Bryn Terfel, Orchestra Națională a Rusiei, Vadim Repim și Horia Andreescu au fost numele mari care au animat cea de-a patra zi a Festivalului Internațional George Enescu.
Mai multe detalii aflăm din reportajul realizat de Radu Mihalache:

"Plecând din Ţara Galilor, am ajuns la şcoală la Londra pentru a cânta, pentru a învăţa să cânt. Iată, fiul fermierului era acum la colegiu, încercând să înveţe tot ce putea despre operă, lied, oratoriu… aceasta era o nouă lume pentru mine."

Ultimele numere ale recitalului au căpătat aspectul unor veritabile numere de vodevil (cântate însă la cel mai înalt nivel). Sir Bryn, secondat abil de pianistul Malcom Martineau, a jucat fiecare moment, a interacţionat cu publicul, a oferit un show complet, de la cele mai calde lieduri şi până la bisul din 'Scripcarul pe acoperiş'. Printre spectatori l-am găsit şi pe actorul şi cântăreţul Tudor Chirilă, care iată ce ne-a spus: "Falstaff, Sir Toby, Sir Andrew, Ignatius al lui John Kennedy Toole într-un singur personaj. Absolut senzaţional! Senzaţional! Un artist desăvârşit! Am avut parte de un recital absolut senzaţional, o voce extraordinară dar dublată de un joc actoricesc impresionant, ceea ce vine să spună că, de fapt, combinaţia fatală este până la urmă teatrul şi muzica. "

Desigur, seara nu ar fi fost completă fără concertul de la Sala Palatului. Din nou i-am regăsit pe artiştii ce formează Orchestra Naţională a Rusiei, sub bagheta dirijorului Horia Andreescu. Programul primei părţi a fost unul foarte îndrăzneţ, cu suita 'Estancia" de Ginastera, Aria şi Scherzino de Enescu şi, în primă audiţie românească, Concertul pentru vioară de Sir James MacMillan. Solist a fost reputatul violonist Vadim Repim, care a adus cu măiestrie la viaţă naraţiunea uneori destul de încâlcită concepută de compozitorul britanic, prezent zilele aceastea în România. De la momente de un lirism emoţionant la scene de o tensiune teribilă, lucrarea a fost punctul central al serii, focurile de artificii, dacă vreţi.

Finalul a fost rezervat Simfoniei a cincea de Ceaikovski, un final potrivit, pentru o seară potrivită!