Eu nu ştiu cum reacţionaţi voi, dar în Pădurea fermecată, când întâlneşti nişte statui care seamănă surprinzător de bine cu persoane care au trăit demult, …foarte de demult, te opreşti. Cel puţin aşa a reacţionat Ton Piticoton care, prin plimbările lui, a găsit trei statui. Nici nu a trebuit să stea prea mult pe gânduri (nu că ar fi avut de gând), că a apărut Arietta care l-a lămurit cine sunt cei trei: nici mai mult nici mai puţin decât trei trubaduri celebri în perioada medievală - Philippe de Vitry, Bernard de Ventadour, Gautier d’Epinal.

Cred că veţi întreba ce sunt, sau mai bine zis cine au fost trubadurii. În Evul Mediu, adică…”epoca muzicii medievale... muzica era cîntată de poeţi... ei se plimbau de la un castel la altul şi fiind invitaţi la masă cântau din poeziile lor ...” i-a explicat Arietta piticului.Vă închipuiţi mirarea lui văzând statuile, auzind despre cine este vorba, dar mai ales constatând că Arietta a luat-o pe urmele Pocchettinei şi dă explicaţii după explicaţii. Îi plăceau ei foarte mult aceşti trubaduri.

Cine îi adusese aici şi de ce îi transformase în statui? Tot Pocchettina a dezlegat misterul ăsta. Vrăjitoarea Zelda a fost cea care i-a adus pe Philippe de Vitry, Bernard de Ventadour, Gautier d’Epinal. Le-a cerut să îi cânte melodiile lor şi apoi le-a solicitat o melodie pe care ei să o scrie special pentru ea, în care să spună că este frumoasă, deşteaptă,… şi alte asemenea. Ei, cum erau să cânte aceşti poeţi ”frumuseţea” Zeldei? Aşa că au păcălit-o şi i-au cântat un alt cântec. Ea s-a prins şi i-a vrăjit, transformându-i în statui.

De unde ştia Pocchettina de toate aceste întâmplări? Pentru că se uitase în oglinda cu două feţe, cea în care într-o parte vezi trecutul şi în cealaltă viitorul. Cu ajutorul oglinzii a crezut Pocchettina că o va face pe Zelda să-i spună cum să desfacă vraja, dar Zelda, şmecheră, a vrăjit-o cu ajutorul unui magiun şi s-a uitat apoi ca prostănaca în oglindă, în partea spre viitor. Aşa că Pocchettina nu a mai aflat nici o vrajă pentru că Zelda o uitase. Acesta era efectul dacă te uitai în oglindă în partea cu viitorul.

În timp ce Pocchettina era la Zelda, Ton Piticoton s-a dus la Copacul întrebărilor şi Arietta la Domnul Castor. Fiecare a venit cu câte un răspuns dar doar Arietta ştia sigur cum vor reuşi să dezvrăjească pe cei trei poeţi medievali. Ghinionul a fost că nici Pocchettina nu dorea să asculte şi nici Ton Piticoton. Şi dacă la pitic te-ai fi aşteptat la aşa ceva, Pocchettina ar fi putut măcar să mai facă o pauză şi să o audă şi pe Arietta. Nu era posibil, pentru că după cum aţi aflat déjà, Pocchettina era vrăjită şi proslăvea pe Zelda. Da, da. Trist dar adevărat! Ea, deşteapta Pădurii fermecate o tooot ţinea cu “Zelda cea deşteaptă, Zelda cea minunată, Zelda cea interesantă”.

Voi ce părere aveţi? Credeţi că până la urmă au ascultat-o şi pe Arietta şi au reuşit să desfacă vraja? Cel mai bine ar fi să ascultaţi toată povestea din 3 aprilie şi veţi afla