Arhivă : 2017 |

Festivalul George Enescu 2017. Interviu oferit de compozitorul Ari Ben Shabetai

Miercuri, 23 August 2017 , ora 15.42
 

La actuala ediție a Festivalului Internațional "George Enescu" Sala Radio va găzdui o serie de programe care aduc în prim plan un amplu peisaj al componisticii contemporane prin genericul "Muzica secolului XXI". Foarte multe lucrări în primă audiție - purtând semnăturile unor prestigioși autori ai prezentului - vor prilejui un caleidoscop al creației muzicale actuale. În data de 15 septembrie, concertul de la ora 13 susținut de "DESAGA SOLISTEN CHAMBER ORCHESTRA" anunță și o primă audiție mondială datorată lui Ari Ben Shabetai. Din dialogul telefonic purtat am aflat că autorul israelian născut la Ierusalim în 1954 a mai fost de câteva ori în București: prima dată - cu mai mulți ani în urmă - în cadrul unei delegații a Ligii compozitorilor din Israel, apoi cu prilejul interpretării unei piese în cadrul unui festival internațional în România, mai târziu și în cadrul unui grup de profesori ai Academiei de Muzică din Ierusalim invitați de Universitatea de Muzică bucureșteană. 
L-am rugat pe Ari Ben Shabetai (al cărui nume figurează și în lista participanților la Forumul Internațional al Compozitorilor Contemporani să ne ofere câteva detalii despre opusul său ce va avea premiera absolută la București, pe afișul Festivalului "Enescu".

Atunci când mă aștern la scris nu știu niciodată cum va arăta în final lucrarea respectivă. În acest caz a fost vorba despre o comandă din partea unui bun prieten: Cătălin Desagă - concertmaestrul orchestrei care va interpreta această piesă în cadrul Festivalului Enescu. L-am întâlnit pe acest violonist într-un context în care el a cântat o creație a unui student de-al meu la clasa de compoziție de la Academia de muzică din Ierusalim. Era o lucrare pentru vioară solo și mi-a plăcut foarte mult interpretarea lui; când i-am mărturisit acest lucru m-a întrebat de ce nu scriu ceva pentru el? Așa a început totul!

Rezultatul acestui proiect este ceva care mă reprezintă cu adevărat în această perioadă, cu ideile mele asupra aspectelor care mă atrag sau nu (ceea ce eu cred că este bine sau nu să conțină muzica mea), relevând ceea ce consider eu că trebuie să reflect în compozițiile mele și - până la urmă - să îmi definească locul în contextul general al acestei etape a componisticii mondiale.

Eu nu aparțin deloc "avangardei extreme" a autorilor preocupați doar de efectele sonore și aproape deloc de altceva... Din punctul meu de vedere sunt doar "efecte sonore", dar pentru cei care adoptă această manieră probabil că acesta este un stil muzical în sine foarte serios. În ceea ce mă privește, sunt mai aproape de o abordare holistică a muzicii; nu sunt împotriva tehnicilor extinse - așa de frecvent adoptate în aceste decenii - dar eu cred că ele ar trebui încorporate unor maniere componistice "mai tradiționale".


În diferite prezentări care v-au fost consacrate am găsit referiri la coordonate orientale, la apropieri de lumea jazz-ului în unele dintre lucrările dumneavoastră... Ce ar caracteriza piesa pe care o vom auzi la București?

În această piesă nu veți găsi nici influențe orientale (chiar dacă o anumită manieră de scriitură de tip eterofonic ar putea fi eventual un argument în acest sens) și nici trimiteri jazz-istice ci... mai degrabă, pe alocuri, sugestii la muzica lui Mahler. Nu este chiar un omagiu adresat lui Mahler, ci mai degrabă aș numi-o un gând închinat spiritului său: titlul principal al lucrării este Musica Concertante,dar ea mai are și un subtitlu cre sună astfel: "Mahler nu mai este aici printre noi, dar spiritul său încă dăinuie!"

Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu