Librãria “Cãrturesti” a devenit neîncãpatoare în dupa-amiaza zilei de 3 noiembrie 2008, cu ocazia lansãrii celor douã albume de fotografii. Intitulate «Cãlãtoriile mele»- «Teatru» si «Opera», cele douã tomuri complementare întrunesc imagini din toate spectacolele teatrale si lirice realizate de faimosul regizor Andrei Serban. Fie cã sunt alb-negru sau color, pozele deschid portile unei lumi fascinante, plinã de expresivitate si dinamism.

Despre acest univers au fost invitati sã vorbeascã, alãturi de autor, Horia Roman Patapievici, Presedinte al Institutului Cultural Român, criticul de teatru George Banu si Corina Suteu, directoarea Institutului Cultural Român de la New York.

Horia Roman Patapievici a fãcut elogiul volumelor lansate si a anuntat cã sunt primele dintr-o serie menitã sã îi promoveze pe marii artisti români. Astfel cã, în curând, va fi editat un album cu imagini reprezentative ale carierei lui Liviu Ciulei.

«O carte adevaratã», iatã cum a caracterizat George Banu, autorul prefatei, culegerea de imagini. Scopul acesteia a fost acela de a imortaliza teatrul, cu alte cuvinte, efemerul si de a-l face sã razbatã prin timp. De aceea nu criteriul estetic a stat la baza selectiei fotografiilor, ci cel expresiv.

Ultimul, dar nu cel din urmã a fost discursul lui Andrei Serban. Maestrul a vorbit despre cum i-a fost sugeratã ideea de a crea o biografie în imagini si a descris drumul sinuos de la proiectul în faza lui incipientã si pâna la înfãptuirea lui concretã. La sfârsit a multumit celor care l-au secondat în realizarea celor douã volume, a acordat autografe publicului, dar si un scurt interviu în exclusivitate pentru Radio România Muzical.

În ce context s-a produs apropierea fatã de operã, stiut fiind faptul cã dumneavoastrã ati absolvit Regie-Teatru ?
Într-o zi am fost chemat în lumea operei, cum se întâmplã cu foarte multi regizori din teatru acum. Este ceva foarte frecvent. Mi-am dat seama cã de fapt, opera este un fel de teatru complet; atunci când se produce «cãsãtoria» între teatru si muzicã rezultã spectacolul cel mai minunat din lume.

Care este spectacolul care vã reprezintã în cel mai înalt grad, în care v-ati implicat cel mai mult din punct de vedere afectiv ?
Spectacolul la care lucrez, în acela sunt cel mai implicat. Afectiv vorbind, sigur, spectacolele lui Cehov sunt cele mai puternice.
De-a lungul carierei dumneavoastrã ati colaborat cu multi reprezentanti ai generatiilor mai tinere. În ce masurã v-a marcat acest lucru ?

Si la Columbia University din New York, unde lucrez cu foarte multi tineri, am o mare bucurie, pentru cã ei sunt curajosi si nu au niciun fel de prejudecãti, sunt dispusi sã riste, sunt tot timpul curiosi si plini de întrebãri, ceea ce îmi dã si mie foarte multã sãnãtate si oxigen.

Petra Gherasim
(Câstigatoarea Premiului al II-lea la workshopul-concurs «Fii reporter la Radio România Muzical!»)