Încă nu există un nume pentru ceea ce dă personalitate unui artist, ce îl deosebește de ceilalți foarte buni, dincolo de tehnică și talent. E ceva permanent, uman, nelipsit, dar imposibil de definit într-un cuvânt. Unii îi zic "geniu", alții îi atribuie calități metafizice, dar pînă la urmă rămâne ceva prezent și inefabil, salutar în încercarea noastră de a simți și de a alege. Altfel nu putem să ne explicăm cum un artist precum Julian Lage este atât de clar definit artistic, deși cu fiecare producție, el apare schimbat, mai matur și mai complex. În 2016, alături de basistul Scott Colley și de bateristul Kenny Wollesen, asistat de prietenul producător inventiv Jesse Harris, Julian Lage a scos albumul "Arclight", o istorie a jazz-ului atins de specificul casei. Cu aceeași echipă câștigătoare care de obicei nu se schimbă este înregistrat "Modern Lore", o explorare a rock-ului prin spirit de jazz și sunet de Telecaster, fără a intra în zona jazz-rock. Este un album instrumental în care armonia și improvizația, cromatica jazz sunt trecute prin ciclul repetițiilor specifice rock-ului, fără a simplifica expresia sau mesajul muzical. Steely Dan făceau la fel, dar adăugau texte, la fel de sofisticate. Deși este accesibil cap-coadă, "Modern Lore" este încărcat cu nuanțe, elemente exotice și conținut artistic, pornit din acea calitate despre care am pomenit la început. Altfel, cam tot ce s-ar cânta ar rămâne ceva între ei, pentru ei. Valoarea lor stă în felul în care pot să ne facă și pe noi să ne bucurăm de ce fac ei. Inteligent, intim și solid, un mod ideal de a primi publicul așa cum merită.