ACUM:
19.30
Concertele Radio România Muzical
Înregistrări recente din fonoteca noastră.

Votează discul de muzică clasică al anului 2013

Aveti nevoie de Flash player 8 sau mai recent pentru a asculta acest clip

Cvartetul 'Brooklyn Rider' - albumul 'A walking fire' (Music box, 10 iunie 2013)

Bookmark and Share

Scor : 4.69 ( 16 voturi)

Un disc cu totul special, apărut în 3 iunie 2013 și inclus în cadrul campaniei "Votează discul de muzică al anului 2013" derulată pe site-ul www.romania-muzical.ro: A walking fire cu Cvartetul american Brooklyn Rider - sunt sigură că știți prea puține despre acest ansamblu alcătuit din muzicieni tineri, dar cu reputație internațională. Cvartetul este alcătuit din violoniștii Johnny Gandelsman și Colin Jacobsen, violistul Nicholas Cords și violoncelistul Eric Jacobsen. "Brooklyn Rider recreează un concept vechi de 300 ani, cel al cvartetului de coarde, într-un ansamblu vital și creativ al secolului XXI" , spunea un comentator al radioului public american.

O suită pe teme românești

Prima lucrare de pe discul celor 4 americani este o surpriză, vă asigur, pentru că, de fapt este o suită de cinci piese compusă pe temele lui Culai - adică Nicolae Neacșu, membru fondator al Tarafului Haiducilor, stins din viață în 2002. Iar concepția și aranjamentul pieselor au fost realizate de Ljova, adică violonistul și compozitorul rus Lev Zurbin, cel care a fost solicitat de Brooklyn Rider pentru realizarea lor. Premiera mondială a acestei suite a avut loc în 24 februarie 2012 la New York.

Cele 5 piese care compun această suită se intitulează Joc, Muza, Cântec pentru Romica Puceanu, Elixir de dragoste expirat, Doină funerară pentru Culai. Iar cei care vor achiziționeze albumul prin www.itunes.com, primesc ca bonus alte trei track-uri, dintre care două intitulate Doina Oltului și Brâu.

Mie mi se pare interesant că un cvartet american știe să simtă atât de bine specificul muzicii românești, iar aranjamentele sunt de asemenea foarte reușite, aducând o tușă de contemporan care totuși nu distruge rezonanța muzicii populare.

Dar mai multe, aflați în interviul acordat de violonistul Colin Jacobsen, membru al Cvartetului Brooklyn Rider.

În primul rând aș vrea să știu cum l-ați descoperit pe Culai și de ce aveți muzică populară românească pe noul dvs. CD.

Personal, am văzut un film acum 10 ani care se numea "Latcho Drom", un documentar minunat al regizorului Tony Gatlif care avea în prim plan "Taraful haiducilor", al cărui lider era Culai. Cel a scris lucrarea pe temele lui Culai se numește Ljova, el a fost la Clejani și a lucrat cu "Taraful haiducilor".

Când s-a întâmplat asta?

Nu știu exact, cred că în urmă cu 4-5 ani, a fost acolo împreună cu alt compozitor; au lucrat împreună la coloana sonoră a unui film de Ford Coppola - "Tinerețe fără tinerețe".

Știți, eu am fost crescut ca un muzician clasic; eu și fratele meu care este violoncelist în cvartetul "Brooklyn Rider", provenim dintr-o familie de muzicieni: tatăl nostru este membru al orchestrei Operei Metropolitan din New York. Însă la un moment dat pe drum, am început să întâlnim muzici provenind din surse foarte diferite, în special din zona tradițională și când studiam la Juilliard mi s-a părut că această muzică este un antidot, ceva care are rădăcini și viață, nu este ca o veche mobilă de colecție prăfuită într-un colț. Am înțeles că muzica clasică însăși este rezultatul amestecului între ceea ce considerăm formele muzicii clasice, precum cea de fugă, de exemplu, și muzica populară, tradițională. Vedem asta la Haydn, la Brahms, la Bartok și cred că la scurt timp după al doilea război mondial a existat ca un soi de interdicție de a scrie muzică inspirată de folclor, ceea ce mi se pare înfricoșător. Acum, însă, compozitorii aduc din nou în față rădăcinile populare ale muzicii și sper că într-un mod fericit.

Cvartetul Brooklyn i-a comandat lui Ljova lucrarea pe temele lui Culai.

Da, noi i-am cerut lui Ljova să scrie această piesă pentru noi. El a mai lucrat cu noi, în ceea ce privește aranjamentele, și la albumul nostru anterior cu o minunată muzică persană, disc numit "Kayhan Calhor - Silent City". Ljova trăiește în New York, compune, cântă la violă, are propria lui formație. Ljova a ales materialul pentru actualul album "A walking fire". Noi am văzut "Taraful haiducilor" la New York de 2-3 ori în concert, dar cred că în acel moment, Culai nu mai era în viață.

Interpretați foarte bine muzica populară românească, o simțiți foarte bine. Cum faceți asta?

Cred că pur și simplu, iubim mult muzica populară românească. Ceea ce ne place la cvartetul nostru de coarde este flexibilitatea lui, poți să te întâlnești cu multe dintre tradițiile lumii. Am lucrat mult cu muzicieni persani și câteva dintre ornamentele incredibile pe care le creează aceștia, ca și faptul că avem în față o muzică modală, realizează o legătură, în sensul bun, între muzica persană și cea românească. Aceste muzici sunt, desigur, total diferite, dar cred că totuși ele depășesc granițele.

Ascultându-vă, m-am gândit că vreun membru al cvartetului are ascendență românească…

A, e un foarte frumos compliment pentru noi. Dar să știți că nu este adevărat. Noi am crescut în New York cântând muzică clasică. Nu suntem germani, nu suntem francezi. Am avut profesori minunați care ne-au învățat să intrăm în lumea muzicii pe care o cântăm, indiferent care este ea. Seamănă oarecum cu munca unui actor: ei primesc un text și trebuie să se gândească cum să dea viață personajului, ca să fie cât mai credibil posibil. Deci, este ceva normal pentru noi să ne scufundăm în munca noastră - este doar ceva ce am făcut toată viața noastră.

E adevărat, dar trebuie să fii un actor foarte bun, asta face diferența! Aș vrea acum să ne spuneți de ce albumul se numește "A walking fire".

Este un extras dintr-un vers al poetului sufit Rumi. Noi am ascultat și am cântat multă muzică împreună, în cvartet, alături de muzicieni persani. Am fost uimit de bogăția culturii persane, în toate aspectele sale: caligrafie, muzică, poezie,. Poeziile lui Rumi au fost mereu o sursă de inspirație pentru mine: este atâta dragoste, atâta umanitate în ele. Cred că în ceea ce privește discul, "A walking fire" înseamnă să te lași inspirat de călătorie, ca mijloc de a stimula creativitatea, atunci când ieși din tine însuți, când treci granița și regăsești lucruri noi, neobișnuite, cum reacționezi în această situație. Poate că focul este al creativității, pentru că deschizi fereastra către o nouă lume, și când revii într-a ta, revii schimbat.

Vorbiți foarte frumos despre aceste lucruri, poate și pentru că sunteți autorul celor trei miniaturi pentru cvartet de coarde…

În primul rând, sunt miniaturi pentru că am vrut să amintesc miniaturile pictate de persani: ele recreează într-un spațiu foarte mic povești epice mari despre dragoste și alte experiențe umane. Toate detaliile din aceste miniaturi sunt incredibile. Caligrafia ascunde de asemenea detalii atât de bogate. În general, îmi place textura: poate fi a unui covor, dar și a unor ornamente muzicale, iar când transpunem aceste lucruri în muzica pentru cvartet de coarde, poate rezulta o multitudine a vocilor ce pare a fi o tapiserie. Și apoi, mai există această idee a pierderii de sine în dragoste - este firul roșu ce leagă cele trei miniaturi ale mele, dar este și o conexiune cu poemele lui Rumi.

Și despre Bartok? Mi-l amintesc pe Eugene Drucker de la Cvartetul Emerson care spunea că în muzica lui Bartok regăsim un sumum al influențelor provenite din zona Europei estice.

Da, sigur că îi iubim lucrările și considerăm că cvartetele lui sunt printre cele mai bune opusuri scrise vreodată pentru cvartet de coarde. Ceea ce am gândit în ceea ce privește albumul nostru a fost că Bartok este marele model muzical pentru oamenii care fac astăzi muzică, și aici mă includ și pe mine. Felul în care reușește să aducă în muzica sa experiențele lui - muzica populară, faptul că a fost pianist - și să transforme experiențele sale într-o muzică nouă, este un model important. Cvartetul nr.2 de Bartok este una dintre lucrările noastre preferate și cred că constituie inima noului nostru album.

Faptul că voi, cei din cvartetul "Brooklyn Rider", ați lucrat în cadrul ansamblului "Silk Road Project" (n.r. înființat de violoncelistul Yo Yo Ma) cred că a avut influențe importante…

Da, a avut o influență formatoare asupra fiecăruia dintre noi. Violistul și eu am cântat în acest ansamblu încă de la început, în 2000, fratele meu și celălalt violonist au venit curând după aceea. Faptul că vrem să ne vedem cvartetul ca pe o experiență fără limite vine din acea experiență, lucrul cu acel grup.

Pentru cei care cumpără de pe itunes albumul dvs., există trei bonusuri, două cu muzica lui Grigoraș Dinicu. Atunci ați cântat aceste lucrări pentru prima oară când erați membri ai "Silk Road Project"?

Da, cred că da. Johnny (Gandelsman) din cvartetul nostru a iubit dintotdeauna muzica est europeană. El este cel care l-a rugat pe Ljova să facă aranjamentele pentru "Brâu" și "Doina", asta după ce cred că le cântasem împreună cu "Silk Road Project."

Sunteți tineri. Ce vârste aveți mai exact?

Fratele meu are 30 ani, eu și Johnny avem 35 ani, iar Nick are 39 ani.

Ce aveți în plan pentru viitor?

În iulie 2013 avem un turneu în America, suntem invitații mai multor festivaluri, în toamnă cântăm alături de Bela Fleck - banjo. Tatăl lui i-a pus numele după Bela Bartok. Bela Fleck a scris pentru noi o lucrare pentru cvartet de coarde și banjo - vom avea un turneu cu această piesă și o vom și înregistra. Apoi, în ultimele săptămâni ale lui aprilie 2014 vom veni în Europa: sigur vom merge în Scandinavia și Marea Britanie, eu sper să venim și în România.

Și în final, un mesaj pentru publicul român.

Salutări României din partea cvartetului "Brooklyn Rider". Toată lumea pare să se fi strâns în Brooklyn, avem aici muzicieni de pe întreg mapamondul și am auzit aici minunate formații cu muzică populară din Balcani. Am înregistrat un album numit "A walking fire" care povestește despre experiența de a ieși din lumea pe care o cunoști și să te lași inspirat de noul pe care îl găsești. L-am avut pe Bela Bartok ca model. Sper că veți merge în această călătorie cu noi.

Bartok, apoi Orientul…

Cvartetul Brooklyn Rider atrage atenția tocmai prin faptul că abordează repertorii neobișnuite: muzica clasică contemporană, dar și muzică cu influențe venind din zona world music. Probabil este spiritul Silk Road Project al violonistului Yo Yo Ma, unde au cântat și cei 4 muzicieni care alcătuiesc astăzi Brooklyn Rider.

Mergând pe foc - România lui Culai și Ungaria lui Bartok, Orientul văzut în cele 3 miniaturi de Colin Jacobsen, în același timp membru al cvartetului Brooklyn Rider. Lumina lunii pe fața lui Majnun, Florile din Espahan și Mergând pe foc - aceasta din urmă dând și titlul albumului - sunt titlurile miniaturilor interpretate de cvartetul Brooklyn Rider.

Cred că acesta este un disc care nu ar trebui să lipsească din biblioteca celor iubesc ineditul și caută calitatea în peisajul atât de vast al muzicii contemporane clasice. Puteți reasculta oricând această emisiune pe site-ul proiectului "Votează discul de muzică clasică al anului 2013" de la www.romania-muzical.ro, acolo unde vă invit să dați note și să comentați albumele intrate în competiție.

Săptămâna viitoare, luni, 17 iunie, de la ora 20, nu unul, ci două discuri în primă audiție românească: este vorba despre albumul Legendes cu ansamblul Legiunii străine franceze, pe care-l veți asculta în avanpremiera lansării lui internaționale și discul Romance de la Luna Tucumana cu interpretul flamenco Diego el Cigala - un album apărut în 31 mai 2013.

Cristina Comandașu

Cristina Comandașu


Nume, prenume

Localitatea

Vârsta


Comentariu