"Neterminata", romantica simfonie a anului 1822 în doar două părţi - a trezit atâtea semne de întrebare această Simfonie a VIII-a în si minor de Schubert! Schiţa următoarelor 40 de măsuri din partea a III-a - un început de Scherzo -, arată intenţia lui Schubert de a continua.

De ce a renuntaţ brusc? De ce a apărut în schimb, după 4 ani, o cu totul altă simfonie, "cea Mare", Simfonia a IX-a?

Ştim doar că în perioada în care lucra la simfonia în si minor, intrată în istorie drept "simfonia neteminată", una dintre cele mai cunoscute dar şi mai stranii simfonii din istorie, Schubert a contactat boala care l-a răpus şase ani mai târziu. Istoria modernă vorbeşte însă, despre o altă partitură, care nu doar că nu desluşeşte acest mister, dar adaugă o nouă "neterminată" pe lista simfoniilor lui Schubert: în ultimele săptămâni de viaţă, în toamna lui 1828, Franz Schubert schiţa la pian trei mişcări din această simfonie a X-a, rămasă însă neidendificată aproape un secol şi jumătate, mai exact până în 1970, când unul dintre experţii schubertieni, profesorul Brian Newbould - britanicul care va semna celebra biografie "Schubert: The Music and the Man" -, descoperă legătura dintre această schiţă şi lucrarea menţionată de prietenul lui Schubert, Eduard von Bauernfeld, în Wiener Zeitschrift für Kunst, Literatur, Theater und Mode din iunie 1829, drept Letzte Symphonie, ultima simfonie.