Acum: 21.00
Scena europeană • Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30
Sunete contemporane • Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.

 

Apoi: 0.00
Adagietto • În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

 


Arhivă : 2017 |

Festivalul Internațional George Enescu 2017. Interviu cu soprana Celine Scheen

Vineri, 8 Septembrie 2017 , ora 13.30
 
Bookmark and Share

Născută în Belgia, la Verviers, soprana Céline Scheen a intrat la Academia regală din Mons în 1996, la vârsta de 20 de ani, având deja o bogată experiență internațională prin turneele întreprinse în America Latină, în Canada, în țările scandinave sau în cele baltice ca membră în Corul Mondial de Tineret. S-a specializat apoi la Academia Regală din Bruxelles și Guilhall School of Music din Londra. A cântat în opere moderne de Gian Carlo Menotti sau de Francois Poulenc, în partituri de Mozart sau de Bizet, de Telemann, Gluck sau Haydn, în lucrări concertante de Carl Orff, Fauré sau Rossini, acordând apoi un loc aparte repertoriului baroc și celui renascentist.


Cum a început colaborarea dumneavoastră cu "Arpeggiata"?

Am început colaborarea cu "Arpeggiata" acum ceva mai mult de trei ani, când Raquel Andueza nu a mai avut posibilitatea de a cânta mereu cu acest ansamblu, iar Christina Pluhar căuta pe cineva să o înlocuiască. Am avut șansa să încep programul cu muzica lui Purcell privită și prin prisma jazz-ului și m-am îndrăgostit realmente de această manieră de a combina muzica lui Purcell cu jazz-ul: mi s-a părut extraordinară și că s-a potrivit foarte bine. I-am întâlnit astfel pe toți muzicienii din "Arpeggiata" care sunt fantastici, unici... Am fost fermecată de acest ansamblu foarte apreciat, pe care îl cunoșteam și eu - ca mai toată lumea de altfel - din înregistrările sale discografice celebre... Am fost foarte emoționată, nervoasă, am avut realmente trac dar am fost și foarte fericită să fiu alături de acești oameni. Cred că a existat un echilibru... Dar ne-am înțeles bine în plan artistic. În evoluția mea ca muzician, era foarte bine-venită această manieră de a face muzică: întregul repertoriu foarte diferit pe care l-am cântat până atunci fusese abordat într-un mod foarte "serios", iar alături de Christina Pluhar și "Arpeggiata" am găsit în plus și mai multă bucurie de a fi pe scenă, de a încânta publicul, ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit. Așa s-a întâmplat: am fost chemată ca înlocuitor de câteva ori în acel program, apoi și în cel de muzică italiană, în "Teatro d'amore" și în altele (când a fost nevoie de a suplini pe cineva); pe parcurs m-a solicitat din ce în ce mai mult, iar acum pot spune că petrec destul de mult timp alături de ansamblul "Arpeggiata".


Ați traversat un repertoriu foarte amplu, ați cântat mult Bach...

Da, e adevărat. Am cântat mult Bach mai demult, dar am cântat și multă muzică franceză alături de Christophe Rousset de exemplu, am cântat Bach cu Philippe Herreweghe sau cu Damien Guillon, dar în ultimii opt, zece ani am abordat mai mult muzica secolului XVII, creația italiană a veacului XVII sau cea germană a acelei perioade și atunci când Christina Pluhar mi-a propus să fac parte din acest proiect Haendel - deci o muzică scrisă mai târziu - mi-a făcut multă plăcere să revin la acest repertoriu la care renunțasem la un moment dat, considerând că îmi este mai puțin convenabil; dar în muzica lui Handel fiecare se simte foarte confortabil, în elementul său, ești ca "acasă (în papuci)" în această muzică! Programul este foarte frumos iar ariile pe care le am eu de cântat mi se potrivesc foarte bine și îmi plac. Sunt apoi toate marile arii ale contratenorilor, cele foarte cunoscute din creația lui Handel - este așadar foarte interesant pentru public, care va avea ocazia să asculte ceva foarte cunoscut (parcă ar fi cântecele copilăriei, sunt melodii pe care le auzi și în magazine, chiar și în secvențele publicitare poți întâlni foarte des muzica lui Handel); publicul este mereu cucerit - așa cum am avut ocazia să constat în Norvegia, unde am cântat acest program cu mult succes.


Ați mai apărut în acest proiect alături de Philippe Jaroussky?

Este pentru prima oară când voi face acest program împreună cu Philippe; de fapt, la începtul lunii septembrie avem două concerte împreună (până acum am cântat cu Valer Sabadus în acest proiect) și sunt foarte bucuroasă de această ocazie de a lucra împreună cu Philippe, care este un mare "star" și - înainte de toate - un mare muzician. El cunoaște foarte bine ansamblul "Arpeggiata", a cântat mult cu el; din punctul meu de vedere, prilejul de a realiza un astfel de duo reprezintă o mare satisfacție, programul fiind practic același oferit și pe disc: nu cu aceiași cântăreți dar cu aceleași arii și duo-uri, iar Philippe Jaroussky are de fiecare dată maniera sa personală de a interpreta marile arii ale lui Handel. În programul Handel vom avea probabil 3 duo-uri iar în cel de muzică italiană vor fi de asemeni câteva...


Vă place jazz-ul?

Îmi place foarte mult... Mai ales în ultimii trei ani de când lucrez cu "Arpeggiata" (programul Purcell a reprezentat deja un pas cross-over în direcția jazz-ului) am întâlnit acești muzicieni extraordinari care abordează aspectul jazz-istic împreună cu cei care sunt specializați în repertoriul baroc; datorită lor am început să descopăr momente cu totul deosebite... Jazz-ul este atât de bogat în resurse, poate presupune atât de multe lucruri foarte diferite... Acești colegi mi-au oferit șansa de a asculta foarte multă muzică - m-au îndrumat oferindu-mi nume de artiști, albume pe care să le caut... Este adevărat că - încă din prima tinerețe - am ascultat acasă multă muzică modernă, rock... (nu prea ascult multă muzică clasică) așa că mă regăsesc și în aceste aspecte foarte moderne și mă captivează această combinație cu muzica veche. Poate și pentru că eu consider că această muzică "veche" oferă și ea multe dimensiuni moderne!


Așa se explică și alternanța preocupărilor dumneavoastră ca interpretă de muzică veche și practicantă și chiar antrenor de ...zumba?

Ha, ha... da, sunt și profesoară de zumba-fitness! Dar și aceasta este o poveste care ține de muzică pentru că ai de a face cu o mare varietate a muzicii latino, cu zona sud-americană, cu salsa - și e adevărat că marile solo-uri din salsa seamănă adesea cu jazz-ul, sunt apoi cumbia, reggaeton (cu muzici puțin mai... dure) și toate aceste tipuri de muzică spun ceva corpului meu căci simt evident dorința de a dansa! În plus, practicarea acestui dans dar și sport - pentru că, în mod obișnuit zumba este catalogat ca un sport dar, pentru mine, este mai degrabă vorba despre dans - îmi face bine și pe plan mental (mă simt mult mai echilibrată psihologic să mă și mișc căci a fi pe scenă, a susține concerte, a fi des pe drum nu te ajută să ai mereu moralul foarte stabil, ca să spunem așa!!!) ... De când predau zumba (și asta se întâmplă doar când sunt acasă și am norocul de a avea mulți prieteni - colegi, profesori de zumba care mă înlocuiesc la cursuri atunci când nu sunt acolo) îmi este mai ușor să păstrez o atitudine pozitivă, să mă mențin în formă din punct de vedere fizic și mental.


Vă ajută și ca antrenament al respirației?

Da, desigur, mă ajută foarte mult... Nu numai pentru că îmi amplifică suflul, ci și pentru că mă antrenează în a respira în mod automat, fără să mă mai gândesc în mod special la asta, ceea ce îmi conferă mult mai multă libertate în timpul cântatului... Știți, cântăreții lucrează foarte mult problemele de tehnică vocală și sunt adesea foarte concentrați asupra tehnicii și suflului; dar vine un moment în viață când este necesar să te poți elibera de aceste aspecte și să capeți încredere în corpul tău, lăsându-l să reacționeze în mod natural... Dacă am de interpretat o frază muzicală amplă, corpul va știi deja ce are de făcut dacă îi acord această încredere! Vedeți, când dansăm - respirăm fără a ne gândi în mod special că avem nevoie de mai mult suflu, ne lăsăm purtați de muzică... Acest aspect reprezintă de acum o reală conexiune cu modul meu de a cânta.

Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu