Mark Ainley din Canada, pasionat cercetator al personalitatii lui Dinu Lipatti vorbeste, pentru Radio România Muzical, despre evenimentele dedicate artistului român de Festivalul de la Besançon ce s-a deschis în 16 septembrie în orasul francez atât de legat de numele lui Lipatti

Festivalul International de Muzica de la Besançon i-a adus un emotionant omagiu marelui pianist Dinu Lipatti, cu ocazia celei de-a 60-a celebrari a ultimului recital public al artistului. Pe 16 setepmbrie 1950, Dinu Lipatti sustinea ceea ce urma sa fie cel din urma recital al sau, la Sala Parlamentului din Besancon. Sase decenii mai târziu, în aceeasi sala, scriitorul francez André Tubeuf a omagiat memoria celebrului pianist si arta sa. Tubeuf a auzit vestea mortii lui Lipatti pe 3 decembrie 1950, o zi dupa momentul trecerii sale în eternitate si imediat dupa a urmarit, la radio, o înregistrare a aceluiasi recital. Tubeuf a vorbit despre cât de straniu a fost sa-l asculte pe Lipatti ca si cum ar fi fost în viata, imediat dupa anuntul mortii sale.

La scurt timp dupa prelegerea lui André Tubeuf, Paul Badura-Skoda a sustinut un recital "in memoriam" la Kursaal, în Besançon. Prima parte a fost aceeasi cu cea prezentata de Lipatti acum 60 de ani, dar presiunea poate ca a fost prea mare pentru artistul Paul Badura-Skoda, în vârsta de 83 de ani, care nu s-a simtit tehnic în largul sau, fiind usor rigid în cântat. Partea a doua a recitalului a fost dedicata muzicii lui Chopin, nu celor 14 valsuri pe care Lipatti le-a ales în urma cu sase decenii, ci unei selectii de valsuri, mazurci si nocturne în care Badura-Skoda s-a simtit mult mai liber iar cântatul sau a fost mult mai nuantat.

În dimineata zilei de duminica, 19 septembrie, a fost proiectat în premiera documentarul despre Lipatti intitulat "Recitalul de la Besançon". Producatorul francez Philippe Roger a avut primul sansa sa regaseasca, acum câtiva ani, fotografii realizate în timpul recitalului de la Besançon, a dat de urma autorului fotografiilor si a decis, apoi, sa realizeze acest film. Desi nu exista nicio pelicula cu Lipatti în persoana, s-au pastrat 8 fotografii surprinse de domnul Meusy în timpul recitalului si 11 fotografii din timpul repetitiei, cea a avut loc mai devreme în dimineata zilei acelui recital. Filmul prezinta, de asemenea, zeci de alte fotografii nepublicate anterior, alaturi de marturii despre Lipatti ale discipolului acestuia, Jacques Chapuis, ale lui Grigore Bargauanu, biograf al artistului si ale câtorva spectatori ai acelui ultim recital. Grigore Bargauanu a fost prezent, de altfel, la proiectia filmului, asa cum a fost prezent si fotograful acelui eveniment, Michel Meusy, în vârsta de 102 ani si câtiva melomanii care au urmarit, din sala, ultimul recital al lui Lipatti; în afara de asta, Jacques Leiser, responsabil din partea EMI de lansarea recitalului final al lui Lipatti si care a venit de la Montreux special pentru proiectia filmului. Dupa vizionare, producatorul Philippe Roger si eu am fost gazdele unei discutii cu publicul despre film, iar unii dintre martorii ultimului recital Lipatti ne-au vorbit despre acea experienta.

A fost, deci, un miscator omagiu care a demonstrat ca, desi Lipatti s-a stins din viata cu 60 de ani în urma, el continua sa traiasca plin de intensitate în amintirea celor care l-au ascultat, dar si prin imagini si sunete multumita înregistrarilor pe care suntem privilegiati sa le avem. Acest documentar a fost lansat în franceza, într-un numar limitat de 200 de exemplare iar anul viitor va fi disponibil într-o editie de lux, cu traducere în mai multe limbi dar si cu material suplimentar. La cei 60 de ani de la trecerea în eternitate, arta si amintirea lui Dinu Lipatti continua sa fie vii.