Acum: 17.00
Festivalul Internațional “George Enescu”
Urmează: 20.00
Festivalul Internațional “George Enescu”
Apoi: 22.30
Jazzy hour cu Berti Barbera (R)

Arhivă : 2017 |

Festivalul International George Enescu 2017. Interviu cu harpista Christina Pluhar

Vineri, 8 Septembrie 2017 , ora 20.22
 
Bookmark and Share

Christina Pluhar, cântați la harpă, lăută și teorbă și conduceți ansamblul L'Arpeggiata. Unde și când v-ați descoperit pasiunea pentru muzica secolului al XVII-lea?

Se întâmpla în urmă cu destul de mult timp. Am studiat, în copilărie, chitara clasică și am intrat la Conservator destul de tânără. Iar la 18 ani am descoperit, în timpul unui curs de vară din Italia, lăuta. M-am îndrăgostit total atât de instrument, cât și de repertoriul pe care îl cântam cu el. Am hotărât atunci că vreau să mă specializez pe acest tip de muzică, am părăsit, deci, țara natală, Austria, și am plecat în Olanda și apoi la Basel la studii. Se întâmpla, deci, în urmă cu mulți ani, iar de atunci încoace mi-am trăit pasiunea pentru muzica secolului al XVII-lea.


Pe parcurs ați fondat acest minunat ansamblu, L'Arpeggiata, în anul 2000. Care sunt cele mai importante etape prin care a trecut această formație instrumentală și vocală în cei 17 ani de existență?

După încheierea studiilor am lucrat cu numeroase orchestre și ansambluri și am căpătat, astfel, experiență, iar în anul 2000 am hotărât să pun bazele ansamblului meu, pentru a putea crea propriile programe și a aduce laolaltă muzicienii mei preferați. La început formația a servit pasiunii mele pentru muzica italiană de secol XVII, însă rapid a devenit un proiect cu totul special, combinând muzica barocă italiană cu diferite stiluri muzicale. Unul dintre primele noastre CD-uri s-a numit "La Tarantella", a apărut în anul 2002 și conține muzică italiană din sudul țării, muzică tradițională, despre care am găsit și multe materiale. Am realizat apoi proiecte și cu jazz, iar unul dintre cele mai importante momente pentru noi a fost colaborarea cu Philippe Jaroussky, împreună cu care vom veni la Festivalul Enescu de la București. Lucrez cu el de foarte mulți ani, avea 19 ani pe atunci, iar în timp am dezvoltat o foarte frumoasă prietenie muzicală. Primul disc pe care l-am imprimat împreună a fost Teatro d'amore, cu muzică de Claudio Monteverdi. Au urmat multe altele.


La București cântați împreună cu Philippe Jaroussky și Celien Scheen muzică de Haendel. Vom asculta, de altfel, ultimul dumneavoastră proiect, lansat pe CD în 1 septembrie - Haendel goes wild. Care este semnificația acestui titlu?

Este primul proiect în cadrul căruia am combinat muzica de jazz cu cea barocă. Am început în 2003 cu un proiect ce s-a chemat All'Improvviso și care conținea improvizații ce aveau la bază dansuri italiene și spaniole. Iar în 2013 am înregistrat Music for a while, un proiect în cadrul căruia am invitat muzicieni de jazz să improvizeze pe opusuri ale lui Henry Purcell. Iar în acest ultim disc am invitat artiști de jazz să improvizeze pe piese semnate de Haendel. Așa că titlul indică faptul că nu interpretăm muzica lui nealterată.


Câtă libertate de interpretare permite Haendel în partiturile sale?

Formele pe care Haendel le folosește cer instrumentiștilor și cântăreților să improvizeze, mai ales la nivel de ornamentație. Se consideră în continuare că e nevoie de mult talent pentru a realiza variațiuni și improvizații ornamentale pe muzica scrisă de el. Am luat această idee - de a improviza nu numai vocal în stilul muzicii lui Haendel, ci și instrumental, cu muzicieni de jazz. Improvizația este, de fapt, o idee foarte barocă.

Interviu realizat de Irina Cristina Vasilescu