Arhivă : 2017 |

Festivalul International 'George Enescu' 2017. Interviu cu soprana Chen Reiss

Sâmbătă, 23 Septembrie 2017 , ora 13.43
 


Chen Reiss, veniți pentru prima oară la București?

Am mai fost la București în cu totul alte circumstanțe. Am prieteni buni în orașul dumneavoastră care m-au invitat la un eveniment privat, foarte fericit în viața lor. Așa am avut ocazia să vă cunosc orașul, minunat de altfel. Este pentru prima oară când vin să cânt aici și sunt nerăbdătoare să cunosc publicul acestui festival.


Tocmai pentru că veți urca pentru prima oară pe o scenă din România, să le spunem oamenilor că aveți opera în sânge...

Da. Mama este și ea cântăreață de operă, un muzician complet, cântă la pian, iar acum este profesoară. M-am născut și am crescut, așadar, într-o familie de muzicieni, într-un mediu artistic. Eu însămi am început mai întâi studiul pianului. Curând, am fost atrasă, ca multe alte fetițe la vârsta aceea, de fiorul dansului. Visam să devin o mare balerină. Un vis pe care l-am luat foarte în serios o bună bucată de timp. Având în preajmă o profesionistă într-ale cântului operistic, pe mama, care a știut mereu că am o voce cu care pot să fac carieră, la un moment dat, am început să iau și lecții de canto. Se întâmpla așa pe la vârsta de 14 ani, iar până la 16 ani eram deja hotărâtă să merg pe această cale. În mod special, îmi amintesc cum muzica sacră a lui Mozart m-a convins definitiv că trebuie să fac operă. De aici încolo, trebuie să recunosc, însă, drumul a fost destul de lung.


Un drum lung, formativ, căruia i-ați atașat, sunt convinsă, câteva nume importante.

În primul rând, pe mama. Ea este persoana cea mai influentă în devenirea mea, nu numai artistică. Apoi, desigur, profesorii de canto, în special, primul meu profesor. Mergând mai departe, în anii de după urcarea mea pe scenă, a apărut maestrul Zubin Mehta. El este mentorul. M-a ascultat prima oară pe când aveam doar 19 ani, în Israel, apoi m-a revăzut la New York unde studiam. Atunci m-a invitat să cânt alături de Orchestra Filarmonicii din Israel. Maestrul m-a sfătuit apoi să merg în Germania, ceea ce s-a și întâmplat. Primul meu contract a fost semnat cu Opera din Munchen. Am și locuit o vreme acolo. De atunci continuăm să facem muzică împreună în Italia, în Israel, în Japonia ș.a.m.d. Vara care tocmai s-a încheiat am fost pentru prima oară "Liu" în Turandot, operă în concert desfășurată la Tel Aviv, cu orchestra Filarmonicii israeliene dirijate de maestrul Mehta.


La București, în festivalul Enescu, cântați în compania Orchestrei Regale Concertgebow dirijate de Daniele Gatti, în una dintre cele mai luminoase scrieri simfonice mahleriene, Simfonia a IV a. Cum percepeți din interior această colaborare?

Acum șapte ani de zile am lucrat pentru prima oară, la Paris, cu maestrul Gatti. Am jucat-o atunci pe "Nannetta" din Falstafful verdian la Théâtre des Champs-Élysées. M-a invitat apoi să cânt din nou la Paris în "Lulu Suite" de Alban Berg. Acum un an, mi-am făcut debutul cu Orchestra Regală Concertgebow în Simfonia a II a de Gustav Mahler, dirijată tot de Danele Gatti. A fost o performanță live înregistrată și apărută pe un compact disc. Și iată-ne acum în turneu cu această Simfonie a IV a lui Mahler. Am cântat deja la Amsterdam, apoi la Londra, la Lucerna și acum la București. Colaborarea cu o asemenea orchestră este mereu minunată. Este un ansamblu fantastic cu un sunet excelent. În plus, apreciez interpretarea pe care maestrul o dă întregii simfonii mahleriene, nu numai părții finale, în care și eu îmi fac apariția cu acest foarte naiv, copilăresc și simplu stil de cânt. Textul însă, are atâtea contraste pe care orchestra, împreună cu maestrul ei, le așează pe o paletă de culori foarte inspirată și spectaculoasă.


Un spectacol simfonic din care faceți parte. Tocmai pentru că ați amintit de aceste colaborări în plan operistic, dar și concertistic, aveți vreo preferință? Vă simțiți mai confortabil într-o parte sau în alta?

Este foarte greu să alegi. Îmi place repertoriul concertistic, nu numai ambianța aceea specifică de concert. În aceeași măsură iubesc repertoriul operistic. Se creează însă o atmosferă atât de specială atunci când ești aproape de dirijor și de o orchestră pe o scenă. Desigur, și opera are farmecele ei, nu puține la număr, tocmai de aceea îmi place să alternez, să schimb mereu. Dacă îmi permiteți exprimarea, îmi place să dansez la ambele nunți!


La una dintre aceste "nunți" există un rol pe care îl visați să îl jucați și care nu a apărut până acum?

Trebuie să recunosc că nu am un asemenea "dream roll". Există așa o diversitate, atât de multe opere pe care le ador, atât de multe lucrări concertante fantastice, încât cred că ar fi păcat să mă cantonez în ideea unui singur rol ideal. M-aș plictisi rapid pentru că iubesc varietatea.


Sunteți născută și crescută în Israel, într-un spațiu excepțional, care cu siguranță lasă amprente trecute și prezente pentru viitor. Cum se reflectă asta în viața unui artist?

Israelul este în primul rând acasă, deși am trăit departe de el atâția ani. Am locuit la New York, la Munchen, la Viena, acum la Londra, însă, când revin, resimt acel sentiment pur de acasă. Desigur, sunt aspecte pe care nu le pot tolera aici și pe care le critic ori de câte ori am ocazia. Trăim într-o zonă foarte complexă și complicată și nu putem face altceva decât să ne rugăm pentru pace aici și oriunde în lume. Terorismul nu mai este doar o problemă a Orientului Mijlociu, din nefericire. Cel puțin noi avem muzica și aceasta ne dă șansa să ne putem exprima toate temerile și fricile, în aceeași măsură aducând speranță și bucurie.


Și proiectele imediate mă gândesc că implică multă speranță și bucurie...

Desigur. Voi face un nou rol în stagiunea viitoare la Opera de Stat din Viena - "Ginevra" din Ariodante de Georg Friedrich Handel, o punere în scenă care presupune și prima mea colaborare cu dirijorul William Christie și Les Arts Florissants. De la Viena vom merge, apoi, în turneu cu spectacolul în Franța și Spania. Desigur, voi continua și splendidul proiect început alături Avi Avital - "Ponte Vecchio". Dincolo de acestea voi suține concerte peste tot în lume. Este realmente fascinant să călătorești atât de mult, timp în care desfășori atâtea minunate proiecte. Se întâmplă multe.


Se întâmplă multe, motiv pentru care, spuneați la un moment dat, că ajungeți să locuiți mai mult în avion. Dincolo de aceste angajamente artistice, ce mai rămâne pentru timpul liber?

Mai înainte de orice este și rămâne familia. Am două fete micuțe și un soț, ei sunt sursa mea de fericire continuă. În același timp, tot ei sunt cei care îmi dau cel mai mult de lucru. Așadar, fiind mamă, soție și cântăreață, asta îmi ocupă cam tot timpul. Evident că fac în așa fel să-mi găsesc timp și pentru yoga, de asemenea pentru antrenamentele Pilates, pentru că mintea și trupul nostru trebuie să lucreze mereu împreună. În rest, citesc, merg la cinematograf, urmăresc și unele emisiuni TV. În fond, pot să îmi găsesc timp și pentru activități care nu au legătură cu muzica.


Interviu realizat de Corina Marica Rădoi