Maestre Vladimir Ashkenazy ce anume v-a determinat sa stabiliti o colaborare de lunga durata cu Orchestra de tineret a Uniunii Europene, al carei director muzical sunteti din anul 2000?

I-am cunoscut acum 15 ani sau poate mai mult deoarece managerul orchestrei, doamna Joy Bryer era interesata sa aduca dirijori diferiti la pupitrul ansamblului. Mi-a placut foarte mult când am început sa dirijez aceasta orchestra. M-am simtit inspirat si stimulat sa-i conduc pe acesti oameni tineri care erau atât de dornici sa fie cât mai buni. Am fost invitat în repetate rânduri sa concertez împreuna cu ei, mi-a placut enorm, iar de când doamna Bryer mi-a propus sa fiu director muzical al orchestrei, lucrez mult cu ei si întotdeauna o fac cu mare placere.


Membrii orchestrei provin din tari diverse, cu cultura, traditie muzicala si educatie diferite. Este dificil sa armonizezi aceste lucruri?

Europa este atât de unita acum încât nu mai putem vorbi de traditii foarte diferite; oamenii vin si studiaza la unele dintre cele mai importante conservatoare si scoli de muzica si de aceea gândirea muzicala este mult mai omogena acum, asa ca nu este o mare problema sa pui laolalta oameni din Spania, România, Scandinavia, Anglia si Germania.


Împreuna cu Orchestra de tineret a Uniunii Europene veti realiza un turneu aniversar, prin care sarbatoriti cel de-al 30-lea an de la înfiintarea ansamblului. Care va fi elementul special al acestei serii de concerte?

Fiecare an e special. Doar pentru ca este un turneu aniversar, nu înseamna ca vom interpreta un repertoriu specific sau diferit. Noi cântam piese importante ale celor mai mari compozitori ai tuturor timpurilor si de obicei alegem partituri care presupun cât mai multi muzicieni pe scena pentru ca avem foarte multi muzicieni tineri care vor sa cânte în orchestra, asa ca am vrut sa cântam lucrari scrise de mari compozitori pentru orchestre mari. Sigur ca exista si exceptii, dar acum de exemplu cântam Simfonia "Domestica" de Richard Strauss, unde sunt atât de multi interpreti si atât de multe si de diferite instrumente; catre asta tintim pentru ca vrem sa implicam cât mai multi muzicieni.


Sunteti unul dintre cei mai mari pianisti ai tuturor timpurilor si totodata unul dintre cei importanti dirijori. Care este din punctul dumneavoastra de vedere cea mai potrivita modalitate de a va exprima liber personalitatea: cântând la pian sau dirijând o orchestra?

Cu siguranta raspunsul este: în ambele feluri, pentru ca muzica pe care eu o cânt este atât de semnificativa si de plina de mesaje fundamentale încât nu pot spune ce e mai important. Muzica e Muzica si este indivizibila.


Maestre Ashkenazy ati interpretat, ca pianist si ca dirijor, foarte multa muzica rusa, lucrari romantice (cu precadere Chopin), clasice si baroce. Ce zona a artei muzicale va atrage cel mai mult?

Este imposibil de spus. Cum as putea spune ca prefer un anumit compozitor romantic sau unul dintre creatorii germani timpuri? Marile genii muzicale se exprima într-un mod cât se poate de expresiv, incredibil de convingator în diferite etape ale dezvoltarii noastre cultural-muzicale, muzicienii au trebuit sa se exprime în modalitati diferite, în functie de cât de dezvoltata era muzica în vremea lor. Cei care au trait la jumatatea secolului al 19-lea sau cei din secolul 20 nu pot fi foarte asemanatori pentru ca viata, arta, tipurile de expresie sunt în miscare. Si de aceea este imposibil pentru mine sa spun cu ce anume ma identific. Vad genii incredibile în diferite etape ale istoriei, iar eu sunt doar un interpret. Nu am un talent de creator, nu sunt genial si stiu asta. Când îl ascult pe Bach, pe Sibelius, pe Wagner sau pe Sostakovici, ma simt umil si încerc sa fac tot ceea ce pot pentru a exprima ceea ce ei au vrut sa exprime la un nivel atât de înalt, în diferite perioade, circumstante si stadii ale dezvoltarii culturii noastre ale gândirii umane si ale muzicii, bineînteles. Si încerc sa ma identific cu aceste mari personalitati ale umanitatii. Nu pot spune ce anume prefer. Ma simt prea mic pentru a spune ca prefer un anumit lucru.


Veti începe anumite concerte din turneul pe care îl realizati împreuna cu Orchestra de tineret a Uniunii Europene cu lucrari ale unor compozitori ce apartin tarilor în care concertati, de exemplu Vladigerov în Bulgaria, Enescu în România, Suchon în Slovacia. Este un gest de curtoazie fata de public sau unul simbolic, de recuperare a traditiilor muzicale ale acestor tari în interiorul Uniunii Europene?

În acest fel ne aratam respectul pentru cultura muzicala locala. Este o traditie a noastra atunci când venim pentru prima oara într-o tara care a intrat de curând în Uniunea Europeana, fiindca este vorba despre Orchestra de tineret a Uniunii Europene. Întotdeauna facem acest lucru.


Ati înregistrat împreuna cu Ida Handel, o fosta eleva a lui George Enescu, Sonata a III-a " în caracter popular românesc" de George Enescu. Ce amintiri aveti legate de aceasta experienta?

Tin minte ca mi-a placut extraordinar de mult. Nu mai cântasem muzica româneasca pâna în acel moment, iar acea Sonata pentru pian si vioara de Enescu era exceptionala. Bineînteles a trebuit sa gasesc caile de a interpreta elementele atât de speciale din muzica lui Enescu, însa mi-a placut foarte mult. Iar Ida m-a ajutat foarte mult pentru ca ea mai cântase lucrarea si i-am fost deosebit de recunoscator. A fost o mare bucurie pentru mine.


Ati colaborat vreodata cu muzicieni români?

Cu Radu Lupu de mai multe ori. Este unul dintre pianistii mei preferati. Îl admir în mod deosebit.


Stim ca sunteti implicat în proiecte educationale. Care credeti ca sunt cele mai potrivite cai de a promova muzica clasica în rândul tinerilor?

Cred ca ar trebui sa facem tot ceea ce depinde de noi. În scolile primare si în cele gimnaziale, ar trebui sa introducem macar o ora pe saptamâna de muzica. Va voi spune o poveste foarte interesanta din tara mea natala, Rusia, de fapt Uniunea Sovietica a anilor 60. Am avut prieteni în timpul scolii, copii între 8 si 17 ani, iar unul dintre profesori care foarte entuziast în privinta muzicii serioase a hotarât sa introduca o ora de muzica si a primit aprobarea conducerii. Iar la sfârsitul saptamânii, sâmbata, dupa celelalte ore, a adaugat 45 de minute de muzica. Si ceea ce s-a întâmplat a fost sa se adune aproape 40 de copii în aceeasi clasa, proveneau din familii diferite, unele fara educatie, altii cu parinti foarte cultivati. Si când profesorul a spus: Acum vom asculta asta, asta si asta, Musorgski, Ceaikovski sau Beethoven, unii copii au început sa râda, sa vorbeasca tare si au parasit clasa. Însa o jumatate dintre cei aflati initial la ora au ramas si au ascultat ceea ce profesorul vroia sa le spune si muzica pe care le-a cântat-o. Si ceea ce este interesant este ca în sâmbata urmatoare toti cei 20 de copii care statusera prima oara, au venit din nou, iar ceilalti nu au venit. Iar în a treia saptamâna s-au întors toti cei 40 de copii si au ramas toata ora. Multi dintre ei au început sa iubeasca muzica, au devenit melomani, au mers la concerte si au ramas în preajma muzicii pe parcursul întregii lor vieti. Îi cunosc pe câtiva dintre ei si gasesc ca este incredibil ceea ce s-a întâmplat. As vrea ca acest lucru sa se repete pentru ca i-ar ajuta pe indivizi, ar ajuta muzica si cultura, dezvoltarea spirituala a oamenilor din toate categoriile.


Ce rol joaca radio-ul în acest proces educativ?

Unul deosebit de important. Sunt foarte fericit sa observ ca în majoritatea tarilor exista posturi specializate de muzica clasica si sper sa existe întotdeauna pentru ca sunt foarte importante. Desigur ca ele trebuie sa fie sprijinite, dar sunt convins ca întotdeauna se gasesc persoane care sa doreasca sa le ofere acest suport. În mare parte guvernele sunt cele care ar trebuie sa sprijine aceste posturi si sper ca membrii guvernelor sa înteleaga importanta culturii, dar în anumite tari este imposibil sa ceri guvernantilor sa sustina asemenea posturi de radio, dar de obicei se gasesc persoanele dispuse sa faca acest lucru; am asemenea exemple si sper ca vor exista si în viitor.


A fost o onoare deosebita pentru noi faptul ca ne-ati acordat acest interviu si va multumim pentru acest lucru.

Va multumesc. Mi-a facut placere sa stam de vorba.