Album lansat în 2 martie 2018

Vine o vreme când oboseala se arată în expresia artistului la fel ca toate celelalte aspecte. Apar albume mai puțin vibrante, inspirația se lasă stimulată iar suficiența poate duce la un set interminabil de compilații. Cu toate astea, ramâne blazonul și ideea clară că oricum avem ceva de admirat la artistul care în 2018 lansează un album cu un concert înregistrat în 1998. Keith Jarrett va rămâne prin concertele solo și prin inegalabilul și longevivul trio. Orice apariție oficială are ceva de spus, chiar dacă șterge praful de pe o bandă înregistrată cu douăzeci de ani în urmă. Dar decât o expunere palidă și autoindulgentă, mai bine un concert memorabil, încă nepublicat.

Astfel apare "After the Fall", un dublu album conținând cel mai accesibil repertoriu abordat vreodată de Keith Jarrett, alături de Gary Peacock și de Jack DeJohnette. Asta îl poate apropia de un public mai larg, în plină luptă cu oboseala cronică, iar improvizațiile sunt la fel de bune ca pe oricare album din seria dedicată pieselor standard.

Trebuie să ascultăm "After the Fall" ca pe un omagiu adus improvizației și elasticității expresiei pianului, sub atingerea unuia dintre cei mai creativi artiști ai muzicii contemporane. Putem găsi albume mai reprezentative cu Keith Jarrett, dar prilejul de a avea continuitate, de a înțelege fluxul activității unui artist atât de vibrant, merită folosit fără ezitare.