi (trompetă), Gerald Cleaver (tobe) şi Badal Roy (tobe indiene şi percuţie). Cu acest prilej, Lucian Ban mi-a declarat următoarele:

Lucian Ban, te cunosc de la mijlocul anilor '90, pe vremea când susţineai aproape săptămânal recitaluri de jazz cu formaţia ta, într-un club din Bucureşti situat pe Calea Victoriei. Erai la începutul carierei atunci - o perioadă în care ai abordat jazzul de avangardă. Erai interesat de compoziţie şi includeai în improvizaţiile tale momente de free-jazz. Prezintă-ne te rog pe scurt traseul tău în jazz, stilistic vorbind, dar şi prin coordonate geografice România - Statele Unite (de câţiva ani Lucian Ban s-a stabilit la New York).

Nu ştiu dacă eram preocupat exclusiv de avangardă şi free-jazz atunci la început, e clar că au avut un rol în formarea mea, dar eu întotdeauna am fost preocupat de compoziţie, în sensul muzicii europene, clasice. Am studiat la Bucureşti cu Anatol Vieru, care şi-ar fi dorit ca eu să fac compoziţie, apoi am plecat la New York unde am terminat cursurile de compoziţie la New School of Jazz Department. Aşa că apropierea de compoziţie a fost o constantă în cariera mea muzicală. Am avut şansa la New York să scriu multă muzică pentru ansambluri de cameră, şi aşa au apărut în muzica mea influenţe care veneau din studiul muzicii clasice, pe care eu le amestecam cu jazzul. Ascultându-mi muzica, oamenii în New York mă întrebau de unde vin, pentru că unora li se părea că muzica mea sună puţin exotic, parcă e din estul Europei, le aminteşte de Bartok. În timp, am observat că rădăcinile au rămas, că muzica din estul Europei m-a influenţat cu adevărat, şi aşa ajungem la Enescu...
În urmă cu patru ani am început să fac un proiect în care să integrez câteva lucrări care mi-au plăcut mai mult din muzica lui George Enescu şi am ajuns să dezvolt această idee cu ocazia Festivalului Internaţional George Enescu din 2009, când a avut loc premiera absolută a acestui proiect, în 20 septembrie 2009, la Sala Mică a Palatului.
Proiectul prezentat sub titlul "Enescu Re-Imagined" este o reinterpretare a muzicii lui Enescu pentru un grup de jazz contemporan. Practic am ales fragmente din lucrări care mi-au plăcut şi le-am adaptat pentru acest ansamblu care este unic ca instrumentaţie.

Care a fost prima lucrare din creaţia lui George Enescu care te-a inspirat şi te-a determinat să faci această apropiere între jazz şi muzica lui Enescu?

Octetul în Do Major.

Ce legătură ai găsit tu între muzica lui George Enescu şi improvizaţia din jazz?

Legătura stă de fapt într-un spirit improvizatoric. În multe dintre lucrările lui George Enescu sunt părţi pe care muzicologii le-au denumit rapsodice. Acestea vin din predispoziţia lui Enescu pentru improvizaţie.
Sunt multe lucrări pe care le-am descoperit târziu, am fost uimit să văd cât de mult se apropie de jazz, de spiritul de improvizaţie. De pildă în Sonata Nr.3, care este meticulos notată, poţi să faci paralele cu solo-urile din jazz, iar Sonata pentru pian în fa diez minor, parcă e un blues rural din Louisiana. Acest fel de a compune vine probabil şi din cântul la vioară a lui George Enescu şi din influenţele pe care le-a avut muzica interpretată de lăutari.

Irina Iacob - expert în cadrul Direcţiei "Relaţii Internaţionale" al ICR: "ICR a dorit să preia acest proiect deoarece ne ocupăm de mai mult timp de integrarea compozitorilor români şi a compoziţiilor româneşti în repertoriul artiştilor din străinătate. ICR a sprijinit lansarea CD-ului lui Lucian Ban şi doreşte să organizeze un turneu european cu acest proiect intitulat Enesco Re-imagined."

Dumitru, inginer : "A fost încântător. Ştiu o parte din muzica lui Enescu şi apreciez jazzul în mod deosebit."

Răzvan, pensionar: "A fost extraordinar. Mă duc să-mi cumpăr CD-ul!"

Daniel, inginer: "Opinia mea despre spectacol - a fost un experiment care se apropie de jazz, dar se observă ancorarea în muzica simfonică. Consider că nu s-a depărtat de partea enesciană. Mă aşteptam să fie mai liber, mai relaxat. Doar una dintre piese a fost pe gustul meu."

Bogdan, finanţist: "Un spectacol foarte bun şi surprinzător. Abia ieri am aflat de concert. A fost prima dată când l-am ascultat pe Lucian Ban. Mă consider un norocos! Mi-a plăcut foarte mult felul în care au preluat piesele lui Enescu şi le-au transformat în muzică de jazz. Muzicienii au realizat combinaţii absolut deosebite."

Andreea, jurnalist: "Concertul lui Lucian Ban - un amalgam de sentimente, trăiri, tot ce s-a întâmplat vreodată în viaţa fiecăruia. M-a emoţionat! În general ascult jazzul vechi, ştiu prea puţin despre muzicienii contemporani."

Camil, doctorand în filozofie: "Pe Lucian Ban l-am mai văzut în urmă cu câţiva ani la Bucureşti, cu ocazia unui festival de jazz. I-am apreciat activitatea, am cumpărat CD-urile lui de pe internet. Mi se pare că este unul dintre cei mai buni jazzmani români. De acestă dată mi-a plăcut faptul că în muzica lui nu se simţea nici bagajul jazzului, nici moştenirea clasică, a fost o confluenţă fericită, un sunet nou, original. Nu am simţit că e muzică clasică pusă pe jazz şi nici că ar fi jazz cu influenţe clasice. Am apreciat de asemenea calitatea deosebită a muzicienilor. "