Acum: 21.00
Felix Mendelssohn
Urmează: 21.30
Scena europeană • Înregistrări sau concerte în direct.

 

Apoi: 23.30
Sunete contemporane • Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.

 


Arhivă : 2017 |

Festivalul Internațional 'George Enescu' 2017. Interviu cu dirijorul Zubin Mehta, președinte de onoare al festivalului

Vineri, 15 Septembrie 2017 , ora 13.00
 
Bookmark and Share


Maestre Zubin Mehta, în anul 2015 ați primit invitația de a deveni Președinte de onoare al Festivalului Internațional "George Enescu" de la Bucure
ști. Cu ce gânduri ați întâmpinat propunerea?

După cum știți, vin în România încă din anul 1964 și am fost primit cu multă bucurie de către publicul românesc, iubitor de muzică și cultură, în general. Când mi s-a propus să devin Președinte de onoare al Festivalului, am acceptat imediat, pentru că îmi face mare placere să fiu în această postură. Între festivalurile de muzică clasică, cel ce poartă numele lui George Enescu este unul dintre cele mai bogate! Uitați-vă la program, la orchestrele și soliștii care vor veni! Este un demers excepțional! Organizatorii depun o muncă extraordinară pentru a crea acest Festival - unul dintre cele mai importante din lume la ora actuală. Mă bucur foarte mult să mă întorc la București și în 2017.


Începând din anul 1964, ați fost mereu conectat cu Festivalul Enescu, dar și cu muzica românească. La prima dumneavoastră apariție la acest eveniment, ați dirijat Filarmonica "George Enescu" din Bucure
ști, într-un program ce a cuprins și Concertul pentru violoncel de Anatol Vieru. Au urmat apoi ediții în care ați dirijat Rapsodia a 2-a de Enescu (1967), Uvertura de concert în stil popular românesc (2003, 2005, 2011) și poemul Vox Maris (2015). Cum îl percepeți pe compozitorul George Enescu?

George Enescu a fost unul dintre cei mai mari muzicieni ai secolului trecut. Am aflat foarte multe despre el de la Yehudi Menuhin. Pe vremea când eram copil, Menuhin a venit în India pentru a concerta și ne-a vorbit atât de frumos despre Enescu și despre vremea în care a studiat cu el ! Ulterior, am aflat mai multe și despre creațiile lui Enescu. Însă el a fost un mare violonist, pianist și sunt puțini cei care au realizat atât de multe precum Enescu în domeniul muzical și mi se pare minunat faptul că România îi dedică din doi în doi ani acest Festival.


Anul acesta veți dirijat un poem simfonic Voix de la nature (Vocea naturii), din care Enescu a terminat o singură secțiune. Cum ați descrie această lucrare?

Este impresionistă. Încă nu am repetat-o, am doar partitura. Enescu a fost influențat de alți mari muzicieni din preajma lui și, bineînțeles, de curentul impresionist, iar acest poem demonstrează asta. Regret că nu a terminat lucrarea, ce abundă în culori. De-abia aștept să o dirijez.


Aveți o colaborare de lungă durată și foarte profundă cu Orchestra Filarmonicii din Israel. Totodată sunteți o personalitate a dirijatului și cunoașteți cele mai importante orchestre din lume, precum Filarmonicile din Berlin, Viena, Los Angeles ș.a.m.d. Ce apreciați în mod special la muzicienii din Israel?

Israel este țara care a crezut în Christos încă de la momentul inițial, iar muzicienii sunt reprezentativi pentru poporul israelian. I-am întâlnit în multe perioade de criză: Războiul celor 6 zile, Războiul de la Iom Kipur și în anii 1990. Acești muzicieni nu și-au încetat niciodată activitatea, cântând mereu pentru publicul lor, mai ales în timp de criză. Și îi respect pentru acest lucru. În 1991, eram sub asediu, rachetele scud cădeau peste tot, însă nu s-a anulat nici măcar un concert. Așa ceva nu i s-a mai întâmplat niciunei alte orchestre din lume și mă bucur că trăim într-o perioadă de pace. Și Orchestra Filarmonicii din Israel trece acum printr-o perioadă de pace relativă. În 1972, când atleții israelieni au fost masacrați la Jocurile Olimpice, eram în turneu cu Orchestra în Brazilia. Erau departe de casă, însă au cântat regal! Nimic nu le-a afectat spiritul și acest lucru nu îl voi uita niciodată. Orchestra a luat naștere la inițiativa unui prieten al lui George Enescu, Bronisaw Huberman, care a spus că "nu există nicio speranță pentru muzicienii evrei în Germania nazistă". Așa că a plecat în Palestina și a fondat această minunată orchestră. Muzicienii de astăzi se bucură de rezultatele pe care le-a gândit încă de atunci această minte atât de luminată, Bronislaw Huberman.


În concertul pe care îl veți dirija la București pe 16 septembrie veți dirija unul dintre cele mai iubite Concerte pentru pian - la minorul
lui Schumann, cu o solistă tânără și foarte talentată - Katia Buniatishvili. Cum vedeți această nouă colaborare cu tânăra pianistă?

Am mai cântat împreună de multe ori. Am concertat în Israel și anul acesta vom fi din nou împreună pe scena de la Los Angeles. De asemenea extraordinarul Leonidas Kavakos, pe care îl apreciez foarte mult, va fi solistul nostru.


Așa este, în cel de-al doilea concert pe care îl veți dirija pe scena Festivalului Enescu, pe 17 septembrie. Aveți multe puncte comune cu Leonidas Kavakos. Dumneavoastră ați pornit pe drumul muzicii ca violonist, la fel ca și el, acum și domnia sa agrează dirijatul și amândoi îl iubiți pe Enescu. Mai sunt și alte lucruri de spus despre relația dumneavoastră muzicală cu acest important violonist?

Da. Leonidas a cântat împreună cu mine în Israel și în Grecia, apoi la Berlin, cu Orchestra Filarmonicii. Am un mare respect pentru el. Este unul dintre cei mai mari violoniști ai lumii, în momentul de fapț și sunt foarte bucuros că va veni la Festivalul nostru, în București.


Cu privire la Simfonia domestică de Richard Strauss, cu toții știm că această partitură are o anumită poveste, pe care compozitorul a pus-o pe note. Cum ar trebui să privim această privire în… casa familiei Strauss?

Este una dintre cele mai importante lucrări ale lui Strauss. Când am analizat această simfonie, am realizat că e fantastică, nu doar pentru că a dedicat-o familiei sale, cu întreaga ei poveste, ci este vorba de muzică în sine. Este o experiență extraordinară să asculți Simfonia, pentru că există acele elemente muzicale specifice care se asociază cu compozitorul însuși, cu soția sa, cu copilul, și felul în care le aduce pe toate împreună arată că Strauss era un geniu. Împreună cu Orchestra din Israel interpretez adesea această simfonie, de multe ori în turneele noastre și sunt bucuros să o putem cânta și la București.


Împreună cu Leonidas Kavakos ne veți oferi Concertul pentru vioară de Erich Korngold, o partitură dedicată Almei Mahler, o personalitate din prima parte a secolului 20 pe care dumneavoastră ați cunoscut-o. Se spune că Richard Strauss și Gustav Mahler i-ar fi spus tatălui lui Erich Korngold că nu ar avea rost să-și înscrie fiul la Conservator, atât vreme cât talentul său este la ani distanță de ceea c ear fi putut învăța acolo. Sunteți unul dintre admiratorii muzicii lui Korngold?

Korngold a fost considerat un nou Mozart la Viena. În adolescența sa cântat toate concertele pentru pian ale lui Mozart, iar după ce a ascultat, pentru prima oară opera Electra a lui Strauss, s-a dus acasă și a cântat jumătate din ea, fără partitură, la pian. A fost una dintre personalitățile muzicale de excepție. Din nefericire, din cauza regimului nazist instalat în Austria a trebuit să plece, iar Jascha Heifetz, care îl aprecia enorm, a interpretat în primă audiție Concertul care are mai multe teme, din muzica de film. Una este din Anthony Adverse, un film extraordinar cu Fredric March. După Jasha Heifetz, au mai cântat concertul Gil Shaham, Itzhak Perlman… Te emoționează această muzică, cu un romantism specific anilor 1940, când a fost compus.


Vă veți încheia concertul din 17 septembrie cu Simfonia a 9-a de Franz Schubert, o partitură pe care ați și înregistrat-o, de altfel.
Într-o recenzie a discului, în revista Gramophone din 2011, se scria: "Este o interpretare solară, echilibrată și flexibilă, cu un Mehta ce furnizează un răspuns original și plin de înțelegere la toate întrebările interpretative." Așa este, maestre Mehta? Aveți toate răspunsurile la toate întrebările interpretative? Sau încă mai descoperiți lucruri noi în muzica lui Schubert?

Oh, nu. Nu am toate răspunsurile. Schubert nu și-a ascultat niciodată această Simfonie, așa că nu a avut răgazul de a face nicio corectură, adăugire sau vreo schimbare. Cu toate acestea, Simfonia a 9-a este aproape perfectă. Nu simți nevoia să modifici nimic. Iar noi o cântăm cu un grup concertante, alcătuit din instrumente de suflat. Veți vedea că am pus suflătorii în fața orchestrei și lor le place foarte mult acest lucru. Aștept cu nerăbdare acest concert.


În final, aș dori să vă spun că încă mai așteptăm construirea unei noi săli de concert. Bucureștenii și publicul meloman atât de entuziast merită o sală nouă! Sper din tot sufletul că în viitor veți avea această sală.

Interviu realizat de Monica Isăcescu