Acum: 1.00
Notturno • Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00
Allegro... de weekend • Un matinal clasic, într-un tempo vivace.

 

Apoi: 9.50
Promo • Informații despre evenimentele partenerilor noștri.

 


Arhivă : 2017 |

Festivalul Internațional 'George Enescu' 2017. Interviu cu violonistul Willi Zimmermann

Miercuri, 20 Septembrie 2017 , ora 12.43
 
Bookmark and Share

Violonistul Willi Zimmermann este concert-maistrul Orchestrei de Cameră din Zürich de câțiva ani, iar din această poziție a și condus multe dintre aparițiile în public ale prestigiosului colectiv înființat în 1945. Cu un repertoriul axat inițial mai ales pe literatura muzicală a Clasicismului Vienez, cu o perioadă în care muzica Barocului i-a adus foarte multe succese, Orchestra de Cameră din Zürich și-a diversificat universul stilistic abordat spre Romantism, spre creații moderne și mult mai apropiate epocii actuale, propunând și deschideri spre alte teritorii stilistice - ceea ce se dorește și un mod de apropiere de publicul noilor generații. Dar nu numai atât: dincolo de cele aproximativ 40 de concerte susținute în fiecare stagiune în orașul său de reședință întreprinde numeroase turnee și participă în cadrul unor proiecte mai puțin obișnuite, așa cum este și acesta, cu Anoushka Shankar la sitar și Manu Delago la hang-drum.


Am avut deja un concert în Germania cu acest proiect live în care - împreună cu Anoushka Shankar - aducem laolaltă muzica clasică a zonei europene cu muzica clasică specifică Indiei. Este vorba despre două limbaje diferite în acest univers al muzicii clasice, despre vechea tradiție muzicală din India, cea ilustrată de muzica interpretată la sitar și vechea tradiție a muzicii europene... Sunt de fapt aranjamente ale muzicii indiene realizate pentru orchestra noastră.


Proiectul presupune în permanență această împletire a sonorităților sitarului cu cele ale ansamblului sau aveți și momente în care orchestra cântă singură acest tip de aranjamente?

Avem și două piese în care nu avem soliși: nu veți auzi nici sitarul și nici hang, acea percuție specială dar muzica este și în acest caz inspirată tot de tradiția indiană. Așadar se aude muzică indiană cu o orchestră apuseană! Este nostim, sună bine!


Cum vă simțiti cântând în acest limbaj muzical?

Într-un anume fel este ca și muzica noastră, este foarte precisă ca ritm, dar și ca intonație chiar dacă au acele "ghirlande", acele ornamente specifice care sunt foarte riguroase și nu pot fi tratate ca niște improvizații. Am primit aceste muzici, le-am pregătit așa cum am crezut noi iar Anoushka Shankar a venit și ne-a corectat în diferite locuri: aici nu este bine, acolo este greșit, dincolo trebuie cântat un alt sunet. Când asculți această muzică îți pare liberă, plină de idei ce par spontane dar, în realitate ea este foarte clasică, strictă în concepția stilului indian. Această manieră trebuie reliefată și în piesele în care noi cântăm singuri, fără soliști - trebuie să gândim la fel cum am interpreta Mozart sau Beethoven. Este o altă armonie, o altă desfășurare ritmică dar este evident un stil clasic - stilul clasic indian.


Cum s-a adaptat ansamblul dumneavoastră la această experiență, a existat disponibilitatea pentru acest alt limbaj muzical?

Ne-am simțit foarte bine, am fost cu adevărat încântați cu prilejul concertului pe care l-am avut în august în Germania căci Anoushka Shankar are un nivel profesional foarte înalt care realmente te inspiră! Este ceva foarte important cu atât mai mult cu cât în acest caz nu se poate vorbi de fapt despre crossover (în sensul obișnuit al termenului), nu se pune problema trecerii spre un alt gen (rock, pop sau muzică ușoară) ci de o trecere dincolo de granițele unui alt tip de tradiție muzicală, - una veche, clasică - urmând să ne adune astfel împreună.


Care este secretul prin care ați reușit să aduceți în rezonanță spiritul atât de riguros al acestui ansamblu cu universul cultural așa de diferit al acestui program?

Secretul îl reprezintă aranjamentele: când acestea sunt bine făcute atunci lucrurile merg mult mai ușor. Este adevărat că trebuie să fim foarte atenți și la raportul sonorităților căci - ca volum sonor - orchestra poate fi adesea prea puternică dar suntem ajutați și de faptul că se folosește amplificarea prin sistem electric pentru cele două instrumente tradiționale - sitar și percuția aceasta specifică, hang. Aranjamentele pentru orchestra de coarde au fost realizate de către mai multe persoane, printre care și Manu Delago - cel care este și interpretul la hang - drums. Este o scriitură foarte convenabilă pentru noi. Poți avea parte de aranjamente bune sau proaste dar noi am avut norocul de unele bune, ceea ce ne ajută la realizarea unității discursului nostru împreună!


Se vorbește adesea despre folosirea unei intonații deosebite în muzica indiană (și cu utilizarea de microintervale, cu un rafinament al intonației care poate să pară de multe diferit față de ceea ce ne-a obișnuit tradiția muzicii culte europene)...

Da, dar nouă nu ni se solicită acest tip de intonație cu microintervale; ceea ce facem noi este acel glissando specific (o alunecare de la un sunet la altul) dar doar atât. Noi rămânem la intonația noastră obișnuită, cea pe care o practicăm în mod normal. Și am impresia că și Anoushka - la rândul ei - cântă în general în aceeași manieră a intonației de tip apusean. Pentru mine, nu intonația este esențialul ci elementul ritmic și aspectul armonic care definesc stilul acestei muzici indiene iar chestiunea referitoare la intonație (cea de care aminteați) ține și de vibrato-ul pe care îl folosim noi și astfel sunetul pare puțin diferit...


Știm că Orchestra de cameră din Zurich nu este alcătuită doar din elvețieni dar a devenit familiară multora comparația preciziei dumneavoastră cu cea a ceasurilor elvețiene!!! (Există foarte multe excelente înregistrări discografice pe care le-ați realizat cu pagini din repertoriul clasic, din cel baroc care au argumentat asemenea comparații...) Cum v-ați acomodat la acea manieră de dezvoltare ritmică aparte, caracteristică evoluției muzicii indiene pe parcursul... respirației fiecărei piese?

În primul rând, noi - orchestra - am lucrat foarte mult asupra acestui aspect. Apoi, în micul nostru ansamblu de douăzeci de oameni suntem reprezentanți a 11 nații, ceea ce înseamnă că există multă varietate chiar în rândurile noastre - ceea ce ajută mult! Fiecare are propriul său background dar cântăm împreună pe tot parcursul anului în multe concerte, ceea ce este un alt avantaj! Suntem ca o familie dar fiecare are propriul său limbaj, care este foarte important pentru el... Din punctul meu de vedere, omogenitatea este necesară dar dacă toată lumea cântă exact același lucru după cinci minute devine plictisitor! După părerea mea, este benefic dacă suntem un pic diferiți!


Pentru un ansamblu de tipul celui din care faceți parte, care ar fi utilitatea unor astfel de proiecte care vă plasează într-o zonă interpretativă așa de diferită?

Este foarte important ceea ce facem într-un astfel de concert cum este cel împreună cu Anoushka, este important și pentru felul în care interpretăm Enescu, Bartok sau Stravinski; ne ajută această ieșire din tiparele ritmice, abordarea unor armonii dificile, care nu ne sunt obișnuite... Ne ajută să ne deschidem... urechile!


Poate și orizontul mental...

Da, desigur!


Dacă tot ați menționat numele lui Enescu, ați cântat partituri ale sale?

Da, am cântat doar din literatura sa pentru vioară și pian (sonata). Nu cu orchestra aceasta; de când sunt eu aici nu am cântat muzică de Enescu (dar eu nu fac parte de foarte mult timp din acest colectiv).

Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu