Florin Cezar Ouatu a crescut într-o familie de muzicieni şi a studiat pianul la Liceul de Artă din oraşul natal, Ploieşti. Din 1998 a început să cânte şi s-a evidenţiat ca şi contratenor. În anul 2001 a fost admis la Conservatorul din Milano, pe care l-a absolvit în 2004 la clasa de canto a sopranei Margaret Hayward. A participat la cursuri de măiestrie interpretativă susţinute de personalităţi ca Jordi Savall, Sara Mingardo, René Clemencic şi Mariana Nicolesco. Florin Cezar Ouatu a câştigat premii la câteva competiţii internaţionale prestigioase, cum ar fi "Francisco Viñas" de la Barcelona (Cel mai bun contratenor), "Competizione dell'Opera" din Dresda (Premiul I), Concursul Vocal "Renata Tebaldi" din San Marino (Premiul pentru muzică barocă) şi altele.

În 2007 a debutat pe scena Teatrului La Fenice din Veneţia în rolul Armando d'Orville, rol principal în opera Il Crociato in Egitto de Meyerbeer, în cadrul unui spectacol produs de regizorul Pierluigi Pizzi. Cele mai recente apariţii au fost în opere de Haendel, Vivaldi şi Monteverdi, prezentate la Opera din Lausanne, Théâtre du Châtelet, la Dortmund şi la Halle.

Mai multe despre spectacolul Montezuma de Carl Heinrich Graun, prezentat în cadrul Festivalului de Muzică din Potsdam Sanssouci - dar şi despre angajamentele viitoare aflaţi din interviul pe care ni l-a acordat.

În 24 iunie 2010 a avut loc la Noul Teatru Sanssouci din Germania premiera spectacolului Montezuma de Carl Heinrich Graun, în regia lui Geoffrey Layton. Interpretaţi rolul titular. Este prima dumneavoastră colaborare cu Festivalul de Muzică din Potsdam?

Da, este prima dată şi este o onoare pentru mine să cânt într-un teatru superb, în stil rococo, în care a trăit Regele Frederic cel Mare. Este o atmosferă regală şi întotdeauna îmi face mare plăcere să merg pe urma paşilor făcuţi de mari personalităţi ale istoriei.

Având în vedere faptul că spectacolul are loc într-un palat, pentru ce fel de montare a optat regizorul? Este o punere în scenă contemporană sau una în care costumele şi decorurile sunt în concordanţă cu atmosfera de secol 18?

Regia şi scenografia sunt cât se poate de clasice. Teatrul în care se va desfăşura spectacolul este mic, intim, are 300 de locuri şi este chiar locul în care Frederic cel Mare obişnuia să organizeze multe concerte la care erau invitate personalităţile din acea vreme. Regia este clasică deci, costumele de epocă şi, datorită colaborării cu Geoffrey Layton, care este un regizor foarte bun, cred că spectacolul va avea un mare succes.

Aţi amintit de Frederic cel Mare - unul dintre regii Prusiei - şi ştiu că libretul acestei opere a fost scris chiar de el.

Da, a fost scris de el, pentru că era un intelectual, flautist şi compozitor. Iar pe parcursul operei, pe scenă va fi mereu un flautist - este o idee a regizorului de a întruchipa astfel figura lui Frederic cel Mare, care a fost un om foarte înzestrat.

El a scris libretul în limba franceză, însă există şi o versiune în limba italiană a textului operei. Ce variantă aţi ales?

Noi am ales varianta în italiană; există şi cea în franceză, care însă nu s-a cântat niciodată.

Cum aţi lucrat cu partenerii de scenă? Vă cunoşteaţi deja?

În afară de Mireille Delunsch - care interpretează personajul Eupaforice şi pe care o cunoşteam, pe ceilalţi i-am întâlnit pentru prima dată acum. Este o producţie mai rară şi deosebită, pentru că aici putem asculta patru contratenori cu voci şi culori timbrale diferite; Montezuma - pe care îl interpretez eu, Pilpatoe - consilierul meu în operă, tot un sopranist, apoi antagonistul Hernan Cortes, conchistadorul - jucat tot de un sopranist şi Narves - consilierul lui Cortes - interpretat de un contratenor mediu-acut.

Deci de aceea există chiar şi pe afiş o diferenţiere între cei patru contratenori; pentru că rolul dumneavoastră, de exemplu, este trecut ca voce de mezzo-soprană în vreme ce restul contratenorilor figurează ca voci de soprană.

Asta a fost o idee a directorului artistic şi eu chiar am avut câteva obiecţii la început, dar este un lucru prin care s-a dorit mai mult ca publicul să fie surprins. Sunt multe polemici pe această temă, dar cred că este corectă şi versiunea pe care au ales-o pentru afiş.

După finalul Festivalul de Muzică de la Potsdam unde veţi mai cânta?

Voi avea un recital cu arii de virtuozitate de Haendel în cadrul proiectului Armida la Filarmonica din Berlin - un debut pentru mine pe această scenă - după care vom relua Agrippina de Haendel sub bagheta dirijorului Fabio Biondi la Festivalul de la Halle (unde de altfel am fost prezent anul acesta şi cu proiectul Armida). În România sunt foarte bucuros să pot cânta Messiah în preajma sărbătorilor de Crăciun, în 17 decembrie 2010 la Filarmonica din Cluj Napoca. Va fi şi un concert în memoria tatălui meu care din păcate acum o lună s-a stins din viaţă.

Iar în încheiere aş vrea să mă întorc la Frederic al II-lea, care fost flautist şi să spun că atunci când eram copil cântam cu tata sonate scrise de Frederic al II-lea pentru flaut şi clavecin. Aş vrea să dedic, deci, această premieră, tatălui meu.

(N.red. Tatăl lui Florin Cezar Ouatu a fost vreme de peste 20 de ani solist instrumentist al partidei de flaut în Orchestra Filarmonicii "Paul Constantinescu" din Ploieşti).