Interviuri
Înapoi
AUDIO. Interviu cu Cristian Măcelaru

Cristian Măcelaru dirijează mâine, 19 iulie 2025, Orchestra Națională a Franței în concertul susținut la Opera "Berlioz" din Montpellier. În cadrul acestui eveniment, înscris în agenda Festivalului Radio France Occitanie, ansamblul propune un program dedicat creației franceze, care cuprinde "Dans mistic" op. 19 de Charlotte Sohy, Concertul op. 61 nr. 3 în si minor pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns, cu Manon Galy ca solistă, și trei lucări semnate Maurice Ravel - Boléro, Rapsodia spaniolă și Poemul coregrafic "Valsul". Radio România Muzical transmite în direct acest concert, începând cu ora 21.00. De la microfonul postului nostru va comenta Anca Ioana Andriescu. Cristian Măcelaru a vorbit despre importanța muzicii lui Ravel, despre programul concertului de mâine seară și despre relația sa cu Orchestra Națională a Franței, în cadrul unui interviu acordat colegei noastre, Ariadna Ene-Iliescu:
Concertul susținut de Orchestra Națională a Franței în cadrul festivalului Radio France de la Montpellier are în centru creația lui Maurice Ravel, făcând parte din manifestările artistice dedicate aniversarii a 150 de ani de la nașterea marelui compozitor francez. Ați afirmat în trecut că, "pentru mine, a studia muzica înseamnă să-mi deschid inima și mintea pentru a-i da voie compozitorului să mă învețe ce ar trebui să știu". Ce considerați că vă învață Ravel în muzica sa?
Maurice Ravel a fost un compozitor extraordinar, nu numai pentru felul în care a conceput muzica și din punct de vedere al armoniei sau a melodiilor, ritmurilor pe care le-a scris, dar și în felul în care el a orchestrat tot ceea ce ține de felul în care instrumentele cântă împreună, colaborează împreună. Iar acest lucru a devenit un stil aparte, care definește, de fapt, ceea ce numim noi sunetul francez, sau conceptul unui sunet francez. Maurice Ravel a fost un pionier adevărat în definirea acestui sunet și în acest concept al creării unui stil care ține de orchestrație și de combinația instrumentelor pe scenă. Când mă uit la partiturile lui Maurice Ravel, nu pot decât să rămân cu o admirație extraordinară pentru creativitatea cu care el a reușit să redefinească ceea ce înseamnă o orchestră simfonică, pentru că în felul în care el combină instrumentele, descoperim culori inedite, care nu se foloseau înaintea lui. Iar acest lucru a influențat o generație întreagă de compozitori, și astăzi încă mai continuă să influențeze compozitori. Și noi, toți muzicenii, studiem muzica lui Ravel pentru a descoperi această frumusețe extraordinară pe care el a conceput-o în acest fel.
În cadrul programului, Rapsodia Spaniolă și Bolero se înscriu în seria lucrărilor lui Ravel inspirate de folclorul iberic, iar "La valse" reprezintă un fel de apoteoză a valsului vienez, în cuvintele compozitorului. Ați inclus de asemenea două opusuri semnate de compozitori contemporani lui Ravel, "Dans Mistic" de Charlotte Sohy și Concertul numărul 3 în si minor pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns. Cum funcționează aceste lucrări împreună în cadrul programului?
După cum ați și remarcat, concertul se bazează foarte mult pe muzica lui Ravel, dar nu numai, ci pe muzica franceză în general, deoarece misiunea Orchestrei Naționale a Franței este de a promova cultura franceză și muzica franceză, în primul rând. Iar atunci când avem posibilitatea de a cânta în afara Franței, ne folosim de aceasta pentru a ne duce la îndeplinire această misiune de ambasadori ai culturii franceze. Aceste două lucrări care completează programul - Concertul pentru vioară de Saint-Saëns, este un concert foarte bine cunoscut, face parte din repertoriul cântat de fiecare student la vioară în anii studenției, dar este un concert care a devenit atât de cunoscut pentru frumusețea lui, deoarece Saint-Saëns a fost un compozitor francez care putea să scrie cele mai frumoase melodii. Dacă ne gândim la operele, la simfoniile, la muzica de cameră pe care le-a scris, "Carnavalul Animalelor" - fiecare are o melodie aparte, iar acest concert, într-adevăr, este superb. De fiecare dată când îl dirijez îmi readuc aminte de măestria lui Saint-Saëns. Charlotte Sohy, o compozitoare mai puțin cunoscută, dar la fel de valoroasă, pe care eu personal o promovez, este o compozitoare care va da șansa ascultătorilor să descopere o muzică nouă, foarte bine înrădăcinată în acest stil francez al începutului de secolul XX. Sper în viitor ca muzica lui Charlotte Sohy să fie ascultată și apreciată cât mai mult, la fel cum este și muzica lui Ravel.
Ați menționat că sunteți, împreună cu Orchestra Națională a Franței, un ambasador al creației franceze. Cum ați descrie colaborarea?
Desigur, acum sunt la finalul celor cinci ani de când am preluat postul de director muzical al orchestrei. O relație dintre un dirijor și o orchestră este o relație vie, o relație care continuă să crească și în cele mai bune cazuri e o relație care devine mai matură, mai aprofundată în frumusețea muzicii. Acum deja ne cunoaștem reciproc foarte bine, orchestra îmi cunoaște și prioritățile și valorile pe care le caut în muzică și la fel, eu le cunosc posibilitățile pe care le au. Și în acest fel cred că suntem într-un punct foarte bun în relația noastră, în care putem să interpretăm la nivelul cel mai înalt. Cred că și aceste înregistrări pe care le-am făcut în acest an - cele trei discuri care vor ieși la sfârșitul verii cu muzica pentru orchestră a lui Maurice Ravel, vor demonstra ceea ce spun acum, deoarece arată că suntem pe aceeași cale și ne-am modelat unul după celălalt pentru a crea într-adevăr interpretări extraordinare.