Interviu cu compozitorul Vlaicu Golcea

Tânarul compozitor, jazzman si contrabasist Vlaicu Golcea a fost desemnat în cadrul Galei UNITER 2009 drept câstigator al Premiului pentru muzica de teatru.


Felicitari pentru Premiul UNITER ce vi s-a decernat pe 27 aprilie 2009!

Va multumesc frumos!


Ce semnificatie are acest premiu pentru dumneavoastra?


Este un premiu foarte important pentru mine, din mai multe motive. În primul rând pentru ca îl primesc la vârsta aceasta si la 10 ani de activitate în domeniul muzicii, ca interpret si compozitor. Pe de alta parte ma onoreaza foarte mult conjunctura în care l-am primit, prezenta alaturi de toti premiantii UNITER, nu numai din acest an, ci si din anii trecuti.


Cum v-ati apropiat initial de lumea teatrului?


În principal m-am apropiat datorita faptului ca am fost foarte interesat de spectacolul sincretic si am facut de-a lungul timpului si muzica de teatru, dans, muzica de film (scurtmetraj, lungmetraj si documentar), adica dincolo de abordarea muzicii ca si exprimare directa de expresie, cum este în cazul în care compui sau interpretezi (eu sunt si muzician de jazz) si improvizezi, muzica drept element ajutator sau ca element însotitor în cadrul altor arte. Pentru ca în momentul acela descoperi niste calitati ale muzicii pe care nu le vezi atunci când o faci în mod direct si în care muzica este personajul principal.


Muzica de teatru este un gen foarte special, care presupune si o munca de echipa. Care este genul de relatie pe care o stabiliti cu regizorii spectacolelor?


Este o optiune personala, de a lucra cu oameni cu care ma înteleg foarte bine în plan uman. Sunt foarte sensibil la calitatea umana a comunicarii. Este în prim plan chiar, fata de calitatea artistica. Poate suna ciudat, dar eu asa functionez cel mai bine. Am avut norocul sa lucrez cu oameni deosebiti de care m-am apropiat sufleteste si daca m-am apropiat evident ca si comunic cu ei foarte bine. Ca si tehnica, sunt atent ca muzica pe care o compun sa slujeasca viziunii regizorale, care este cea mai importanta, si apoi sa slujeasca momentelor scenice.


Cum gânditi în general muzica? Este ea un personaj discret, de sugerare a atmosferei, sau un comentator al situatiilor dramatice?


Sunt mai multe feluri de a monta muzica în spectacol si acestea bineînteles ca sunt direct relationate cu viziunea regizorului. Uneori muzica este doar un comentator al intentiei regizorale, alteori este prezentata direct si pare la prima vedere ca nu prea are legatura cu ceea ce se întâmpla pe scena, dar are o foarte mare legatura pentru ca era un contrapunct. Am facut si muzica pentru schimbarea de décor, adica pur functionala, expusa în prim plan, nu pe sub textul actoricesc, servind ca anvelopa de timp. Iar toate aceste modalitati de a monta muzica în spectacol tin în primul rând de factura piesei si în al doilea rând de viziunea regizorului si de cât de mult îsi doreste el muzica. Daca ne uitam nu neaparat la teatru, ci la film, care este un gen accesibil, sigur ca un film al lui Fellini ar fi fost altfel, daca nu ar fi avut muzica lui Nino Rota sau daca ar fi fost montata altfel, ar fi avut mai multa sau mai putina muzica. Si exemplele pot continua. De exemplu am vazut un film recent, No country for old men în care timp de 2 ore nu exista niciun sunet muzical. O formula drastica, dar care functioneaza extraordinar de bine.


Aveti anumite modele prin autorii de muzica de film?


Nu neaparat modele. În general fac o muzica extinsa pe o mare plaja stilistica, atât în teatru, cât si în restul activitatii mele. De la lucrari electronice si minimaliste pâna la simfonic. Pentru ca îmi place sa explorez cât mai multe universuri stilistice, ascult si foarte multa muzica si nu sunt concentrat pe un anumit gen. De aceea nu pot spune ca am modele, ci doar compozitori pe care îi respect enorm.


În lista spectacolelor la care ati colaborat am regasit piese clasice ale repertoriului, precum Hamlet de Shakespeare sau Auto Da Fe de Tennessee Williams, realizate la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu, dar si foarte multe texte ale unor dramaturgi contemporani. Care dintre aceste categorii vi se pare mai ofertanta?


Toate tipurile de texte mi se par ofertante. Hamlet este un spectacol regizat de Radu Nica, în care discursul a fost postmodern, daca îl pot clasifica asa, foarte rapid. Din Hamlet, într-o adaptare scenica foarte buna, dupa parerea mea, a ramas cca. o ora si jumatate de text, inclusiv scene cu muzica si cu proiectii video, pentru ca aici am lucrat cu un artist video cu care colaborez de foarte mult timp, Daniel Gontz. Iata un text clasic care a putut sa functioneze într-un limbaj post-modern, deconstruit, dar care cred eu nu a ciuntit cu nimic intentia textului clasic. Chiar si într-o viziune contemporana, textul shakespearian suna la fel de bine ca într-o montare clasica. Eu cred ca un text foarte bun si care este gestionat cum trebuie din punct de vedere scenic si artistic poate sa dea nastere la lucruri deosebite în continuare. În ceea ce priveste textele moderne, se resimte o nevoie de a fi contemporani cu noi însine si pentru a merge si un pic mai departe, pentru a fi în pas cu ceea ce va fi la moda din punct de vedere stilistic peste câtiva ani.


La ce lucrati în acest moment?


Pe 9 mai 2009 voi avea un spectacol la Timisoara la care lucrez împreuna cu Radu Afrim. Se numeste Piata Roosevelt de Dea Loher, un text modern si extrem de expresiv si bineînteles ca viziunea lui Radu aduce un plus acestui text. Imediat dupa aceea voi lucra cu regizorul Cristian Popescu, care s-a întors de curând în tara si cu care am mai lucrat la Sibiu - Auto Da Fe de Tennesse Williams. Acum lucram comedie neagra cu subiect evreiesc, o piesa extraordinara. La sfârsitul lunii iunie pregatim o avanpremiera la Teatrul National din Bucuresti: Toti fiii mei de Arthur Miller, iarasi un text exceptional, în regia lui Ion Caramitru, cu Victor Rebengiuc în rolul principal si cu Dragos Buhagiar scenograf. Iar dupa aceea voi continua la Sibiu, tot cu Radu Nica o dramatizare dupa Breaking the waves, facut de Lars von Trier, într-un spatiu neconventional, într-o hala si cu un tip de sunet neconventional pentru teatru. Adica voi încerca sa fac un tip de surround, cu mai multe difuzoare pe care se aud în acelasi timp lucruri diferite.


Va multumim pentru acest interviu si va dorim sa aveti mereu astfel de aprecieri ale activitatii dumneavoastra cum a fost Premiul UNITER!

Va multumesc!


Interviu realizat de Monica Isacescu