ACUM:
19.00
Festivalul Internațional al Orchestrelor Radio – RADIRO
Urmează: 21.10 Opera în interpretări de referință Mari compozitori, mari interpreți.
Apoi: 0.00 Opera în interpretări de referință

Discurile anului 2018

Arhiva edițiilor anterioare: 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

Bach 333 - New Colours of Bach, CD review, 10 noiembrie

Bookmark and Share

S-au străduit să extragă cele mai frumoase fragmente din muzica lui Johann Sebastian Bach, să realizeze adaptări, transcripții, orchestrații inedite cu instrumente acustice sau electronice, chiar să recompună pentru a oferi noi culori muzicii acestui uluitor maestru al barocului. Mă refer la o pleiadă de compozitori și interpreți contemporani reuniți sub sigla Deutsche Grammophone și a unei noi apariții discografice, acum când aniversăm 333 de ani de la nașterea Cantorului de la Leipzig.

Un album cameleonic este acest "Bach 333 - New colours of Bach" care în 25 de track-uri realizate de 34 de soliști și ansambluri ne oferă o enciclopedie de teme bachiene. Le redescoperim cu o plăcere infinită uneori, alteori cu circumspecție, în funcție de preferințe, oricum acest demers arată impactul pe care nemijlocit îl are această muzică asupra noastră, după mai bine de trei secole. Simpla enumerare a lucrărilor, a temelor originale, aranjamentelor și a interpreților nu este un lucru ușor, mai ales într-o emisiune radiofonică, având în vedere multitudinea informațiilor, greu de reținut chiar de către cea mai experimentată ureche.

Dar, impactul acestor noi puneri în pagină poate fi provocator, mai ales cu cei care rămân ancorați în discursul cu profil authentic, istoric. Putem vorbi despre Bach readus pe coordonatele secolului XXI. Chiar din primele minute ne confruntăm cu o traducere a Preludiului și fugii nr.1 în Do major din "Clavecinul bine temperat" în registrul muzicii electronice, realizată de Ulrich Schnauss, un nume sonor pentru noile generații. De asemenea îl descoperim pe tânărul Peter Gregson, violoncelist și compozitor scoțian în demersul său de a moderniza cu armele minimalismului, ale muzicii ambientale, Suitele pentru violoncel solo de Johann Sebastian Bach. Fragmente din cuprinsul albumului "Recomposed by Peter Gregson - Bach - Cello Suites" lansat în 19 octombrie la aceeași casă de discuri, traversează ca un leit-motiv materialul principal, acest "New colours of Bach".

Îi amintesc și pe Franceso Tristano, sau pe Vikingur Olafsson, pianiști deja celebri pentru maniera vizionară pe care o au asupra muzicii, reușind să-și apropie un public pe care cu greu îl găsim în sălile de concert. Se poate astfel spune că muzica lui Johann Sebastian Bach a intrat în atenția celor mai tineri și mai inovatori artiști.

Alături de ei regăsim o întreagă pleiadă de nume consacrate - oboistul Albrecht Mayer și Ansamblul Sinfonia Varșovia, violonista Anne Sophie Mutter și Trondheim Soloists, trompetistul Hakan Hardenberger și organistul Simon Preston, violonistul Daniel Hope, chitaristul Pepe Romero, violista Nobuko Imai, Cvartetul de Coarde Emerson, Catrin Finch la harpă, Avi Avital la mandolină și chiar și acordeonistul francez Richard Galliano într-un Contrapunct din Arta fugii. Cu alte cuvinte asistăm la oaventură muzicală de o varietate surprinzătoare pe tema Bach. Cantorul rezistă tuturor curentelor, le depășește, le însumează. Cum spunea într-un interviu violoncelistul Mischa Maiski , "este destul loc pentru cele mai diferite abordări sau interpretări și tocmai această varietate de idei, și nu doar în muzică, face viața atât de interesantă. Bach a fost un inovator, o persoană care a experimentat în mod natural și ar fi fost uimit dacă ar fi văzut cum ne certăm astăzi pe tema autenticității, a manierei corecte de a-i interpreta muzica".

Aceasta cred că este perspectiva pe care ar trebui să o avem în vedere atunci când ascultăm acest album "New colours of Bach", lansat în 12 octombrie 2018 și inclus în proiectul "Discurile anului 2018" la Radio România Muzical.

Marina Nedelcu