Acum: 7.00
Musica viva • Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.50
Promo • Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

 

Apoi: 9.55
Info buletin muzical • Știrile muzicale ale zilei.

 


Arhivă : 2017 |

Festivalul Internațional 'George Enescu' 2017. Interviu cu soprana Olga Peretyatko-Mariotti

Miercuri, 20 Septembrie 2017 , ora 12.16
 
Bookmark and Share

 

Solista a performat pe scena festivalului alături de Ansamblul Instrumental din Paris și Corul Național de Cameră "Madrigal" în 17 septembrie, la Ateneul Român.

Unul dintre glasurile de soprană pe care le regăsim în companii dintre cele mai prestigioase, pe scene celebre; o apariție elegantă, admirată în 2016 în deschiderea ediției aniversare a celor 60 de ani ai Balului Operei Vieneze, la brațul lui Placido Domingo, strălucitoare pe scena de concert alături de Rolando Villazon sau Thomas Hampson, cântând Rossini sub bagheta lui Marc Minkowski, oscilând chiar și galeria sa foto între ipostaze foarte diferite - așa cum sunt de altfel și rolurile pe care le interpretează...

Extrem de "vivace" și plină de entuziasm, soprana care cântă în marile teatre de operă din Europa și America a declarat că se află pentru prima oară la Festivalul Internațional "George Enescu".


Da, de fapt vin pentru prima dată în țara dumneavoastră, este pentru mine prima participare la acest prestigios festival și voi vedea întâia dată orașul dumneavoastră! Știu că vine aici un număr incredibil de mari muzicieni și sunt cu atât mai mult încântată să mă aflu și eu aici ! Înainte de orice - mă bucur enorm să am ocazia să cânt Mozart; paginile lui Mozart au avut un rol foarte important în cariera mea, scriitura sa se potrivește excelent vocii mele și îmi face bine; dar nu am ocazia să cânt prea mult Mozart în activitatea mea actuală - iată un motiv în plus pentru care îmi aduce o satistacție deosebită această dublă întâlnire a mea cu Mozart!


Presupun că în bogata dumneavoastră carieră internațională ați mai întâlnit muzicieni, cântăreți români...

Serios, cântăreții români sunt incredibil de buni; sunt toți foarte buni! Nu știu cum se explică acest lucru dar, poate, este ceva legat și de limba vorbită căci vocalele îmi par diferite... Oricum este aici o școală de cânt extraordinară. Cu Adrian Sâmpetrean - voi cânta cu el în Missa în do minor - am lucrat în 2014, când am cântat împreună în opera "Turcul în Italia" la Aix en Provence; este cu adevărat un super - coleg și mă bucur mult să îl revăd și să colaborăm din nou. De foarte multe ori mi s-a întâmplat să întâlnesc căntăreți români și de fiecare dată a fost o plăcere să lucrăm împreună!


Dar dirijori români?

Nu, este pentru prima dată când am ocazia de a cânta într-o asemenea companie dirijorală.


Am înțeles că lucrările lui Mozart au o semnificație deosebită pentru dumneavoastră și atunci pot să întreb dacă vă simțiți diferit în partiturile sale de operă față de cele vocal-simfonice?

De fapt, pentru Mozart am venit la Berlin, pentru a studia Mozart căci aveam impresia atunci că vocea mea era potrivită în primul rând pentru muzica lui Mozart, a lui Handel sau Haydn. Credeam că Germania este cea mai indicată țară pentru a studia un astfel de repertoriu vocal. Apoi, din 2005 m-am îndreptat mai mult spre bel-canto, a venit perioada în care am făcut mult Rossini; dar când am început cu Mozart, cântam Regina Nopții din Flautul fermecat; apoi, mai târziu - la Salzburg - am făcut Lucio Silla ; acum - pentru că vocea s-a schimbat, are tendința să coboare mai mult - mă îndrept spre Donna Anna din Don Giovanni (am probat deja această țesătură vocală și mi se pare foarte confortabilă pentru mine). Mi se pare evident că aceasta va fi direcția în care trebuie să mă îndrept în viitor: am deja în agenda viitoare Idomeneo - nu rolul Ilia ci Elettra, apoi voi fi Donna Anna (am deja trei programări despre care însă nu îmi este permis să vă vorbesc acum deoarece teatrele respective doresc să anunțe ele aceste afișe); voi cânta apoi Pamina la Madrid... Da, sunt perspective foarte frumoase.

Am mai cântat cu alte prilejuri și Missa și Exultate, Jubilate - de mai multe ori...Fie doar o parte, fie integral iar Missa - dacă îmi amintesc bine - am cântat-o ultima dată în Tenerife și în Gran Canaria, în 2013 (timpul trece atât de repede că este din ce în ce mai greu calculezi exact)... Dar este o mare bucurie de câte ori mă întorc la repertoriul mozartian, este ca și cum m-aș întoarce ACASĂ, în locul în care mă simt cu adevărat bine...Mozart a fost un asemenea geniu încât aș îndrăzni să îl compar cu ...un virus: când ai cântat Mozart o dată rămâi contaminat pentru întreaga ta viață, nu există un antidot pentru așa ceva! (râzând) Așa că rămâi mereu atins de "mozarteană"!!!


Cântați așadar și Pamina și Donna Anna - două roluri care îmi par atât de deosebite și vocal și mai ales ca expresie a personajului... Le găsiți elemente comune?

Deloc! De aceea îmi și place așa de mult această profesie a mea pentru că îmi oferă șansa de a trăi atât de multe vieți! Când sunt Pamina cea ingenuă, învăluită în candoare, când sunt acel personaj misterios al Donnei Anna, cu o atitudine unică în întreaga istorie a muzicii - un personaj care permite atât de multe versiuni interpretative și sub aspect al jocului actoricesc... Mozart te pune mereu pe gânduri, te lasă liber să decizi cum îți conturezi rolul. Pentru un regizor este de asemeni o provocare un personaj ca cel al Donnei Anna de exemplu, căci sunt modalități atât de diferite de a imagina acest caracter: poate fi... nevinovată sau nu - căci nu se știe de fapt ce s-a întâmplat cu adevărat între ea și Don Giovanni, de ce trăiește acest tumult emoțional - și sunt atât de multe conflicte în sufletul zbuciumat al acestei femei - ceea ce este foarte interesant de interpretat... Iar în plan muzical sunt două arii minunate și ansamblurile vocale (ultima arie mi se pare fantastic de frumoasă)...

Trebuie cântat totul foarte curat, cu puritate, trebuie să fii foarte atent să păstrezi acuratețea liniei. De fiecare dată când abordezi muzica lui Mozart este o bucurie; de fapt...muzica lui este pur și simplu bucurie. Dacă ar trebui să găsesc un singur cuvânt pentru a defini ce înseamnă Mozart pentru mine atunci acesta este categoric: BUCURIE!


Ați mai colaborat cu Ensemble Instrumental de Paris?

Nu, este o premieră pentru mine. Nu am mai întâlnit până acum nici orchestra, nici dirijorul, nici corul. Sunt multe noutăți pentru mine, doar Mozart îmi este cunoscut!!!


Cunoașteți muzica lui Enescu, ați cântat vreuna dintre paginile sale?

Nu, din păcate nu... Îmi doresc de mai mult timp să o pot descoperi... Figura sa, personalitatea sa îmi sunt apropiate prin felul în care a fost perceput de ceilalți ca muzician dar nu am cântat până acum nimic de Enescu. Sper să pot găsi la București partituri cu pian pe care să le pot aduce cu mine acasă, căci este atât de necesar să învățăm mereu ceva nou, pe tot parcursul vieții.

Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu