Discul 'Sonate' înregistrat de pianista Fausta Dimulescu, violista Leona Varvarichi și violoncelistul Ștefan Neagoe

 
 

Scor : 14

Album lansat în 25 martie 2018

Dintre înregistrările realizate în acest an de interpreți români, vă propun în edițiile CD Review din 30 aprilie, 1 și 2 mai, un album apărut în 25 martie la Editura Libris, în cadrul Târgului de Muzică și Carte de la Brașov, ediția a 15-a. Discul include sonate romantice de Johannes Brahms și FranzSchubert, dar și o lucrare din repertoriul românesc, Sonata quasi una fantasia de Wilhelm Georg Berger. Cei care au înregistrat acest CD sunt trei artiști experimentați, legați într-un fel sau altul de orașul Brașov, fie că au studiat acolo, desfășoară proiecte muzicale în oraș sau fac parte din Filarmonica brașoveană. Cei trei interpreți sunt violista Leona Varvarichi, violoncelistul Ștefan Neagoe și pianista Fausta Dimulescu. Prima muziciană amintită îmbină activitatea concertistică cu cea didactică de peste 20 de ani, în cadrul Cvartetului Gaudeamus și la Facultatea de Muzică a Universității Transilvania. Iar pianista Fausta Dimulescu este, din 1992, cadru didactic la Universitatea Națională de Muzică din București. Despre repertoriul pe care îl propune pe albumul său, pianista scrie: "Muzica acestui disc dorește să surprindă trei ipostaze a ceea ce la origine s-a numit SUONARE. Crezul nostru este că SONATA reprezintă și definește cu generozitate muzica europeană cultă pe dimensiunea sa instrumentală. Dimensiunea temporală a muzicii europene oferă un parcurs evolutiv de netăgăduit pentru ceea ce înseamnă azi SONATA. Dintru început termenul suonare definea muzica instrumentală spre a se diferenția de muzica vocală definită prin cântare. De aici pleacă metamorfoza pentru ceea ce numim sonata. Acest gen eminamente instrumental a cunoscut o evoluție complexă; chiar și în prezent compozitorii ne mai oferă sonate din când în când. Alăturarea Brahms, Berger, Schubert aduce formula de duo instrumental violă-pian sau violoncel-pian. Sonata op.120 nr. 2 de Johannes Brahms ne transpune în epoca romantică, în care sentimentele și trăirile umane se află în centrul preocupărilor artistice; se rosteste iubirea, melancolia, pacea sufletească.". Lirismul fermecător al lucrării amintite de Brahms, este reliefat de violista Leona Varvarichi cu un sunet cald, plin și vibrant, având suportul unei pianiste la fel de pasionale și implicate muzical, Fausta Dimulescu.

Cea de-a două piesă de pe album este selectată din creația lui Wilhelm Georg Berger. Compozitor, muzicolog, violist, dirijor și membru corespondent al Academiei Române, el a trăit între anii 1929 și 1993. A realizat numeroase emisiuni de radio și televiziune, a dirijat orchestre simfonice din Iași, Brașov, Târgu Mureș și Arad, a publicat o serie de volume, emblematice pentru muzicologia românească și a compus lucrări în genuri diverse - muzică vocală, corală, piese vocal-simfonice, lucrări concertante, orchestrale și camerale. Compozitorul și-a creat un stil individual, marcat de natura modală a limbajului său melodic și armonic. Acest stil este recognoscibil și în Sonata quasi una fantasia op. 3 pentru violă și pian, una dintre primele creații ale lui Wilhelm Georg Berger. Lucrarea compusă în anul 1957 este structurată în trei părți - Fluente, Grave funebre și Allegro agitato, având un discurs romantic, plin de elan și patos. Sonoritățile din mișcarea a doua sunt întunecate și apăsătoare, iar în ultima parte avem o atmosferă mai vioaie, cu ritmuri alerte și linii melodice cantabile susținute acordic sau împletite în stil contrapunctic imitativ. Lucrarea pune în evidență abilitățile tehnice ale celor două interprete, violista Leona Varvarichi și pianista Fausta Dimulescu, expresivitatea și omogenitatea lor ca duo cameral.

Ultima piesă de pe album este înregistrată de violoncelistul Ștefan Neagoe. Muzicianul născut la Câmpina în anul 1961, este profesor la Facultatea de Muzică din Brașov, solist concertist al Filarmonicii din oraș și membru al Cvartetului de coarde Gaudeamus înființat în cadrul aceleiași instituții. El a susținut de-a lungul timpului numeroase recitaluri și concerte în țară dar și pe scene din străinătate, în Asia și Europa. Repertoriul său este impresionant, cuprinzând atât lucrări din creația românească de secol XX, cât și piese clasice și romantice. Pentru albumul amintit, violoncelistul Ștefan Neagoe a ales unul dintre cele mai cunoscute opusuri ale lui Franz Schubert, Sonata Arpeggione în la minor compusă în anul 1824 și formată din trei părți - Allegro moderato, Adagio și Allegretto. Prima mișcare este construită în jurul unei melodii cantabile pe care Ștefan Neagoe o interpretează cu sensibilitate, având un sunet consistent și frazări ample. Urmează o temă secundă cu sonorități mai suple și ritmuri grațioase în nuanțe de piano. Partea mediană lentă a lucrării este bogată din punct de vedere al structurilor armonice și conținutului tematic, dar are un caracter sobru, sunând ca un imn. În contrast, finalul are vitalitate și o energie deosebită, iar interpretul are ocazia de a-și etala calitățile tehnice și de a exploata culorile timbrale ale violoncelului pe un ambitus mare. Ștefan Neagoe face acest lucru într-un mod exemplar, având suportul pianistei Fausta Dimulescu.

Larisa Clempuș