A încetat din viaţă dirijorul Petru Simionescu, cel care s-a aflat la pupitrul Corului Bisericii "Domniţa Bălaşa" şi al Coralei Bărbăteşti Ortodoxe "Te Deum Laudamus" vreme de mulţi ani.

Teolog, dirijor, profesor, compozitor şi redactor muzical, Petru Simionescu s-a născut la 27 martie 1927 în localitatea Negri, judeţul Bacău. A fost fiu de preot. După ce a urmat cursurile Scolii primare din localitatea natală, s-a înscris la Seminarul Teologic din Roman unde a studiat între anii 1938-1946. Înzestrat cu talentul artei dirijorale, a devenit (încă de pe băncile seminarului) dirijorul corului din respectiva instituţie.

După absolvire în 1946 se înscrie şi frecventează în paralel cursurile Facultăţii de Teologie şi ale Conservatorului din Bucureşti. La Conservator a studiat în cadrul Secţiei Dirijar Coral şi Pedagogie şi la secţia de Bizantinologie cu pr. Ioan D. Petrescu-Visarion şi cu Dimitrei Cutava; secţia a fost desfiinţată în 1948.

Din anul 1948, în urma reformei din învăţământul de tip communist, este obligat să renunţe la studiile teologice. Continuă studiile muzicale sub îndrumarea profesorilor Ioan D. Chirescu (teorie şi solfegii), Mihai Jora şi Ion Dumitrescu (armonie), Marţian Negrea şi Dimitrie Cuclin (polifonie), Tudor Ciortea (forme şi analize muzicale), Theodor Rogalski (orchestraţie), Ştefan Popescu şi Dumitru D. Botez (dirijat coral), Tiberiu Alexandru (folclor), şi Jean Bănescu (canto). A absolvit Conservatorul în 1951 ca şef de promoţie.

În perioada studenţiei a dirijat corurile mai multor biserici din Bucureşti: "Bunavestire-Bellu", "Zlătari", "Mihail Vodă", "Nicolae Tabacu", "Sf. Elefterie", "Sf. Mina" şi "Sf. Silvestru".

A fost apreciat în mod deosebit pentru măiestria sa de către profesorul şi compozitorul Ioan D. Chirescu. Ulterior, a devenit colaboratorul acestuia la Corul Bisericii "Domniţa Bălaşa" din Bucureşti, cor pe care îl va dirija o perioadă îndelungată după retragerea Maestrului Chirescu (din 1978 până în toamna anului 2003).

Nu a fost acceptat în structurile muzicale din acea vreme din cauza originilor sale "nesănătoase". Fiind persecutat, este obligat să-şi asigure traiul zilnic lucrând ca muncitor necalificat în fabrică şi ca suplinitor prin mai multe şcoli din Bucureşti, timp de 13 ani. În perioada anilor 1964-66 devine redactor la Editura Muzicală de unde se va pensiona în 1987.

A predat ca asistent şi lector la Conservator iar pentru o scurtă perioadă de timp(1971-1973) a predat muzica liniară la Seminarul Teologic Ortodox "Nifon Mitropolitul" din Bucureşti. Ca dirijor al Corului Bisericii "Domniţa Bălaşa" a efectuat un turneu în Belgia şi Olanda, în 1991. A înfiinţat Corala mixtă "Carmen Sacrum".

În 1990 a devenit dirijorul prestigioasei Corale Bărbăteşti Ortodoxe "Te Deum Laudamus", înscriindu-se ca membru fondator alături de câţiva preoţi şi diaconi de vază ai Capitalei. Alături de această corală bărbătească a susţinut mai multe concerte între care: participarea la Festivalul Internaţional George Enescu, la primul 1 Decembrie liber (1990). A dirijat Te Deum Laudamus vreme de doi ani, până în 1992.

După încheierea activităţii dirijorale alături de Corul Bisericii "Domniţa Bălaşa", a dirijat corul Bisericilor "Sf. Vasile" şi "Sf. Silvestru".

A publicat articole şi studii în revistele de specialitate şi a fost coautor la mai multe volume şi scrieri muzicale. Între partiturile aflate sub semnătura sa se numără: Heruvic; Răspunsurile mari şi Pre Tine Te Lăudăm în Fa , pentru cor mixt. Prelucrări: partea finală a Requiem-ului de G. Faure (cor mixt). Aranjamente corale: Troparul Rusaliilor de D.G.Kiriac(arr. pentru cor bărbătesc); Fericiri de I.D. Chirescu; Ziua Învierii (N. Lungu-I.D. Chirescu); Rugăciune (I. D. Chirescu) - toate pentru cor bărbătesc; Fie Doamne, mila Ta (Gh. Danga) pentru cor mixt. Toate aceste lucrări se păstrează în repertoriile curente ale diverselor formaţii corale.