Petrecerea lui Ton Piticoton - 20 februarie
| Aveti nevoie de Flash player 8 sau mai recent
pentru a asculta acest clip
Ton Piticoton s-a gândit să dea o petrecere. Principala lui preocupare a fost să trimită invitaţiile dar cu sigranţă ştiţi că pentru o petrecere sunt mult mai multe amănunte de care trebuie să ţii cont. Noroc cu Pocchettina ! Ea i-a explicat cum să facă să iasă totul foarte bine. Problema era că Piticul nu o trecuse deloc pe Pocchettina pe lista invitaţilor. Ştia el că dacă ea va veni o să înceapă cu discuţiile savante. Bietul Ton Piticoton! Cum să scape de întrebările elfei ăsteia? Arietta ar fi putut să-l ajute. De altfel ei îi şi propusese să aranjeze cu muzica de la petrecere. Cât de greu este însă să le pui de acord pe cele două! Una dorea să folosească muzica lui Jacques Offenbach din opera „ Povestirile lui Hoffmann” ( aceasta era Pocchettina), cealaltă dorea tot Offenbach dar ceva mai plăcut: Veselie pariziană ( de bună seamă Arietta era aceea). Până la urmă Ton Piticoton s-a hotărât: a trimis-o pe Pocchettina la Vrăjitoarea Zelda, pe care oricum nu prea dorea să o vadă la petrecere. În felul ăsta a scăpat de două dintr-o lovitură. Odată ce a ajuns la Vrăjitoarea Zelda, Pocchettina a fost prinsă în capcana acesteia. Zelda era înnebunită după jocul „ tranformările” şi a provocat-o pe Pocchettina să se transforme.Şi ştiţi în ce s-a transformat? Mai întâi într-o baghetă de dirijor şi apoi în ....muzică. Interesant, nu? Să fii o muzică! Pocchettina a păcălit-o şi ea pe Zelda: a provocat-o să se transforme într-un automaton, acel robot care imită înfăţişarea unui om adevărat. Fiecare se simţea minunat în această nouă postură numai că a aflat întâmplător Arietta. Oricât de superficială ar fi nu putea să o lase pe Pocchettina să rămână muzică.Greutatea a fost să le convingă pe cele două să revină la forma normală. A reuşit oare? Nu ştiu...de fapt ....ştiu dar nu am voie să vă spun. Dacă vreţi să aflaţi, trebuie să ascultaţi „Lecţia micului meloman” din 20 februarie. |
