Esbjörn Svensson a fost considerat un fenomen muzical la sfârșitul secolului XX, iar trio-ul condus de el a primit denumirea de "trio-ul deceniului", sau mai bine zis "trio-ul începutului de nou secol", pentru performanța de a cânta o muzică profundă, de nișă, dusă la un nivel neverosimil de audiență. Subtila îmbinare de jazz și pop, cu multe momente de improvizație și de subtilitate, a ajuns să fie expusă în săli de sport și la festivaluri cu mii de participanți, în timp ce majoritatea actelor de acest gen se manifestau la nivel de cluburi intime. Dispariția lui în mod absurd a creat un gol în peisaj, dar și un val de recunoștință, manifestată prin numeroase proiecte care să-i evoce muzica și personalitatea, imensa contribuție la creșterea atractivității unei muzici mereu subestimate. 2016 marchează un fel de apogeu al acestei serii de omagii, prin apariția albumului "E.S.T. Symphony", un program excepțional, conceput la scară simfonică, format integral din compozițiile grupului. Până și această formă, cu orchestră și soliști de jazz, ne arată clar influența muzicii lui Esbjörn Svensson asupra începutului muzical de secol XXI european.

O muzică scrisă inițial pentru trei oameni, este relevată de zeci de voci, prin Orchestra Filarmonicii Regale din Stockholm, dirijată de Hans Ek și prin soliști precum Marius Neset, Verneri Pohjola, Iiro Rantala sau cei doi foști colegi din E.S.T., Dan Berglund și Magnus Öström. Această formă sublimă, magnifică, de exprimare, ne arată cumva și felul în care această muzică ar fi continuat, dar și o desăvârșire artistică a lui Esbjörn Svensson, care și-a dorit dintotdeauna să coneapă un asemenea album de dimensiuni simfonice. O simfonie plină de nostalgie, de emoție și de superlativ muzical.

După cum este normal într-o societate organizată, în care educația muzicală primează, marii muzicieni sunt celebrați atât în timpul vieții, cât și după dispariția acestora. Dispariția lui Esbjörn Svensson în 2008 a fost profund regretată și muzica lui îndelung omagiată, pentru că nu a existat un pianist european cu o mai mare influență formatoare, cel puțin în anii de sfârșit de secol XX, când creația contemporană a primit un suflu nou iar trio-ul de jazz a ajuns, cel puțin în cazul lor, la dimensiunea unei trupe rock.

Dintre toate publicațiile de grup dedicate lui Svensson, poate cea mai impresionantă este întâlnirea din concert dintre Viktoria Tolstoy, Iiro Rantala, Ulf Wakenius, Lars Danielsson și Morten Lund. Câțiva dintre cei mai străluciți muzicieni scandinavi marchează un omagiu muzicii lui Esbjörn Svensson, sub titlul "Lost Hero-Tears for Esbjörn", o colecție de interpretări, stări și momente legate de memoria muzicală a influentului pianist. Fiecare muzician implicat și-a format propria personalitate muzicală, însă aici, toți comunică în maniera celui pe care l-au cunoscut, iubit și regretat. Încărcătura emoțională este imediat perceptibilă iar nivelul cântării, cel mai bun posibil.

Lacrimile la pierderea unui artist și prieten sunt total justificate, însă puterea muzicii durabile lăsate în urmă nu poate fi nicicum afectată, mai ales când este preluată de asemenea continuatori.

Jazzy Hour, joi, 12 ianuarie 2017, ora 19.00