Pentru dirijorul Lawrence Foster, o mare parte dintre proiectele muzicale ale stagiunii 2005 au fost legate de numele lui George Enescu. În ultimii ani, înregistrãrile de referintã ale lucrãrilor orchestrale (pentru casele de discuri Erato, Ultima si Apex), ale simfoniilor (EMI), a operei Oedip (EMI, Marele Premiu al Discului, acordat de Academia Charles Cros), ale opusurilor camerale (Claves), concertele exceptionale care au adus în prim plan creatia enescianã, îl recomandã pe Lawrence Foster ca pe unul dintre devotatii ambasadori ai muzicii lui George Enescu. La ceas aniversar, maestrul american îi aduce omagiul sãu compozitorului român.


Domnule Lawrence Foster, muzica lui George Enescu continuã sã vã fascineze. Cum o redescoperiti, la 50 de ani de la trecerea autorului în eternitate?

Este un privilegiu pentru mine, acela de a putea interpreta lucrãrile lui Enescu; sunt întotdeauna încântat sã o fac. Cu atât mai mult m-a bucurat editarea înregistrãrilor EMI (Simfoniile nr.1 -3/ Vox Maris, Corul de Camerã "Les Elements", Orchestra Filarmonicã Monte Carlo si Orchestra Nationalã din Lyon , solist Marius Brenciu), în anul George Enescu. În ceea ce îl priveste pe acest compozitor, i-am studiat toate partiturile si am înregistrat integrala lucrãrilor simfonice, cu exceptia uverturilor si opusurilor neterminate, însã pe Enescu îl descoperi necontenit... Nu este o muzicã pe care sã o întelegi imediat. Trebuie sã te obisnuiesti cu ea, dar pe de altã parte impactul este de obicei foarte puternic. Am dirijat Simfonia a II-a în Manchester (8 ianuarie), la pupitrul Orchestrei Filarmonice BBC... Publicul a apreciat-o enorm, a aplaudat acest program mai mult decât pe cel prezentat cu o searã înainte, cu Simfonia a IV-a de Piotr Ilici Ceaikovski. ªi a fost un public obisnuit, nu un public de specialisti... Cu toate dificultãtile în perceperea detaliilor de scriiturã, geniul enescian îsi spune cuvântul. Impresioneazã cãldura, umanismul, care nu trec neobservate de cãtre ascultãtor.


Vorbind despre ascultãtori, sunt multi cei care îl iubesc pe Enescu?

Opera lui este destul de bine reprezentatã în momentul de fatã, îi regãsec numele în multe programe si recenzii. George Enescu nu va fi niciodatã la fel de popular ca Richard Strauss, el se înscrie pe o altã curbã de accesibilitate. Pe de altã parte, trebuie sã recunoastem, figura lui dominã chiar si în momentul de fatã componistica româneascã. Existã foarte multi creatori minunati, dar nimeni nu poate pretinde cã s-ar fi apropiat de geniul lui Enescu. Cu toate cã îmi doresc uneori sã regãsesc mai des numele lui în programe, cred totusi cã Enescu si-a câstigat în momentul de fatã renumele. Existã numerosi artisti care îi interpreteazã muzica, chiar si în afara granitelor României. Mã refer la cineva ca Leonard Slatkin, sau la un campion al creatiei enesciene - Ghenadi Rojdestvenski. Cred cã Daniel Barnboim intentioneazã si el sã dirijeze anumite lucrãri... Cu sigurantã existã si ale nume, mai mult sau mai putin sonore, care ar putea fi mentionate. Iatã si un alt exemplu: am prezentat la Teatrul "Champs-Elysées" (18 mai) , alãturi de Ansamblul Orchestral din Paris, Octetul si Dixtuorul de Enescu, ultimul într-o orchestratie pentru instrumente de coarde care îmi apartine. Sala a fost aproape plinã. Cred cã Enescu nu mai sperie pe nimeni. Înregistrãrile realizate în ultima vreme, - si nu mã refer numai la înregistrãrile mele, dar si la cele realizate de Horia Andreescu si Cristian Mandeal - au contribuit enorm la popularitatea lui Enescu. Sunt înregistrãri foarte reusite, care au în plus fatã de imprimãrile de dinainte de 1989, calitatea tehnicã. Muzica unui mare compozitor este pusã într-adevãr pusã în valoare atunci când este bine interpretatã. Aduceti-vã aminte ce a însemnat, dupã variante anterioare, "Oedip"-ul prezentat în Festival , de Cristian Mandeal si Orchestra Filarmonicii "George Enescu".


Care va fi urmãtorul proiect Enescu?

Alãturi de Orchestra Gulbenkian pe care o conduc la Lisabona, voi prezenta anul viitor un numãr de lucrãri semnate de Enescu: vom interpreta Simfonia a II-a, Octetul, Dixtuorul... Am proiectat un program dedicat lui Enescu si în Monte Carlo, în octombrie, un concert care care coincide cu data mea de nastere. Astept cu nerãbdare acest eveniment. Mi-ar fi fãcut plãcere sã particip în 2005 la Festivalul "George Enescu", dar propunerile nu au fost suficient de interesante. Într-un fel, regret cã nu mã aflu la Bucuresti pentru cea de-a 50-a aniversare, dar uneori mai sunt si astfel de situatii... Sper cã va exista o ocazie viitoare.