Acum: 21.00
Scena europeană • Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30
Sunete contemporane • Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.

 

Apoi: 0.00
Adagietto • În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

 


Arhivă : 2017 |

Festivalul Internațional 'George Enescu' 2017. Interviu cu soprana Ana Maria Labin

Vineri, 8 Septembrie 2017 , ora 12.42
 
Bookmark and Share

Interpretă aclamată a partiturilor lui Mozart, Ana Maria Labin a abordat cu succes rolurile Contesa în Nozze di Figaro, Donna Anna în Don Giovanni și Fiordiligi în Cosi fan tutte, în noua producție a trilogiei Da Ponte, sub bagheta dirijorală a lui Marc Minkowski la Drottningholm și Versailles. "Soprana Ana Maria Labin are simțul dramatic, care este necesar interpretării acestui rol. În același timp, cântăreața nu își pierde niciodată controlul asupra vocii și poate chiar să se ocupe de pasajele de virtuozitate pe care le redă în culori arzătoare." - au scris cronicarii, ascultând-o și în alte roluri mozartiene, precum: Konstanze în opera Răpirea din Serai în cadrul turneului Glyndebourne, Arminda în La Finta giardiniera la Festivalul Aix-en-Provence, Celia în Lucio Silla, pus în scenă de Günter Krämer la Festivalul de Vară Mozart de la Mannheim sub conducerea dirijorală a lui Dennis Russel Davies și Adam Fischer. În 8 septembrie, soprana Ana Maria Labin va interpreta rolul Fiordiligi în "Cosi fan tutte" de Mozart la Ateneul Român în seria "Concertele de la miezul nopții".


Ana Maria Labin, după cum știți, melomanii românii se bucură, la fiecare doi ani, de cel mai important festival dedicat, la noi, muzicii clasice - Festivalul Internațional "George Enescu". Veți cânta, la București, sub cupola Ateneului Român în seria de concerte de la miezul nopții. Veți cânta, la București, pe scena celui mai important festival din România. Așa că dați-mi voie să vă întreb cum ați primit invitația organizatorilor?

Eu cânt, deja, rolul Fiordiligi cu Marc Minkowski în Stockholm la Drottningholms, este o serie Da Ponte. Facem toate cele trei opere ale căror librete sunt semnate de Lorenzo Da Ponte: "Nunta lui Figaro", "Don Giovanni" și încheiem cu "Cosi fan tutte". Cum am cântat mult cu Marc Minkowski și cu Les Musiciens du Louvre, m-au întrebat dacă vreau să cânt și de data aceasta cu ei în România.


Și ...presupun că a fost o bucurie să reveniți în România.

Mare... foarte, foarte mare, m-am bucurat foarte mult.


Cum priviți Festivalul Enescu? Cum vi se pare?

Am auzit foarte multe, am colegi care au cântat acolo. Este un festival foarte, foarte cunoscut și de un nivel foarte mare. Artiștii care cântă acolo sunt foarte buni, foarte cunoscuți și eu mă bucur mult că pot să vin și să cânt la festival.


Cu prilejul acestei invitații veți reveni în țara natală. Ce amintiri vă leagă de România?

Când am plecat din țară eram foarte mică, aveam 2 ani, deci, nu mai țin minte foarte mult. M-am întors în țară când aveam 20 de ani, pentru a cânta la un master class cu doamna Mariana Nicolesco, la Brăila. A fost o amintire foarte plăcută, am învățat foarte mult și am descoperit țara natală care mi-a plăcut foarte mult.


Cu toate acestea, chiar dacă ați părăsit România la vârsta de 2 ani, româna dumneavoastră este impecabilă. Ați copilărit în Elveția, țara în care v-ați finalizat studiile. Care a fost prima dumneavoastră întâlnire cu muzica, prima amintire sonoră?

Cred că era tata care asculta, bineînțeles, Maria Callas. Avea un disc de-al ei și așa am ascultat operă acasă. Am început cu studiul pianului la vârsta de 10 ani, dar mă interesa mai mult teatrul. La 18 ani, am descoperit filmul Farinelli care prezenta un superstar castrato cântând muzică barocă. Așa m-am îndrăgostit de voce, de muzică și mi-am spus: Vreau să cânt așa!


Și așa ați început să studiați canto.

Da. Pentru Farinelli. După aceea am descoperit că era o voce fabricată din două părți: de un contratenor și de o soprană care au fost puși împreună pe computer. După aceea am descoperit vocile adevărate și mi-a plăcut foarte, foarte mult.


Cu cine ați studiat în Elveția?

Cu Jane Thorner Mengedoht, o soprană dramatică americană, am plecat apoi să studiez la Londra. Am studiat cu mulți pianiști vocal - coach la Londra, dar și la Berlin unde l-am întâlnit pe John Morris. Am întâlnit multe persoane care m-au ajutat foarte mult pe parcursul carierei.


Așa ați ajuns să fiți prima câștigătoare a concursului elvețian "
Ernst Haefliger". Ce rol credeți că a avut premiul obținut în construirea carierei muzicale pe care o desfășurați acum cu un real succes?

E dificil de spus pentru că nu se știe niciodată exact ce se întâmplă în spatele tău. Care sunt contactele, ce se întâmplă cu adevărat? Personal, m-a ajutat foarte mult concursul cu contacte, mi-a deschis câteva uși, teatre în care puteam să mă duc să fac audiții. Dacă există plăcerea de a cânta și cânți bine, lucrezi mult poți să-ți atingi țelul cu sau fără concursuri.


Povestiți-ne și despre începutul carierei dumneavoastră.

La început am fost la Studioul de operă al Operei din Zurich. De acolo am plecat să dau audiții și am intrat în producții foarte frumoase. Am debutat la Schwetzingen - un festival de lângă Mannnheim, într-un teatru baroc unde făceam Mozart - "Lucio Silla". De atunci, mai mult sau mai puțin am făcut foarte, foarte mult Mozart, dar mi-a plăcut să cânt și muzică barocă.

Cronicarii apreciază că sunteți o specialistă în interpretarea creației mozartiene, este o școală, o tehnică de cânt pe care nu mulți interpreți o posedă. Cum v-ați apropiat de partiturile mozartiene?

Așa cum cânt Mozart ar trebui să cânt și restul repertoriului. Cheia este să găsești simplitatea. El a scris totul în muzică, nu mai trebuie să adăugăm o interpretare sau un efect, este un lucru natural și dacă găsești această linie, această simplitate atunci muzica vorbește de la sine. Asta este frumusețea muzicii lui Mozart, nu trebuie să adaugi ceva în plus.


Ce alte calități trebuie să întrunească un cântăreț pentru a interpreta bine Mozart?

Trebuie să-i placă foarte mult Mozart, dacă nu-ți place muzica atunci e foarte dificil... Sunt mulți specializați în belcanto, Verdi, dar trebuie să ai o afinitate în inimă pentru Mozart. La Mozart, mie îmi place că are acest joc, acest râs, uneori mai perfid, alteori mai serios, este un joc care are multe fațete, trebuie să surprinzi toate aceste fațete.


Mozart veți interpreta și la București - Fiordiligi din opera "Cosi fan tutte". Ați evoluat în Fiordiligi și în alte partituri mozartiene în importante teatre de operă și în festivaluri, în regii care au purtat semnături celebre. La Ateneu va fi o formă concertantă a operei "Cosi fan tute". Vi se pare mai dificil de interpretat o operă în concert spre deosebire de o montare când gestul, mișcarea scenică, conceptul regizoral însoțesc cântul, publicul percepe altfel întregul act artistic?

Este o întrebare interesantă... Este adevărat că dacă ești pe scenă și mai ai și costume, te miști și ai acțiune ești altfel în lumea asta, lume aparte. Ce se întâmplă în concert, când nu ai prea multe mișcări, ești cu adevărat concentrat pe muzică. Ai orchestra, dirijorul, ai colegii și ești concentrat pe muzică. Ajută foarte mult dacă ai făcut rolul pe scenă înainte și după aceea cânți în concert, pentru că ai, deja, toate conceptele cu toate mișcările în cap și în corp și poate că ești mai liber să interpretezi rolul. Depinde de cântăreț.


Fiordiligi este unul dintre rolurile mozartiene dificile, cu două arii complicate cu multe agilități. Ce capcane credeți că ascunde acest rol?

Ariile sunt scrise foarte, foarte jos pentru cvasi-mezzosoprană, pentru o soprană reprezintă o provocare. Mie îmi place foarte mult pentru că arată alte culori, pot să mă joc mai mult cu notele grave și interpretarea. Îmi place o anecdotă, și anume prima interpretă care a cântat Fiordiligi se chema Adriana Ferrarese del Bene și era amanta lui Da Ponte, astfel a căpătat acest rol. Lui Mozart nu-i plăcea deloc. Se spunea că nu cânta foarte bine dar putea să cânte foarte sus și foarte jos, deci avea un registru vocal foarte larg și această calitate voia să o arate. Se mai spune că această cântăreață făcea unele grimase când cânta sus și altele când cânta jos și de aceea Mozart i-a scris aria "Come scoglio"....ea făcea multe grimase la care Mozart râdea. Acest lucru arată umorul lui Mozart...

Ce ne puteți spune despre ceilalți interpreți? Îi cunoașteți? Ați mai colaborat cu ei?

În acest moment facem Cosi fan tutte la Drottningholms cu aceeași soliști care vor cânta și în Festivalul "George Enescu". Eu am cântat cu Jean-Sébastien Bou - interpretul lui Don Alfonso și Robert Gleadow care cântă Guglielmo și în opera "Don Giovanni". Sunt colegi foarte buni, superbi, îi ador.... râdem foarte mult pe scenă. Și colegele mele sunt foarte bune.... Când atmosfera e bună și vocile sunt frumoase suntem inspirați și putem face mai mult decât să te concentrezi numai pe muzică, pe ceea ce ai de făcut.


Colaborați în această perioadă cu
dirijorul Marc Minkowski. Cum este el ca dirijor mozartian?

Îmi place pentru că tot timpul ne spune să utilizăm culori. Ne încurajează să facem ceea ce scrie în partitură, ne dă culori, cântă cu noi... este frumos și foarte interesant și pentru spectator să aibă tot acest spectru de culori...


La ce vă așteptați de la acestă primă întâlnire, cred, cu publicul din țara natală?

Ah... nu știu. Publicul din fiecare țară este diferit. De exemplu, în Elveția este un public care ascultă mai mult, aplaudă mai puțin la sfârșit, în Franța și în Italia sunt mai activi, mai exuberanți, în România... nu știu la ce să mă aștept... În orice caz mă bucur foarte mult că voi fi la București. Muzica vorbește de la sine... o să fie frumos, mai ales că o să fie un concert noaptea, de la ora 22.30, va fi o atmosferă specială.


Vă asigur că publicul din România este unul foarte cald și entuziast.

Mă bucur foarte mult...


După această întâlnire, din 8 septembrie, vă gândiți să reveniți în România cu alte proiecte muzicale, de ce nu, poate interpretând Enescu?

Da. Ar fi foarte frumos... În acest moment nu am alte planuri, dar sigur e o idee foarte bună și mi-ar plăcea foarte mult să mă reîntorc.

Interviu realizat de Jeanine Costache