ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Discurile anului 2018

Arhiva edițiilor anterioare: 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

Albumul Des cloches sonores al pianistului Cătălin Șerban - la CD Review, în 8 și 9 martie

Bookmark and Share
Disc lansat în februarie 2018

În 8 și 9 martie 2018 vă propun să ascultați albumul de debut al pianistului Cătălin Șerban, în cadrul proiectului "Discurile anului 2018", la Radio România Muzical. Pianistul în vârstă de 38 de ani, născut la București și stabilit la Berlin, a înregistrat albumul la Facultatea de Muzică din Lübeck, acolo unde este lector universitar în cadrul catedrei de pian. Pentru acest disc lansat luna trecută, Cătălin Șerban a ales trei lucrări - Suita nr. 2 op. 10 Des cloches sonores (Clopote sonore), care dă și titlul compact discului, Sonata op. 78 D 894 în Sol major de Franz Schubert și Sonata nr. 5 op. 53 de Alexander Scriabin. Despre alegerea sa repertorială, pianistul spune: «În timp ce căutam corelări și asemănări interesante între lucrări și compozitori care, pentru un timp lung, m-au emoționat și m-au inspirat, am găsit aceste trei compoziții, stilistic complet diferite și totuși legate prin motivele lor care imită sunetele clopotelor. În Suita op. 10 de Enescu acestea se disting în toate cele patru părți ale lucrării, dar în nivele dinamice, atmosferă și culori sonore diferite». Lucrarea amintită a fost compusă de George Enescu în anul 1903, deci la vârsta de 22 de ani, pentru o competiție organizată de publicația pariziană Musica, primind premiul I. În acea vreme, compozitorul experimenta direcții muzicale diferite, de la influența folclorului românesc la stilul neoclasic și cel neobaroc, incluzând și elemente specifice impresionismului. Toate acestea se regăsesc într-o măsură mai mare sau mai mică și în Suita op. 10. Forma lucrării este inspirată de structura suitelor de dansuri baroce, fiind alcătuită din patru părți: Toccata are un caracter aparent improvizatoric, punând în valoare virtuozitatea interpretului pe întreaga întindere a claviaturii. Pianistul Cătălin Șerban își etalează aici dexteritatea tehnică și forța deosebită; în schimb, interpretând Sarabanda, un dans solemn și Pavana cu un caracter similar în tempo lent, pianistul ne poartă într-un univers sonor misterios, cu melodii și armonii nostalgice. Partea finală, Bouree revine la spiritul ludic și vesel pe care îl regăsim și în debutul Suitei op. 10 de George Enescu.

La patru ani după ce a fost compusă Suita op. 10 de George Enescu, compozitorul rus Alexander Scriabin finaliza Sonata sa cu număr de opus 53 și îi scria Margaritei Morozova, membră a unei familii bogate din Rusia, care îl sprijinea financiar pe compozitor: «Astăzi am terminat sonata a cincea, de fapt un mare poem pentru pian, și cred că este cea mai bună dintre toate compozițiile mele pentru pian». Sonata lui Scriabin diferă în multe privințe de primele piese acest de gen din creația sa: în primul rând este concepută într-o singură mișcare amplă, apoi este singura sonată fără indicații de tempo, lăsând loc unei interpretări subiective din partea pianistului. Există de asemenea, în această partitură o paletă ritmică extrem de complexă, în timp ce melodica este simplă, curățată complet de orice fel de ornamente, spre deosebire de sonata nr. 6 a aceluiași compozitor. Lucrarea de o dificultate extremă pare că nu îi pune probleme deosebite pianistului Cătălin Șerban, care construiește discursul sonor cu minuțiozitate; pornește de la nuanțele abia perceptibile la cele de o anvergură impresionantă pentru a releva intensitatea expresivă a Sonatei nr. 5 op. 53 de Alexander Scriabin.

Sonata D 894 în Sol major de Franz Schubert este alegerea romantică a pianistului Cătălin Șerban pentru albumul său. Despre această lucrare, el spune: "este o piesă cu care am o legătură îndelungată și apropiată. Ceea ce m-a influențat mult în interpretarea faimoasei părți introductive a sonatei, a fost contemplarea acordurilor lungi, expansive, care sună ca și când ar fi făcute de un clopot îndepărtat într-un peisaj liniștit și profund". Pentru a-și pune în aplicare ideile muzicale, pianistul Cătălin Șerban se folosește de un sunet catifelat, dulce, întrerupt doar în pasajele de un dramatism pronunțat care apar din când în când, în prima parte a lucrării, Molto moderato e cantabile, și a treia, Menuet.

Născut în anul 1978, pianistul Cătălin Șerban a studiat la Liceul de Muzică "George Enescu" din București. A câștigat câteva premii în cadrul unor competiții naționale și internaționale, între care concursurile de pian de la Sennigallia și Bremen, care i-au lărgit orizonturile artistice. A primit o bursă care i-a permis să aprofundeze muzica la Universitatea de Arte din Berlin și la Societatea "Paul Hindemith" cu profesorii Martin Hughes și Laslo Simon. Încă din perioada studiilor s-a afirmat ca un pasionat interpret de muzică de cameră și solist, susținând concerte și recitaluri la Ateneul Român sau la Filarmonica din Berlin și în cadrul unor festivaluri din prestigiu din Germania. În ceea ce privește activitatea sa ca profesor, în anul 2007, după ce a absolvit cu nota maximă cursurile de master la Musikhochschule Lübeck, Cătălin Șerban a obținut un post de lector universitar la catedra de pian a facultății în cadrul căreia lucrează și în prezent. În privința afinităților stilistice, pianistul se axează în ultimele apariții pe linia romantică, dovedind predilecție pentru Schubert și Chopin, dar și pentru Rahmaninov, Skriabin sau Ravel.

Veți putea asculta albumul Des cloches sonores al pianistului Cătălin Șerban la Radio România Muzical, în 8 și 9 martie, la CD Review, în cadrul emisiunii Arpeggio, de la ora 11,30.


Larisa Clempuș