Ascultarea aşa-zisei muzici triste ne face să ne simţim, de fapt, mai bine?! Asta sugerează concluziile unui studiu făcut de cercetători de la Freie Universität - Universitatea Liberă din Berlin, şi anume Liila Taruffi şi Stefan Koelsch. În ciuda aparenţelor, contactul cu acest gen de sonorităţi nu conduce spre depresie ci, dimpotivă, ne îmbunătăţeşte, de fapt, dispoziţia.
Cei doi cercetători au cerut participanţilor la experiment să numească sentimentele trăite în momentul ascultării unor muzici "triste", alegând dintr-o listă ce includea nostalgia, tristeţea, uimirea şi energia sau forţa, între altele. Ei au fost sfătuiţi să completeze concluziille fără a avea contact unii cu ceilalţi şi, foarte important, să asculte muzica într-un loc liniştit, ferit de alte interferenţe sonore.
Cel mai comun sentiment a fost nostalgia, urmată de împăcare şi de tandreţe. Iar toate acestea ţin mai debrabă de categoria sublimului decât de cea a anxietăţii.
Numărul mediu de stări despre care participanţii la studiu au depus mărturie a fost de peste 3, concluzia clară fiind complexitatea de trăiri pe care aşa-numita muzică tristă o generează.
La acest studiu au participat 772 de persoane, dintre care 408 din Europa - cercetarea desfăşurându-se online. Între lucrările la care s-a apelat: Adagio de Samuel Barber, Adagietto din Simfonia a V-a de Mahler şi Lamentaţia lui Dido de Henry Purcell.