Acum: 7.00
Musica viva • Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.50
Promo • Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

 

Apoi: 9.55
Info buletin muzical • Știrile muzicale ale zilei.

 


Votează discul de muzică clasică al anului 2014

Violoncelistul Valentin Răduțiu interpretează George Enescu - Discuri în premieră, 21 aprilie 2014

Bookmark and Share

Scor : ( 0 voturi)

În 1 octombrie 2013 s-a lansat un dublu album semnat de doi tineri muzicieni formați la Academia Mozarteum din Salzburg - violoncelistul german de origine română Valentin Răduțiu și pianistul suedez Per Rundberg. O apariție discografică ce merită toată atenția, atât din punct de vedere repertorial cât și din perspectivă interpretativă - integrala lucrărilor pentru violoncel și pian de George Enescu. Este vorba de cele două sonate, alături de care figutează alte două opusuri scrise de Enescu la numai 16 ani - Allegro in fa minor și Nocturnă și Saltarello.

Nu este cel dintâi disc al acestor muzicieni formați în tradiția școlii austriece, ei primind deja excelente recenzii pentru înregistrarea din 2012 cu sonate de Lalo, Ravel și Magnard, apărute la aceeași casă de producție Hanssler Classic. Și dacă atunci au fost remarcați pentru alegerea repertorială, acum, o data în plus, vin să completeze peisajul discografic cu această integrală enesciană prin care ei se alătură celorlalți muzicieni, români sau nu, care își îndreaptă eforturile artistice în direcția popularizării creației enesciene.

Allegro in fa minor de George Enescu este în fapt o schiță a unei părți de sonată rămasă neternimată și definitivată de compozitorul Hans Peter Turk, un opus pe care Valentin Răduțiu și Per Rundberg l-au înregistrat în primă audiție mondială.

Această schiță este de fapt un exercițiu al tânărului Enescu, atunci în vârstă de 16 ani, în încercarea sa de a pune în pagină prima sonată pentru violoncel și pian. O sonată definitivată un an mai târziu în care se regăsesc influențe ale unor importanți creatori romantici precum Brahms sau Saint Saens.Tocmai de aceea poate, această primă sonată op. 26 se remarcă prin efuziunile melodice și larga respirație de tip romantic pe care cei doi muzicieni stiu atât de bine să o reliefeze.

Scrisă la 37 de ani distanță, cea de a doua sonată dedicată de G. Enescu violoncelului propune un cu totul alt limbaj sonor, mult mai ancorat în melodica populară, explicit menționat în chiar partea finală a lucrării - Finale a la roumaine. Dedicată lui Pablo Casals, această sonată în do major îi oferă posibilitatea lui Valentin Răduțiu să găsească un stil propriu de exprimare a acestei muzici, punându-și în valoare atât calitățile tehnice cât și gândirea introspectivă. Nu pot să nu remarc, de asemenea, echilibrul sonor ideal existent în cadrul discursului între cele două instrumente, sonoritatea bogată și pătrunzătoare a acestora.

Album ce se incheie cu o altă creație de tinerete a marelui creator romțn, scrisă la 16 ani, a cărei partitură a fost redescoperită în urmă cu câțiva ani - Nocturnă și Saltarello.

Să admiram, din nou, tonul atat de frumos al violoncelului manuit cu atata maiestrie de Valentin Răduțiu, muzicianul care obținea în 2011 premiul al II-lea al concursului Enescu de la București, secondat de un pianist care a stiut să găsească drumul către înțelegerea stilului enescian, în pofida faptului că este suedez - Per Rundberg.

Liliana Staicu


Nume, prenume

Localitatea

Vârsta


Comentariu