Discurile anului 2017

Arhiva edițiilor: 2022 | 2021 | 2020 | 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

Proiectul Discurile anului 2017 reunește toate discurile noi difuzate de Radio România Muzical pe parcursul anului 2017, din toate genurile clasic, jazz & more.

Este modul în care dorim să conectăm publicul românesc la realitatea discografică a prezentului imediat: aveți la dispoziție fișierele audio ale emisiunilor care au inclus aceste discuri, comentariile realizatorilor, materiale video de prezentare.

Așteptăm și comentariile dvs. în legătură cu albumele prezentate.

Îndemnăm artiștii români care înregistrează discuri din genurile difuzate de Radio România Muzical să ne pună la dispoziție înregistrările lor, fie sub formă fizică, fie sub formă digitală. Vom asculta cu atenție și vom difuza ceea ce considerăm a fi valoros. Adresa de contact: cristina.comandasu@radioromania.ro.




Discurile anului 2017 la Radio România Muzical




Pe parcursul anului 2017, au fost difuzate în cadrul emisiunilor Radio România Muzical 140 de discuri în premieră, din genurile clasic, jazz & more. Toate albumele pot fi ascultate pe site-ul proiectului Discurile anului 2017.

La final de an, realizatorii emisiunilor și rubricilor Music box, CD Review, Jazzy hour, Opera și vedetele ei au ales acele titluri care li s-au părut mai calitative din punct de vedere artistic și tehnic, albume pe care le declarăm Discurile anului 2017 la Radio România Muzical.

Așadar, vă invităm să cunoașteți Discurile anului 2017 la Radio România Muzical.

Cvintetul Păstrăvul de Schubert cu Anne Sophie Mutter, Daniil Trifonov, Hwayoon Lee, Maximilian Hornung, Roman Patkolo

A apărut în 3 noiembrie 2017 la casa Deutsche Grammophon și a fost difuzat în 20 noiembrie la Radio România Muzical.

Iată un caz foarte fericit în care o partitură celebră își găsește o interpretare pe măsura secolului XXI. Muzicieni din generații diferite - Anne Sophie Mutter cu 40 ani de carieră, Daniil Trifonov și ceilalți artiști, la debutul unor cariere internaționale de calibru, se întâlnesc într-o înregistrare plină de viață, culoare, emoție și trăire; tempo-uri alerte slujesc ideii expuse de Anne Sophie Mutter: "muzica de cameră este cel mai plin de emoție gen muzical, iar emoțiile nu sunt gri". Într-adevăr, nimic nu este gri, plictisitor sau perimat în această interpretare care poate convinge și pe cei care, de regulă, nu ascultă muzică cultă." - Cristina Comandașu

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate miercuri, 27 decembrie, de la orele 10.00 și 17.00.

Mezzosoprana Cecilia Bartoli și violoncelista Sol Gabetta - albumul "Dolce duello"

În 10 noiembrie, casa Decca publica cel mai nou disc semnat de diva Cecilia Bartoli - Dolce duello, un album semnat alături de nu mai puțin cunoscuta violoncelistă Sol Gabetta și ansamblul Cappella Gabetta, condus de fratele lui Sol, Andres. Pe acest disc, arii semnate de compozitori baroci: Antonio Caldara, Domenico Gabrielli, Antonio Vivaldi, Nicola Porpora, Georg Friedrich Handel, precum și Concertul op.34 pentru violoncel și orchestră de Luigi Boccherini.

Am apreciat acest album pentru calitatea repertoriului - ariile din operele Nitocri și Gianguir de Antonio Caldara și aria din opera Gli orti esperidi de Nicola Porpora sunt înregistrate în premieră mondială pe disc, Cecilia Bartoli pregătind asemenea surprize repertoriale în mai toate albumele ei. Am apreciat încă mai mult nu duelul, ci comuniunea dintre două mari artiste, care se completează, dialoghează într-un discurs perfect dozat. Iar timbrul vocii lui Bartoli se potrivește mănușă cu sunetul cald și profund al violoncelului lui Sol Gabetta; două muziciene cu același patos, trăire și capacitate de a crea emoție, aflate la vârf de carieră, care dau exemplu despre ce înseamnă și cum se trăiește Muzica." - Cristina Comandașu

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate miercuri, 27 decembrie, de la orele 10.00 și 17.00.

Violonista Francesca Dego - Concerte de Ermanno Wolf Ferrari și Nicolo Paganini

Pentru noutatea și calitatea repertoriului propus am ales drept unul dintre discurile anului 2017 la Radio România Muzical albumul semnat de violonista italiană Francesca Dego și City of Birmingham Symphony Orchestra, dirijor Daniele Rustioni. Un album lansat de casa Deutsche Grammophon pe 27 octombrie 2017, prezentat la Radio România Muzical în 13 noiembrie, pe care figurează Concertul în Re major de Ermanno Wolf Ferrari și Concertul nr.1 pentru vioară și orchestră de Nicolo Paganini. Lucrarea lui Ermanno Wolf Ferrari a fost înregistrată în timpul unui concert susținut în martie 2017, ocazie cu care a fost prezentată în premieră în Marea Britanie. O descoperire: acest concert de Ermanno Wolf Ferrari, compus în anul 1943 într-un stil neo-romantic, o partitură foarte dificilă dedicată unei violoniste-star din anii treizeci ai secolului XX, trezită la viață în zilele noastre de Francesca Dego, o tânără muziciană care se remarcă prin maturitate, acuratețe, tehnică și sensibilitate." - Cristina Comandașu

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate miercuri, 27 decembrie, de la orele 10.00 și 17.00.


Pianista Luiza Borac -albumul Inspirations and dreams

În 8 și 15 mai, vă propuneam în două episoade cel mai nou album semnat de pianista Luiza Borac pentru casa Hanssler Classic - Inspirations and dreams. Un titlu foarte frumos pentru (încă) un album dedicat de Luiza Borac lui George Enescu - după precedentele distinse cu premii importante și recenzate laudativ, de presa internațională. Lucrări de tinerețe ale lui George Enescu, unele înregistrate pentru prima oară pe disc, dar și opusuri semnate de compozitori care au trăit în aceeași ambianță pariziană a începutului de secol XX, prieteni sau apropiați ai lui George Enescu - Ravel, Mihalovici, Debussy. Și, în plus, înregistrări a două lucrări de Schumann, compozitorul atât de des interpretat de dirijorul George Enescu: Ahnung, pe care Luiza Borac a interpretat-o în premieră mondială în 2009 și Concertul pentru pian și orchestră, înregistrat la București, la Sala Radio, în 2008, alături de Orchestra Națională Radio, dirijor Horia Andreescu.

Evident, apreciez la superlativ calitatea repertoriului ales pentru acest album, însă și interpretarea evocatoare, emoționantă, strălucitoare a acestei pianiste de înalt calibru." - Cristina Comandașu

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate joi, 28 decembrie, de la orele 10.00 și 17.00.

Violonistul Răzvan Stoica - albumul "Strad Style"

În 12 ianuarie 2017 s-a lansat la București albumul Strad Style semnat de violonistul Răzvan Stoica - un album pe care de asemenea îl consider unul dintre albumele anului 2017 în România. "…cu adevărat o mostră de uluitoare virtuozitate violonistică, dar și de maturitate interpretativă în același timp." - notam despre acest album la prima lui audiție din 2 ianuarie 2017, la Radio România Muzical. Albumul are o istorie aparte - este coloana sonoră a unui documentar despre realizarea unei viori, Strad Style, film care a rulat la festivaluri internaționale importante, primit pozitiv de public și critică. Muzica Strad Style înseamnă Paganini, Bartok, Ysaye - și lucrări pentru vioară solo cu un numitor comun: extrem de solicitante tehnic pentru violonistul interpret. Răzvan Stoica propune versiuni care cuceresc prin acuratețe, prospețime și strălucire - cu vioara sa Stradivarius obținută în urma unui concurs la care a avut alți 200 de contracandidați. Un succes pentru tânărul violonist român stabilit în Olanda care în noiembrie-decembrie 2017 a întreprins și primul său turneu de recitaluri și concerte în România." - Cristina Comandașu

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate joi, 28 decembrie, de la orele 10.00 și 17.00.

Orchestra Simfonică din Pisttburgh, dirijor Manfred Honeck. Samuel Barber - Adagio pentru orchestră de coarde, Dmitri Șostakovici - Simfonia a V-a

Despre acest disc, este suficientă o singură precizare: este nominalizat și la categoria Cea mai bună interpretare orchestrală pentru premiile Grammy care se vor decerna în 28 ianuarie 2018. Pe acest disc regăsim Adagio de Samuel Barber și Simfonia a V-a de Șostakovici, în interpretarea Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, condusă de Manfred Honeck.

Este un disc zguduitor, care are capacitatea de a-și scoate auditorul din realitatea îngustă în care trăim, pentru a-l trimite către un univers în care există și altfel de sensuri, adânc spirituale. Însă nu e nicio emfază în interpretarea propusă de Honeck și Orchestra Simfonică din Pittsburgh, de a cărei calitate excepțională ne-am putut convinge în septembrie 2017 și la festivalul Enescu de la București, ci tensiune, trăire introvertită, căutare a celor mai adânci înțelesuri ale unor partituri de secol XX care deși sunt printre cel mai des interpretate din zona lor stilistică, încă ascund semnificații neexplorate. Cum este construirea Adagio-ului de Barber, considerată una dintre cele mai triste lucrări din istoria muzicii, ca un cânt de speranță și împăcare, în spiritul Agnus Dei din missa catolică (""Mielul lui Dumnezeu, care ai luat asupra ta toate păcatele lumii, ai milă de noi, adu-ne pace"), viziune împărtășită de însuși Barber care a scris și o versiune cu cor a cappella a acestui Adagio, chiar pe versurile din Agnus Dei. Pur și simplu, emoționant!

Piesa de rezistență a albumului este Simfonia a V-a de Dmitri Șostakovici, una dintre cele mai des interpretate dintre simfoniile lui Șostakovici. Iată ce notam când am prezentat în premieră acest album, pe 30 octombrie: "Rușii au văzut în această simfonie nu o transformare glorioasă a omului în comunism, așa cum a fost interpretat de autorități, ci expresia unei drame trăite de un popor întreg, impresionați fiind și de ecourile muzicii religioase ruse care parcă se întrezărește mai ales în cutremurătoarea parte a treia a acestei simfonii. Oamenii au plâns la premiera acestei simfonii, când au ascultat această parte lentă: iar la 80 ani de la această premieră, interpretarea Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, condusă de Manfred Honeck ne face să retrăim drama trăită celor cei care au trecut prin deșertul fără speranță al comunismului. Avem în față o interpretare magistrală a acestei simfonii a V-a de Șostakovici, și nu cred că criticul american de la "Stereophile Magazine", Kalman Rubinson, a exagerat când a afirmat că această interpretare a Orchestrei Simfonice din Pittsburgh este "cea mai bună din acest secol". Am recunoscut mai multă tensiune și introvertire în această interpretare, decât în cea a Orchestrei Simfonice din Boston, condusă de Andris Nelsons, care a primit anul acesta un premiu Grammy." - Cristina Comandașu

Albumul poate fi ascultat joi, 28 decembrie, de la orele 10.00 și 17.00.

Violonistul Daniel Hope - albumul "For Seasons"

În 3 martie 2017, casa Deutsche Grammophon lansa cel mai nou album semnat de violonistul britanic Daniel Hope - For Seasons - nu patru anotimpuri, ci pentru anotimpuri, un omagiu adus de acest atât de inventiv muzician trecerii timpului, un proiect la care se gândește de 20 ani. Pe acest album, evident, Anotimpurile de Vivaldi care se bucură de o versiune echilibrată - între interpretarea în stil autentic și una modernă, cu elemente stilistice baroce bine puse în lumină; o interpretare luminoasă, proaspătă, cu o evidentă știință ce vine și din faptul că Hope a interpretat pe scenă de peste 1000 de ori acest ciclu de concerte, pe care la rându-i l-a ascultat de multe ori în interpretarea lui Yehudi Menuhin, profesorul său. Daniel Hope este actualul director muzical al Orchestrei de Cameră din Zurich, cu care a și realizat această valoroasă înregistrare.

Dincolo de interpretarea de o foartă bună calitate, am apreciat la acest album concepția și adresabilitatea către un public mai larg decât cel care cumpără, de obicei, un disc cu muzică clasică. Pentru că partea a doua a acestui album este reprezentată de o selecție repertorială realizată chiar de Daniel Hope - câte o piesă pentru fiecare lună a anului. În total, 12 lucrări foarte diferite, de la baroc la muzica lui Chilly Gonzalez. 12 piese care spun o poveste despre viață, iubire, prețuire și înțelegere care poate fi foarte ușor înțeleasă de oricine; 12 piese selectate cu un perfect gust muzical - un mijloc de a evada din realitate, ceea ce, cred, cu toții căutăm când ascultăm muzică bună." - Cristina Comandașu

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate vineri, 29 decembrie, de la orele 10.00 și 17.00.

Pianistul Nelson Freire - lucrări de Johannes Brahms

Un alt disc care mi s-a părut ieșit din comun dintre cele pe care le-am difuzat în 2017 la Music box, emisiunea de actualitate discografică de la Radio România Muzical, este cel cu lucrări pentru pian solo de Johannes Brahms, în interpretarea pianistului Nelson Freire. A apărut în 25 august 2017 la casa Decca; este albumul cu care binecunoscutul pianist își sărbătorea 50 ani de activitate discografică.

Nelson Freire este recunoscut drept unul dintre marii interpreți contemporani ai muzicii lui Brahms; iar pe acest album propune o panoramare a tuturor etapelor de creație din literatura pentru pian de Brahms. Însă cu totul specială mi s-a părut interpretarea pieselor din ciclurile op.116-119, despre care notam în 28 august, când acest disc a fost difuzat în premieră la Radio România Muzical: "Piesele din ciclurile cu numere de opus de la 116 la 119 sunt lucrări de maturitate târzie în creația lui Johanne Brahms, expresie a unui rafinament și stil inconfundabile. Iar Nelson Freire reușește să surprindă întreaga paletă de sentimente și nuanțe așternute în paginile partiturii de Brahms, acea atmosferă autumnală plină de un romantism interiorizat specific lui Brahms: când a scris aceste ultime opusuri ale sale dedicate pianului, Brahms nu mai avea nimic de demonstrat: era considerat un mare compozitor, marile opusuri fuseseră deja scrise; aceste piese pentru pian sunt testamentul unui om care a trăit pentru muzică și prin muzică și care a iubit fără a-i fi împărtășită iubirea." Un mare pianist, o interpretare antologică" - Cristina Comandașu

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate vineri, 29 decembrie, de la orele 10.00 și 17.00.


Soprana Aida Garifullina - albumul de debut

" E de ajuns să asculți o dată această voce, și apoi nu o mai poți uita - soprana Aida Garifullina, care în 3 februarie 2017 lansa la casa Decca albumul ei de debut. O voce de soprană de coloratură, cu calități deosebite ținând de ambitus și de culoare, o prezență scenică pe măsură, o femeie frumoasă și talentată care și-a ales cu multă grijă și inteligență repertoriul de pe acest prim album al ei pentru o casă importantă. Evident, regăsim pe acest disc Aria clopoțeilor din opera Lakme de Leo Delibes - aria care a propulsat-o în atenția lumii întregi, după ce Aida Garifullina a jucat rolul sopranei Lily Pons în filmul Florence Foster Jenkins, cu Meryl Streep și Hugh Grant în rolurile principale. Însă dincolo de această secvență, pe album găsim arii și cântece din repertoriul rus, unele mai puțin cunoscute, alături de cântece din folclorul tătar (Aida Garifullina este originară din Republica Tatarstan). "Aida Garifullina convinge prin sensibilitate și trăire interioară; nu în ultimul rând, este o femeie foarte frumoasă. Da, are toate datele pentru a deveni un superstar al operei de astăzi." - notam în 20 februarie, când acest disc a fost difuzat în premieră la Radio România Muzical." - Cristina Comandașu

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate vineri, 29 decembrie, de la orele 10.00 și 17.00.

Pianistul Gheorghe Halmoș. Sonate de Ludwig van Beethoven

32 de ani s-au împlinit în 13 septembrie de când Gheorghe Halmoș s-a stins din viață, remarcabilul pianist român fiind protagonistul albumului lansat recent de Editura Casa Radio, proiect ce reunește două compact-discuri pe care se regăsesc 6 sonate beethoveniene înregistrate de Gheorghe Halmoș între 1959 și 1983. Abordarea pianistică a lui Halmoș nu este una sentimentală, muzicianul român nu este interesat de efectele sonore, ci de redarea cu claritate, cu transparență a mesajului beethovenian, dintr-o perspectivă mai degrabă obiectivă, riguroasă și cu un control atent al dozării emoționale. Nu dintr-o carență de afectivitate, ci din convingerea că niciun element al propriei personalități nu trebuie să interfereze cu sensul adânc al partiturii. Gheorghe Halmoș distilează în permanență esențele sonore, cu o modestie și o lipsă de vanitate interpretativă care impresionează și satisface în aceeași măsură. O face inclusiv în ultima sonată inclusă pe acest album, op. 106 nr. 29 în Si bemol major, Hammerklavier, fără îndoială, una dintre cele mai importante creații din repertoriul pianistic. Beethoven trece aici dincolo de reperele clasice, privind profetic dincolo de ele, către noul stil romantic care va deveni atât de evident la Schumann sau Liszt." - Ioana Marghita

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate luni 1 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Tenorul Rolando Villazon și basul Ildar Abdrazakov - albumul "Duets"

"Duete" - un album cu trei artiști excepționali: tenorul mexican Rolando Villazón, bas-baritonul rus Ildar Abdrazakov și dirijorul canadian Yannick Nézet-Séguin. A fost lansat în toamna acestui an, pe 22 septembrie, la Deutsche Grammophon și deja a primit aprecieri entuziaste din partea cronicarilor. Poate pentru că, deși diferite, vocile lor se îmbină timbral minunat , sau... poate pentru că au ales pentru acest album unele dintre cele mai frumoase duete pentru vocile de tenor și bas-bariton din creația de operă. Fără a-și uita originile, tenorul Rolando Villazón și bas-baritonul Ildar Abdrazakov au adăugat repertoriului și două melodii cu aranjamente speciale, fațete ale vieții lor personale: canzoneta "Granada" de Augustin Lara și melodia "Ochi Chernye". Ascultând acest disc ești conectat la o cu totul altă manieră de a face operă, din perspectiva noului tip de erou-vedetă: modern, natural, uman, nesofisticat și, deopotrivă, cult, imaginativ, impetuos, pasional." - Jeanine Costache

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate luni 1 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Violoncelistul Yo Yo Ma, pianistul Emanuel Ax, violonistul Leonidas Kavakos. Triouri de Johannes Brahms

De la prima notă pe care am cântat-o împreună, Emanuel Ax, Yo-Yo Ma și eu am simțit cu toții o neprețuită binecuvântare." - descria violonistul Leonidas Kavakos natura colaborării cu cei doi mari muzicieni pentru realizarea albumului cu cele trei triouri cu pian de Johannes Brahms, apărut la casa Sony, un proiect discografic pe care nu trebuie să-l ratați, pentru că opusurile compozitorului german sunt abordate cu o profundă reverență față de geniul său muzical. Albumul se deschide cu cel de-al doilea Trio cu pian op. 87, compus între 1880 și 1882, lucrare de care Brahms s-a declarant mereu foarte satisfăcut, asta în pofida reticenței sale binecunoscute la adresa propriilor partituri. Iar mândria resimțită este pe deplin justificată, opusul îmbinând admirabil eleganța cu pasiunea, tristețea și regretul cu energia viguroasă și seriozitatea cu ludicul afectuos. Așa cum ne așteptam cu toții, Emanuel Ax (care are la dispoziție un pian Steinway), Leonidas Kavakos (ce deține o vioară Stradivarius din 1734) și Yo-Yo Ma (care cântă tot pe Stradivarius, dar din 1712) oferă o versiune de altitudine acestei partituri, cu o ancorare interpretativă profundă în lumea brahmsiană. Comunicarea dintre ei este excelentă, îi simți că respiră împreună, vibratourile sunt aliniate, frazele melodice sunt redate cu o claritate în spatele căreia se simte consensul ideatic. Pe scurt, o versiune cu adevărat de referință oferită de pianistul Emanuel Ax, violonistul Leonidas Kavakos și violoncelistul Yo Yo Ma." - Ioana Marghita

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate luni 1 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Orchestra Filarmonicii Cehe, dirijor Semyon Bychkov. Piotr Ilici Ceaikovski vol.1

Am iubit muzica lui Ceaikovski de când mă știu și la fel ca toate primele iubiri, aceasta nu a murit niciodată" - spune Semyon Bychkov.

Albumul face parte din Proiectul Ceaikovski lansat de dirijor, un disc care o semnificație specială și pentru casa Decca Classics. El a fost lansat la aproape 40 de ani de la editarea primei colecții dedicate lui Piotr Ilici Ceaikovski, și este primul album cu înregistrări high-definiton ce conține lucrarile maestrului romantismului rus. Casa Decca promite în aceleași condiții de performanță sonoră integrela simfoniilor, concertelor pentru pian și a altor lucrări pentru orchestra, sub bagheta lui Semyon Bychkov. În 25 august 2017 a fost lansat al doilea volum al seriei, cu Simfonia Manfred" - Gabriel Marica

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate marți, 2 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Pianistul Maurizio Pollini. Frederic Chopin late works

"Maurizio Pollini spune: "Sunt îndrăgostit de Chopin - muzica lui nu încetează să mă uimească."

"Este un album care dovedește că Pollini ramâne un interpret chopinian de referință. Sensul muzical al fiecărei partituri pe care o interpretează este limpede. Fiecare are o culoare aparte venită dintr-o înțelegere profundă a acestei muzici.Tonul lui nu cântă doar, ci parcă povestește cu elocvența unui mare orator. Pianul îi este credincios, sunetele i se supun pentru ca artistul să reușească să îl aducă pe Chopin mai aproape pe cel ce ascultă acest album." - Gabriel Marica

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate marți, 2 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Soprana Sonya Yoncheva -albumul "Handel"

"Fiecare personaj din operele lui Handel ales pentru acest recital este un portret învăluit în legendă. Sonya Yoncheva creează eroine puternice, femei independente, pasionale. Alcina, Cleopatra, Theodora sau Agrippina prind contur datorită acelei surprinzătoare palete emoționale pe care Sonya Yoncheva este în stare să o redea cu mare iscusință. Dincolo de asta iese în evidență măiestria interpretării muzicii baroce pe care cântăreața a căpătat-o în perioada în care a activat ca membră a ansamblului Le Jardin des Voix condus de William Christie." - Gabriel Marica

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate marți, 2 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Albumul "Jubilate. 500 years of cathedral music"

500 de ani de muzică religioasă, un album-colecție inedit cu lucrări semnate creatori de la Thomas Tallis la John Rutter, cu nume ca Georg Friedrich Handel, Charles Stanford, Felix Mendelssohn, Charles Parry, Ralph Waughan Williams și mulți alții între aceste repere. Cea mai interesantă parte a programului este, în opinia mea, este cea dedicată creatorilor contemporani și de secol XX, nume ca Ralph Vaughan Williams, John Ireland, Henry Balfour Gardiner, Sir William Walton, Howard Goodall, John Rutter, Paul Mealor sau Charles Hubert Parry.

Andrew Carwood, dirijorul acestui album, spune: Sper că acest album să ofere ascultătorilor fărâmă din Raiul muzicii pe care încercăm să-l creăm în fiecare zi în Catedrala Sf. Paul" - Gabriel Marica

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate miercuri, 3 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Pianista Khatia Buniatishvili. Serghei Rahmaninov - Concertele nr.2 și 3 pentru pian și orchestră (Orchestra Filarmonicii Cehe, dirijor Paavo Jarvi)

Dincolo de tehnica impecabilă în interpretarea concertelor pentru pian de Rahmaninov, Khatia Buniatishvili creează multe momente minunate. Se simte faptul că pianista își construiește propria-i imagine asupra partiturii și o transmite cu toată sinceritatea. Este mai puțin interesată, însă, de reacția pe care o creează. E sinceră, trăiește fiecare notă, are imaginație, găsește echilibrul în meditație, are pasiunea și incandescența pe care o cere partitura." - Gabriel Marica

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate miercuri, 3 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.


Orchestra Gewandhaus din Leipzig, dirijor Herbert Blomstedt. Integrala simfoniilor de Ludwig van Beethoven

Noua integrală a simfoniilor beethoveniene în viziunea lui Herbert Blomstedt, de această dată la pupitrul Orchestrei Gewandhaus din Leipzig, este, fără îndoială, un pas înainte față de abordarea din anii 70 ai secolului trecut. Timpul a adăugat profunzime, flexibilitate unei perspective caracterizate de echilibru, claritate și minuțiozitate. În Simfonia a VI-a Pastorala, de exemplu, dirijorul suedez se concentrează mai ales pe expresia sentimentelor beethoveniene, la fel cum își înțelegea însuși autorul opusul și mai puțin pe un descriptivism pictural. Muzica are grație, sensibilitate și eleganță, pendulând coerent între lumini și umbre, între sonoritățile serene, luminoase și cele tensionate, furtunoase. Orchestra Gewandhaus din Leipzig își demonstrează din plin calitățile care au propulsat-o mereu în elita ansamblurilor simfonice germane. Este viguroasă, alertă, precisă ritmic și dinamic, răspunzând mereu cu promtitudine indicațiilor dirijorale, oferind astfel versiuni remarcabile ale acestor atât de cunoscute simfonii." - Ioana Marghita

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate joi, 4 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Pianistul Krystian Zimerman. Sonate de Franz Schubert

Pregătiți-vă pentru o altfel de abordare a ultimelor două opusuri pentru pian solo semnate de Franz Schubert ascultând ultimul disc al lui Krystian Zimerman. O abordare caracterizată de spațializare sonoră, cu o expresivitate îndreptată către interior, o esențializare a expresiei prin care pianistul polonez își asumă o apreciabilă doză de ambiguitate, preferând să speculeze contrastele, tocmai pentru a potența sensibilitatea. Melancolia, tristețea și tragismul sunt mereu prezente, la o privire mai atentă, în spatele voioșiei jucăușe cu care sunt redate părțile rapide, în subsolul virtuozității aparent luminoase stă mereu acel rictus amar de care Zimerman este permanent conștient. Jocul contrastelor se relevă poate cel mai bine în părțile lente, unde diferența de articulație dintre mâna stângă, de o percusivitate blândă și cea dreaptă, într-un legato cantabil, oferă un relief maxim profilului afectiv al muzicii. De pe acest disc ascultăm Sonata nr. 21 D 960 în Si bemol major într-o versiune atât de atentă față de lumea schubertiană, atât de rafinată și expresivă încât cu siguranță nu vă va lăsa indiferenți." - Ioana Marghita

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate joi, 4 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.


Pianista Dana Ciocârlie - integrala lucrărilor pentru pian solo de Robert Schumann

În cel mai recent album al pianistei Dana Ciocârlie, care cuprinde integrala lucrărilor pentru pian solo de Robert Schumann, muziciana">ne introduce în universul sonor imaginat de compozitorul romantic, aducând în prim-plan pasiunea, dramatismul, aluziile literare, umorul și elanul spontan. Așa cum notează pianista, pe broșura care însoțește albumul, "muzica lui Schumann nu este concepută în termenii tradiționali. Elementul dominant este spontaneitatea: schimbările instantanee de la o stare sufletească la alta, imperfecțiunile structurale cauzate de iureșul inspirației… Lupta perpetuă și halucinantă cu destinul este magnifică la Robert Schumann.". Ascultând-o pe Dana Ciocârlie, veți putea admira limpezimea sunetului și expresivitatea pianistei, o profundă cunoscătoare a particularităților muzicii lui Robert Schumann. Ea reușește să transmită o întreagă paletă de culori sonore specifice creației lui Schumann, trecând brusc de la o stare emoțională la alta, fără să piardă din vedere nici o clipă aspectul unitar al lucrărilor interpretate. Virtuozitatea remarcabilă a pianistei Dana Ciocârlie este cunoscută, la fel ca și agilitatea tehnică și claritatea cu care redă planurile sonore. Însă în aceste înregistrări realizate la Paris și lansate pe disc în septembrie 2017, artista demonstrează, în plus, că se simte confortabil în lumea muzicii lui Schumann, având în permanență abilitatea de a se transforma dintr-o interpretă sensibilă și delicată într-una feroce." - Larisa Clempuș

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate vineri, 5 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.


Natalie Dessay - albumul "Pictures of America"

Imagini sonore din America, în care Natalie Dessay ne invită să pătrundem în universul cunoscutului maestru american al artelor vizuale, pictor și gravor Edward Hopper. "A trebuit să învăț să mă controlez și să mă transform cu totul" - spune artista. Și într-adevăr vocea Natalie Dessay este de nerecunoscut în aceste înregistrări, într-un sens bun al cuvântului. Are multă expresivitate, deși este albă fără urmă de vibrato, dar plină de viață, potrivită minunat cu acest aranjament jazz - concert delicat și inventiv realizat de muzicienii francezi Baptiste Trotignon, Patrice Caratini, Cyril Lehnet și Pierre Boussaguet." - Gabriel Marica

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate vineri, 5 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Orchestra de Cameră a Europei, dirijor Yannick Nezet Seguin. Integrala simfoniilor de Felix Mendelssohn-Bartholdy

În 2017 s-au împlinit 500 ani de la reforma lui Martin Luther, moment care marchează apariția bisericii creștine protestante. O aniversare importantă, mai ales pentru zona germanică, marcată și prin muzică de apariția unui album cu integrala simfoniilor de Mendelssohn- Bartholdy, interpretate de Orchestra de Cameră a Europei, condusă de Yannick Nezet Seguin. Albumul a fost lansat pe 16 iunie 2017 de casa Deutsche Grammophon.

Alegerea simfoniilor lui Felix Mendelssohn-Bartholdy nu a fost întâmplătoare: Simfonia a V-a se intitulează Reforma și a fost scrisă în 1830 pentru a marca 300 ani de la semnarea Confessio Augustana, unul dintre cele mai importante documente de credință ale Bisericii Lutherane. Felix Mendelssohn provenea dintr-o familie cu origini evreiești, însă a fost botezat creștin lutheran și a fost, de altfel, un membru foarte activ al acestei biserici, dovadă stând și această a cincea simfonie a sa, care nu a fost o comandă, ci contribuția pe care Mendelssohn-Bartholdy a vrut să o aducă la aniversarea din 1830. În ultima parte a simfoniei regăsim și un coral scris de Martin Luther, Ein Feste burg ist unser Gott.

Seria celor cinci simfonii de Felix Mendelssohn-Bartholdy se bucură pe acest album de o interpretare care respectă partitura, dar aduce prospețime, energie și strălucire; de altfel, Yannick Nezet Seguin este recunoscut pentru capacitatea sa de a da pune în lumină viziuni pline de viață, pentru omul secolului XXI, ale unor partituri consacrate din istoria muzicii." - Cristina Comandașu

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate vineri, 5 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

ALBUME DE JAZZ

Formația Phronesis - albumul "The Behemoth"

"Europa a devenit continentul adoptiv al jazz-ului, dezvoltînd o scenă și o școală care mențin fenomenul în permanentă stare de evoluție, de îmbogățire. Soliști senzaționali, formule perfect alcătuite, personalități care ajung simbolurile unei culturi de sine stătătoare. Vorbind de perfecțiunea alcătuirii, ajungem la Phronesis, una dintre cele mai spectaculoase și puternice alcătuiri de trio de pian de prin 2005 încoace. "Parallax" a apărut ca o culme, în 2016, iar după un an se întâmplă exact ce ar fi așteptat orice iubitor de jazz cuprins de hipnoza Phronesis: "The Behemoth", un album cu cele mai bune piese ale lor, orchestrate pentru big band de un aranjor mare, în persoana lui Julian Arguelles, cu distribuția solistică pe mai multe instrumente și cu ținuta unui album din categoria celor care rămân mai multă vreme în rotație. Audiția repetată aduce noi și noi straturi și nuanțe și se datorează în primul rînd fascinației, plăcerii cu care asculți această muzică pe care o înțelegi și o simți din prima și de care te atașezi imediat. Nu asculți ca să înțelegi, ci pentru că, pur și simplu, îți place din cale-afară. Toate acele abile compoziții reapar augmentate și colorate, pe aceeași solidă bază de consistență dată de trio, în interpretarea Big Band-ului Radio din Frankfurt. Jasper Høiby, Ivo Neame și Anton Eger își dezvoltă mediul, în cea mai potrivită și elevată companie, pentru unul dintre cele mai bune albume ale anului." - Berti Barbera

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate luni, 1 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Pianistul Cameron Graves - albumul Planetary Prince"

Grandiosul proiect discografic "The Epic", lansat de Kamasi Washington în 2015 are în componență cîțiva muzicieni sclipitori, mici genii care și-au deschis propria cale discografică și au debutat exploziv, cu albume excepționale. Vorbesc de Ronald Bruner Jr, de fratele său Thundercat, Miles Mosley sau Cameron Graves. Acesta din urmă ne propune cu convingere un album absolut minunat prin muzică și nivel artistic. La fel ca în celelalte grupuri în care a activat, printre care mai numărăm și pe The West Coast Get Down, o altă revelație a anului 2015, pianistul Cameron Graves debutează ca lider de trupă cu un set de piese complexe, bine stucturate pe durata lor generoasă, sub titlul "Planetary Prince". Jazz-ul, funky și îndrăzneț în noi propuneri stilistice, pe care-l întâlnim la acestă generație muzicieni, ne surprinde, oferindu-ne senzația de noutate, de inepuizabilă permutare a unor note despre care se tot spune că au cam spus ce-au avut de spus. Pînă se inventează a 13-a notă, trebuie să fii din ce în ce mai tehnic și mai inspirat pentru a avea la rându-ți ceva de spus. Cameron Graves ascultă foarte multe genuri de muzică, iar asta se vede în nivelul la care-și folosește uimitoarea-i virtuozitate. Același nivel se simte în compoziția care curge, în pofida formelor complexe și a densității de instrumente, arătându-și totodată influențele. Într-o colecție de producții de vărf, "Planetary Prince" și-a stabilit propria culme.

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate marți, 2 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Lars Danielsson - albumul "Liberetto 3"

Muzicianul de jazz are posibilitatea, dacă nu menirea, de a evolua, pe baza nivelului său muzical și a mediului format, stimulat de noi posibilități și influențe. Ilustrul basist și violoncelist Lars Danielsson, prin albumul său "Liberetto", a mai marcat un punct de evoluție, nu doar prin compoziție, ci și prin alegerea muzicienilor, direct legată de muzica abordată. Succesul primei serii, dar și posibilitățile de extindere a planului muzical fără redundanțe și trucuri comerciale, au dus la momentul "Liberetto 3", la fel de intens, într-o continuare firească a eleganței lirice și a ritmului infailibil, într-o formulă de super-grup cu Magnus Ostrom la baterie, Gregory Privat la pian și John Parricelli la chitară. O formulă diferită de cea inițială, dar la fel de implicată în complexitatea acestei frumoase realizări, în balans perfect între accesibil și virtuoz. Pentru că fără o tehnică desăvârșită, nu poți atinge acest nivel de limpezime. Danielsson a avut numai formule strălucitre, dar se pare că momentul "Liberetto", într-o nealterată extindere, reprezintă cea mai bună posibilitate de a urmări unde duce inspirația perpetuă." - Berti Barbera

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate miercuri, 3 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.


John McLaughlin & The 4-th Dimension - albumul "Live at Ronnie Scott's"

După ce face de câteva ori înconjurul lumii, muzicianul mare de jazz trebuie să ajungă și în micul și celebrul club Ronnie Scott's din Londra, un punct esențial și intim de întâlnire dintre pasiune și măreție, devenit special și pentru John McLaughlin, care în anii '60, la fel ca și acum, dar cu o anvergură de începuturi, lua căi muzicale aventuroase, convins că imaginația și curiozitatea te împing oricum înainte. După 50 de ani, concertul de la Ronnie Scott's e marcat afectiv de acele vremuri și de tot ce s-a întâmplat de atunci, oferindu-ne o impresionantă desfășurare de anvergură artistică, cu multe trimiteri la Mahavishnu, Shakti și 4-th Dimension, în prezența celor trei muzicieni cu care a lucrat în ultimii ani, basistul Etienne M'bape, claviaturistul Gary Husband și bateristul Ranjit Barot, cu care a și înregistrat "Black Light" în 2015. Vârsta, sau mai degrabă trecerea timpului nu se simte în uniformitatea set-ului de piese, în schimb, ascultătorii apropiați de artist vor recunoaște bucuroși teme, titluri și mai ales un stil neatins de vreme, marcat de o energie aparent inepuizabilă, chiar dacă McLaughlin și anunțat discret ultimul turneu, în 2017. Timpul dintre cele două puncte esențiale ale drumului este perfect redat în acest concert, iar sursa din interior, "the inner mounting flame", arde la fel de intens după jumătate de secol." - Berti Barbera

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate joi, 4 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.

Kneebody - albumul "Anti-Hero"

"Pentru a ne oferi o sonoritate ideală atunci când jazz-ul, electronica, funk-ul și improvizația evoluată se întâlnesc în aceeași piesă, pentru un nou tip de explorare muzicală. Instrumentișii folosesc aceleași note, dar nu într-un mod previzibil, formal, ci cu intenția de a ne forma spații, de a ne trasa o hartă a gândirii lor muzicale. Kneebody preiau specificul cvintetului de jazz și-i adaugă efecte electronice și pedale aplicate suflătorilor și altor tonuri, în orchestrații inteligente și solo-uri post bop. Dealtfel, unul dintre cele mai captivante aspecte ale acestui album este balanța fin reglată între intrsumentele tangibile și cele sintetice, între acustic și electronic. "Anti-Hero" este o lucrare muzicală actuală, care iși atinge scopul creativ fără a sfida vădit vreo convenție." - Berti Barbera

Selecțiuni de pe acest album pot fi ascultate vineri, 5 ianuarie, de la orele 10.00 și 17.00.









Mai jos aveți la dispoziție o sortare a discurilor în ordinea alfabetică a numelor interpreților