| Aveti nevoie de Flash player 8 sau mai recent
pentru a asculta acest clip
Dragi copii, voi ştiaţi că fiecare dintre noi are o lume a lui, doar a lui? Este lumea în care tot ceea ce doreşti ţi se împlineşte. Sigur, am uitat să vă spun că acest lucru este posibil doar în Împărăţia sunetelor. Probabil vă întrebaţi de unde ştiu. Am aflat de la Pocchettina şi de la Arietta. Ele au fost «trimise» în lumea lor. De către cine? Ei, asta este...o poveste. Totul a început în ziua în care Pocchettina a descoperit că din Cartea Muzicii lipseşte Simfonia nr 6, Pastorala, de Ludwig van Beethoven. «O simfonie atât de frumoasă, o capodoperă... cum este posibil să fi fost luată?» s-a tot întrebat ea. Arietta nu a crezut-o dar, după ce au răsfoit împreună cartea, după ce au căutat disperate printre simfonii, printre concertele pentru pian, printre uverturi şi printre sonatele pentru pian, Arietta a trebuit să-i dea dreptate Pocchettinei. În timp ce se tot întrebau cine ar fi putut să o ia, Zelda stătea cocoţată prin copaci şi asculta discuţiile aprinse ale celor două. Spiona? Nicidecum. Nu ar fi avut de ce, pentru că pe Zelda nu o interesau lucrările din Cartea muzicii. Ea dorea doar să fie băgată în seamă. În cele din urmă, după mai multe căzături, pentru că aluneca şi tot cădea din copac, a intrat în vorbă şi le-a spus ce ştia ea: Pastorala era mai mult ca sigur la Doamna Viperina, o viperă banală care reuşise să îl facă pe binecunoscutul Mag din Pădurea fermecată să o asculte numai pe ea. Nu era timp de pierdut: Pocchettina şi Arietta trebuiau să plece la Doamna Viperină. Ton Piticoton, care fusese deja şi ştia la ce se poate aştepta din partea Viperinei, a rămas acasă. Aşa că cele două au plecat şi, îndrumate de Zelda, au ajuns la Viperină. «Ce nesuferită fiinţă!» a spus Arietta, imediat ce a cunoscut-o. Să ştiţi că avea dreptate. Viperina avea pretenţia să ştie tot ce se întâmplă în Pădurea fermecată. După foarte puţin timp, Pocchettina a descoperit că Viperina luase Simfonia a şasea, Pastorala de Ludwig van Beethoven. Avea pretenţia ca oricine doreşte să asculte această lucrare să treacă pe la ea pentru ca ea să poată să îi explice despre cum este scrisă lucrarea.O neobrăzare mai mare nici că se putea! Arietta şi Pocchettina nu au mai suportat şi i-au spus direct ce părere aveau despre atitudinea Viperinei. Aceasta auzind, a făcut o vrajă şi le-a trimis imediat... în lumea lor. Şi uite aşa, Pocchettina a ajuns în Regatul Pocchettinei sau Ţinutul lacrimilor fericite, în care a întâlnit pe Domnul Fluture, iar Arietta s-a trezit într-un palat minunat, plin de candelabre de cristal şi de oglinzi. Acolo era un majordom care a condus-o prin Palatul ei. Vă puteţi închipui ce încântată a fost Arietta când a descoperit că în această minunăţie de castel are un salon cu mobilă rococo şi o sală de muzică unde orchestra cânta doar pentru ea! Parcă ar fi vrut să nu mai plece niciodată de acolo dar... avea o treabă de terminat. Cum ar fi putut însă să se întoarcă? Voi ce credeţi? Au reuşit Pocchettina şi Arietta să se ducă din nou la Doamna Viperină şi să îi ia paginile cu Simfonia Pastorala pentru ca să le pună la loc în Cartea muzicii? Dacă vreţi să aflaţi finalul acestei poveşti, ascultaţi Lectia micului meloman din 17 aprilie. |














